Importanta medicatiei

Scrie răspuns
ciprian1985
Mesaje: 9
Membru din: Vin Iun 23, 2017 9:10 pm

Re: Importanta medicatiei

Mesaj de ciprian1985 »

o medicatie buna ar trebui sa isi faca efectul atat de bine incat sa nu mai avem anxietate deloc,pe perioada tratamentului?pentru ca eu iau ceva pastile de la psihiatru dar anxitate este cu caruta,nici macar nu stiu cum trebuie sa ma simt sub tratament,daca isi fac efectul sau nu,mai bine sau mai rau,ceea ce iau acum este lyrica de 75 in fiecare seara,si niste picaturi dimineata ,ceva gen xanax,cam 5 picaturi,asta vreau sa mentionez,daca ar trebui sa dispara anxietatea si sa fim relaxati toata ziua,inca am o nerabdare de nu pot sta sa astept,si lipsa de concentrare cand conduc.cred ca nu stiu cum ar trebuui sa ma simt.....
ciprian1985
Mesaje: 9
Membru din: Vin Iun 23, 2017 9:10 pm

Re: Importanta medicatiei

Mesaj de ciprian1985 »

si am renuntat la orice fel de alcool,dar nu si la cafea si tigari,are vreo importanta,psihiatrul nu a mentiont nimic de tigari si cafea
Larisa40
Mesaje: 31
Membru din: Mie Mar 22, 2017 11:57 am

Re: Importanta medicatiei

Mesaj de Larisa40 »

Pai cam are importanta renunțarea la cafea...cel puțin la mn,eu am renunțat de 2 ani..ma agita și mai mult..iar medicația nu vindeca anxietatea, dar o ameliorează, eu iau Xanax de 0,5 și am început la recomandarea neurologului un tratament cu coaxil, și am observat ca ma simt mai bn de la el asa incat tot la recomandarea doctorului am început ușor ușor sa scot Xanax ul...despre psihoterapie pot sa spun ca m-a ajutat 70%,în 2 luni am observat ca nu mai palpitații doar când am anxietate foarte mare ,din fericire pt mn asta se întâmplă din ce în ce mai rar...noi anxioșii trebuie sa lucram foarte mult la partea cu acceptatul anxietatii în viata noastră și ca tot ce simțit pe parcursul zilei este din cauza ei...eu aici mai am mult de lucru...și am mai observat ceva..trebuie odihna multa,sa dormim suficient ,eu după un somn de 4,5 ore pe noapte ma trezesc cu o stare groaznica de rau...deci somn cat mai mult ..în concluzie nu cred ca ne vindecam dar invatam probabil cu timpul sa trăim cu ea...
Dianamicaela
Mesaje: 1
Membru din: Mar Mar 20, 2018 2:20 pm

Re: Importanta medicatiei

Mesaj de Dianamicaela »

Buna tuturor,vreau sa va impartasesc si eu putin din ce am trait inaintea medicamentatiei si dupa !Anxietatea si atacurile de panica au inceput destul de usor in viata mea numai ca nu le constientizam ,am realizat ca am o problema si ca aceasta incepuse sa creasca in intensitate de la an la an si de la luna la luna pana la declansarea primului atac de panica .Din pacate am intrat in acest cerc vicios fara a sti ce e un atac de panica si cum se manifesta si prin urmare eram cam dependenta de analize medicale si cautam sa imi gasesc disperata un diagnostic pt a ma trata !Dupa nopti repetative la urgente si toate analizele ok am ajuns la psihiatru cu speranta ca problema mea in sf se va rezolva...a fost o experienta destul de seaca ...ajungeam intr un cabinet cu o doamna destul de sobra care imi punea o serie de intrebari despre viata si simptomele traite! Ii raspundeam mecanic si la fel de sec ca discutia noastra si ma intorceam in acel cabinet doar pt ca atacurile nu dispareau .Lasand la o parte raportul dintre ea si mine i am urmat sfatul cu medicamentatia constand in 100 mg de zoloft si 0,50 mg xanax in fiecare seara .Primele doua saptamani nu am simtit nici o imbunatatire ,din contra ma simteam si mai dezorientata pt ca nu gaseam o solutie pt problema mea!Dupa 3 saptamani de la inceputul planului medicamentos am inceput brusc sa zambesc ,sa ma relaxez si sa fiu mult mai deschisa si dornica sa traiesc frumos!Toti din jurul meu au simtit diferenta numai ca nu e suficient ,abia acum mi am dat seama care este rolul psihiatrului si greseala mea fata de ce ma asteptam sa primesc!Medicamentatia ajuta foarte mult dar pt a scapa de aceste probleme avem nevoie de psihoterapie pt ca in lipsa ei problema va ramane mereu in modul nostru involuntar de gandire !Am avut si am inca momente in care ma lupt sa inteleg si sa controlez toate starile mele de aceea sunt aici si as vrea sa beneficiez de terapie macar online ! Am intrerupt medicamentatia de 3 luni pentru ca imi doresc sa devin mamica dar anxietatea si atacurile de panica nu au disparut ,trebuie sa invatam sa ne controlam trairile si sa le corectam pe cat putem ! Concluzia mea este ca medicamentatia este importanta pt ca ne da ocazia sa ne linistim si sa ne relaxam dar in conbinatie cu psihoterapia poate face minuni,in nici un caz de una singura !Va doresc sa va gasiti linistea la fel cum mi o doresc si pt mine !
Mihaela69
Mesaje: 4
Membru din: Sâm Mar 17, 2018 4:54 pm

Re: Importanta medicatiei

Mesaj de Mihaela69 »

Buna Diana,

As vrea sa te intreb daca de la tratament nu aveai senzatie de amorteala.

