Anxietatea si lupta cu ea

[Linda1982]

Vreau sa urez in primul rand la toata lumea un an nou cat mai linistit , plin de impliniri si cat mai fericit !!! Am revenit din nou dupa o vreme sa va scriu incurajari pentru ca eu am trecut de acea perioada atat de grea si de chinuitoare , in acel moment fara prea mari sperante ca voi mai fi vreodata ca inainte de atacurile de panica si anxietate , dar inca odata va incurajez pe toti cei aflati in acel cerc vicios si atat de greu , fara speranta luminitei de la capatul tunelului ca se poate si DA puteti deveni cum ati fost inainte , fara frici , ganduri chinuitoare , stare permanenta de rau , nopti intregi nedormite si alte simptome chinuitoare ale acestei probleme , sau urmari ale gandirii irationale pe care o avem, dovada sunt eu care am fost terminata in acea perioada si mi-am revenit cum eram inainte. Functionez normal acum fara urme a tot cea ce este atacul de panica si anxietatea. Incepeti terapia , exersati ce va spun psihologi si cu rabdare veti depasi acea perioada urata din viata sunt destul de convisa! Si Da Daniel , vei mai vedea luminita de la capatul tunelului pentru ca eu am vazut-o dupa o perioada si de atunci o vad in continuare! Daca eu am reusit si inca un utilizator care a mai scris se poate ca si alti sa reuseasca chiar daca nu asa de repede , dar dupa o perioada mai lunga sau mai scurta o sa depasiti toate starile acelea de disperare maxima! Eu am avut de 2 ori aceasta perioada , prima oara am luat doar tratament medicamentos dar fara sedinte cu psiholog si a fost dupa cate luni mai bine dar a revenit din nou destul de nasol dupa aprox 2 ani. A 2 oara eram chiar mai rau decat prima oara si am facut doar aici pe pagina sedinte de terapie aprox 7 luni si de atunci nu am mai avut acele stari , la inceput mai aveam cateodata tentative de stari mai aiurea dar reuseam sa le fac sa dispara si cu timpul nu am mai avut deloc. Cand eram in perioada nasoala nici macar sa lucrez nu mai puteam , si acum tinand cont ca sunt in Germania unde stiu si eu un pic limba deoarece nu am facut nici un curs de limba , cand am venit aici acum 4 ani nu stiam nici macar un cuvant in germana , am gasit si lucrez din luna mai 2018 intr-o firma cu 8 ore pe zi ( loc de munca pe care l-am cautat mai bine de 6 luni de zile fiind in stare sa fac toate acestea dupa ce mi-am revenit , inainte nu aveam nici macar speranta ca o sa fac vreodata asa ceva ) iar in plus m-am apucat si de scoala de soferi la care acum in ianuarie am examenul la partea teoretica. Diferenta intre cum eram si cum sunt acum cred ca e evidenta si prin modul cum functionez acum adica de la 2 ore pe zi de lucru ( curatenie prin firme) la 8 ore pe zi ( de cositorit fire micute care e super ) + scoala de soferi + o fetita de 5 ani acasa si totul functioneaza fara probleme acum, adevarat de multe ori pe criza de timp dar se poate! Capul sus si multa speranta ca o sa iesiti din starile chinuitoare . Daca mai vreti sa ma intrebati cate ceva va raspund cu mare drag!!!

[georgetacatescu]

Mersi pentru impartasirea experientei tale si felicitari! Ma bucur enorm pentru tine!
O intrebare.. care e atitudinea ta fata de anxietate si panica acum ?
Ai reusit sa nu iti mai fie frica de starile astea, practic sa nu te mai intereseze de ele si sa nu le mai dai importanta ?

