Re: Grup de suport TOC
Scris: Dum Oct 22, 2017 5:02 pm
Buna ziua tuturor,
ma bucur sa vad ca nu sunt singura suferinda de aceasta boala TOC. Am fost o persoana depresiva si anxioasa de cand ma stiu. Sunt insarcinata in saptamana 35 si recent am dezvoltat o noua obsesie. E vorba de imagini obsesive. Cum ma uit la toti cei dragi din jurul meu parca ii vad cu un cutit in cap sau cine stie ce alte mutilari fictionale, care sunt doar in mintea mea. Am avut si zile de cosmar, foarte negre. Cand imi doream pur si simplu sa nu mai exista. Fac psihoterapie, dar nu cognitiv-comportamentala, care nu ma ajuta. Mi-e frica de mor de orice cutit, cum le vad , incep sa tremur si mi-e frica de mor. Deoarece cum vad cutitul, deja parca il vad actionand fara mine, in mintea mea ca o imagine obsesiva. Nici nu imi mai aduc aminte cand s-a dezvoltat gandul. Oricum recent, acum in al treilea trimestru. Simt o vinovatie si rusine uriasa fata de mine si de ceilalti ca gandesc asa, am avut unele momente cand parca aveam impulsul chiar sa infig cutitul in mama mea si atunci gandul asa de tare m-a oripilat, ca am o teama extraordinara. Cand ma uitam la unul din cainii nostri, parca il vedeam cu un cutit infipt in cap. Simteam ca pur si simplu vreau sa mor, cum sa dezvolt aceasta obsesie tocmai spre cei dragi pe care ii iubesc?!
Nu reusesc sa imi explic totusi de ce atunci cand vad un cutit apare acel ïmpuls" de a-mi injunghia mama. Eu care apoi constientizez cat de rea e imaginea din capul meu si imi doresc sa plec departe de teama sa nu ii fac ceva rau. Frica de a pierde controlul e IMENSA. Am impresia ca e deja iminenta situatia, voi face nebunia. Si atunci sincer imi vine sa imi fac mai degraba mie rau.
Am adesea senzatia ca ma rup de realitate.
Fostul psihoterapeut imi recomandase sa tin zilnic un jurnal si sa ma ciupesc de fiecare data cand ma gandesc obsesiv la acea imagine, la mine e fara efect din pacate.
Ea zicea sa nu ma mai chinui "sa inteleg"situatia, ci sa ma axez pe gasirea solutiilor. Dar parca pe mine nu ma incalzea acest raspuns. Simteam ca mai e nevoie de ceva, mai multa consiliere,nu stiu .
Ma bucur cel putin ca recunosc problema si nu imi e rusine sa cer ajutorul cand am nevoie. Eu destul de tarziu am acceptat ca sufara de aceasta boala si vreau sa o tratez, si asa ma consider cea mai rea persoana si cateodata imi vine sa ma internez la psihiatrie, doar sa nu fac rau nimanui. Mereu am fost o persoana care a cautat sa faca binele. Acum parca ma simt transformata in ceva "rau", am purtari agresive etc. Eu care urasc violenta, tocmai eu sa dezvolt imagini violente,care ma ingrozesc. Parca nu sunt EU. Simt ca s-a infiltrat o a doua persoana in mintea mea.
Vreau sa ma fac bine pentru mine si pentru fetita mea.
Voi apela si eu la programul gandestesanatos.ro, dar din noiembrie.
ma bucur sa vad ca nu sunt singura suferinda de aceasta boala TOC. Am fost o persoana depresiva si anxioasa de cand ma stiu. Sunt insarcinata in saptamana 35 si recent am dezvoltat o noua obsesie. E vorba de imagini obsesive. Cum ma uit la toti cei dragi din jurul meu parca ii vad cu un cutit in cap sau cine stie ce alte mutilari fictionale, care sunt doar in mintea mea. Am avut si zile de cosmar, foarte negre. Cand imi doream pur si simplu sa nu mai exista. Fac psihoterapie, dar nu cognitiv-comportamentala, care nu ma ajuta. Mi-e frica de mor de orice cutit, cum le vad , incep sa tremur si mi-e frica de mor. Deoarece cum vad cutitul, deja parca il vad actionand fara mine, in mintea mea ca o imagine obsesiva. Nici nu imi mai aduc aminte cand s-a dezvoltat gandul. Oricum recent, acum in al treilea trimestru. Simt o vinovatie si rusine uriasa fata de mine si de ceilalti ca gandesc asa, am avut unele momente cand parca aveam impulsul chiar sa infig cutitul in mama mea si atunci gandul asa de tare m-a oripilat, ca am o teama extraordinara. Cand ma uitam la unul din cainii nostri, parca il vedeam cu un cutit infipt in cap. Simteam ca pur si simplu vreau sa mor, cum sa dezvolt aceasta obsesie tocmai spre cei dragi pe care ii iubesc?!
Nu reusesc sa imi explic totusi de ce atunci cand vad un cutit apare acel ïmpuls" de a-mi injunghia mama. Eu care apoi constientizez cat de rea e imaginea din capul meu si imi doresc sa plec departe de teama sa nu ii fac ceva rau. Frica de a pierde controlul e IMENSA. Am impresia ca e deja iminenta situatia, voi face nebunia. Si atunci sincer imi vine sa imi fac mai degraba mie rau.
Am adesea senzatia ca ma rup de realitate.
Fostul psihoterapeut imi recomandase sa tin zilnic un jurnal si sa ma ciupesc de fiecare data cand ma gandesc obsesiv la acea imagine, la mine e fara efect din pacate.
Ea zicea sa nu ma mai chinui "sa inteleg"situatia, ci sa ma axez pe gasirea solutiilor. Dar parca pe mine nu ma incalzea acest raspuns. Simteam ca mai e nevoie de ceva, mai multa consiliere,nu stiu .
Ma bucur cel putin ca recunosc problema si nu imi e rusine sa cer ajutorul cand am nevoie. Eu destul de tarziu am acceptat ca sufara de aceasta boala si vreau sa o tratez, si asa ma consider cea mai rea persoana si cateodata imi vine sa ma internez la psihiatrie, doar sa nu fac rau nimanui. Mereu am fost o persoana care a cautat sa faca binele. Acum parca ma simt transformata in ceva "rau", am purtari agresive etc. Eu care urasc violenta, tocmai eu sa dezvolt imagini violente,care ma ingrozesc. Parca nu sunt EU. Simt ca s-a infiltrat o a doua persoana in mintea mea.
Vreau sa ma fac bine pentru mine si pentru fetita mea.
Voi apela si eu la programul gandestesanatos.ro, dar din noiembrie.