De asemeni ce schema de scadere ai folosit ?

O zi frumoasa,
Mihaela
Madalina09
Mesaje: 11
Membru din: Joi Noi 02, 2017 1:49 pm

Re: Importanta medicatiei

Mesaj de Madalina09 »

Bună tuturor! As vrea să vorbesc și eu puțin despre medicație, defapt mai mult sa cer un sfat. Dar mai întâi să spun umpic pe scurt problema mea. Fac terapie online de mai bine de 5 luni (nici nu mai știu exact de cât timp am început terapia). Nu știu să zic dacă mă simt bine sau rău cu această psihoterapie, pentru că am momente și momente (chiar dacă majoritatea îs rele). Cert este ca am aflat ce mi se întâmplă și am găsit un răspuns tuturor stărilor mele. Problema mea e ca, conștientizând ceea ce mi se întâmplă, stările mele s-au agravat foarte mult. În sensul că dacă înainte simțeam uneori agarofobia, acum trăiesc zi de zi cu ea și îmi este extrem de greu să merg și la magazinul de pâine singura. Mi-e frica de un nou atac de panică și evit tot socialul din viata mea, ma izolez și aproape că nu mai ies din casa. Simt în permanență o stare de îngrijorare și dacă se întâmplă să nu pot evita un factor care știu că îmi va produce o stare de rău, ma îngrijorez enorm si oricât aș încerca să pun în practică ce am învățat în program, nu reușesc și practic mi se anulează toate simțurile de bine și mă invadează starea de panică până la refuz. Pshihoterapeutul meu îmi spune să am răbdare ca am pus degetul pe rană si e normal sa doară dar eu nu mai suport stările fizice care mi le da afurisita asta de anxietate și mi-e frică să nu cad în vreo depresie. Pentru că nu mai pot sa îmi iau gândul de la asta nici măcar un sfert din zi, ceea ce ma deprima foarte mult.
Pshihoterapeutul meu se află acum în concediu și număr zilele pana la următoarea întâlnire dar sa revin la sfatul de care am nevoie. Văzând că starea mea se agravează, am fost sfatuita sa merg la un medic psihiatru. Zis și făcut! Doar că experiența la psihiatru m-a lăsat ușor cu un gust amar. Doamna doctor era mai mult interesată despre cum facem noi ședințele online, gen cum plătesc, cum am găsit site-ul și dacă funcționează. Întrebări prea multe nu mi-a pus dar a tinut din start să îmi spună că dumneaei nu are și calificarea de psihoterapeut. Ok, am înțeles de unde și lipsa de comunicare dar totuși mi s-a oferit un tratament cu seroxat 20 mg timp de 6 luni, după care scăzut progresiv încă 3 luni plus Alprazolam, jumătate de pastiluta în caz de AP. Mi-a dat și un set de analize iar când m-am întors cu analizele recomandate, dânsa și-a schimbat părerea si mi-a spus să nu încep tratamentul cu seroxat ca ma vede destul de liniștită și să iau doar Alprazolam la nevoie. I-am explicat ca în seara precedentă, adică aproximativ 12-14 ore înainte de întâlnirea cu dumneaei, luasem Alprazolam și încă mai simțeam efectul de liniște, fiind a doua oară când iau în 2 săptămâni. Am fost trimisă cu analizele și la un medic internist pentru o anemie care mi-a ieșit la analize iar acolo mi s-a spus să merg și la un endocrinolog pentru că am markeri endocrini cam scazuti. Nu am apucat să merg la endocrinolog pentru că am plecat din tară, Iar acum reîntoarsă aici în străinătate, stările de deprimare și anxietate plus agarofobia parca se agravează de la o zi la alta. Ma gândesc serios să renunț la job pentru că simt că ăsta e principala sursa de stres deși gândit rațional stresul e doar în mintea mea. Deci în urma vizitei la psihiatru am rămas total confuza si nu știu ce să fac. As începe tratamentul pentru că pe zi ce trece ma deteriorez, vizibil, psihic și fizic dar pe de altă parte ma gândesc că dacă la vârsta asta(33 de ani) încep cu medicație ,la bătrânețe unde o sa ajung? Dacă cineva poate sa îmi dea un sfat îi mulțumesc din suflet și apreciez. Sănătate tuturor!
Scrie răspuns