[Andra2007]

Va felicit din suflet!Citesc si mi se pare aproape ireal ca poti sa iesi dintr-o situatie atat de grea. Asa cum este anxietatea generalizata sau atacuri de panica.Mi se pare ca este atat departe ziua in care si eu voi putea incuraja pe altii.Acum sunt in tara,in vacanta cu cei dragi alaturi,Am crezut ca voi reusi sa nu ma mai gandesc atat de mult la problema mea si ca se vor diminua simptomele,dar din pacate nu reusesc.Acum vad ca am dezvoltat si teama de a mai iesi.Mi-e teama ca voi face atac de panica in public.Cu toate ca ,repet,eu am facut unul la debutul bolii,s-o numesc asa;iar de atunci s-a mentinut starea de rau cu simptomele aferente (nod in gat,caldura,balonare,probleme cu somnul,in ultimul timp;senzatie de lesin,ameteala,teama de un nou atac de panica),toate astea de intensitate medie sau mare,in fiecare zi ,de mai bine de un an!!Cel mai sigur,faptul ca am ramas fara serviciu a contribuit la intetirea si mentinerea acestei stari permanente de panica,nemaifiind obligata sa ies din casa in fiecare zi,m-am izolat cumva.Acum ca am venit in tara,cu aproape ultimele resurse financiara,Am hotarat sa merg la un psihoterapeut care face terapie cognitiv comportamentale.tot timpul asta,Am tot citit despre asta,Am citit ca ar fii cam singura terapie care functioneaza,Am urmarit si site-ul "Gandeste sănătos ",Am facut si cele 3 sedinte,numai ca acum in momentul asta nu am putut cumpara un abonament pe o luna(cel cu patru sedinte-156 euro).asa am hotarat sa merg totusi la un specialist. Macar la o sedinta sa fiu evaluata corect,m-am gandit eu.sunt dintr-un oras mic,Am gasit o singura persoana care face acest tip de terapie. Inca de la telefon,Am avut dubii,dar am zis sa incerc.am mers pt prima sedinta despre care mi-a spus ca dureaza intre 50-60 min. ;m-a tinut 2 ore fara sa ma intrebe daca sunt de acord.timp in care nu mi-a dat deloc impresia ca sunt in siguranta sau ca stie ce face.nu mi s-a parut coerent,nu m-a intrebat mare lucru despre simptome.a sarit des de la un subiect la altul,sau eu am facut asta,dar banuiesc ca trebuia sa stie cum sa ma opreasca.la Final mi-a dar o foaie pe care sa scriu ce pot schimba,ce nu pot schimba,despre relatia de cuplu,ma rog,chestii pe care nu le pot impartasi public.am mers si la urmatoarea sedinta,nici macar nu a citit ce scrisesem,nu ştiu cum se face,după o ora am intrerupt eu sedinta,spunand ca trebuie sa plec.am intrebat despre abc,din se fac,ce sunt.Nu mi-a dat neaparat un raspuns clar,am intrebat ce parere are,daca ma poate ajuta,mi-a spus ca in 10 sedinte voi fii functionala,la urmatoarea sedinta mi-a spus ca nu crede ca voi scapa fara pastile.??????voi ce parere aveti??mie mi se pare o bataie de joc.sunt dezamagita si mai sceptica decat eram.sper sa pot gasi si eu calea spre o viata sanatoasa si o minte libera de frici inutile!!!sanatate tuturor!!

[Linda1982]

Atitudinea mea acum fata de frica si anxietate nu mai este pentru ca nu mai mie frica sau nu mai am anxietate , sunt ca inainte ma trezesc fara nici o problema dimineata , fac ordine prin casa , mancare , ma joc cu cea mica , chiar azi cand m-am trezit mi-am facut planul de a merge prin magazine de haine la pierdut vremea , dupa vin acasa si ma apuc de aranjat hainele prin dulap , apoi sa fac niste chestionare pentru scoala de soferi , cu mancarea nu imi bat capul ca am facut ieri si pentru azi si mai vad eu.Frica si anxietatea a disparut complet acum , incet incet in timpul cand faceam sedintele de psihoterapie am realizat ca nu am motive sa ma simt asa pentru ca nu aveam chiar nici o problema decat gandirea mea ca aoleu nu mai pot , mie rau , mie frica , nu pot trece peste asta , sunt slaba , sunt nu mai stiu cum dar cu timpul usor usor mi-am dat seama cat de disperata gandesc si de fapt nu aveam de ce, odata ce am inteles si ce se intampla , adica ce estevun atac de panica si cum se manifesta in corp , nu mai imi era frica ca mor sau ca fac infarct(si asta la mine era o problema, plecam si eu noaptea singura la spital de frica ca o sa mor). Apoi am inceput sa aman gandirea asta , de exemplu cand incepea seara ma gandeam asa hai sa ma uit acum la filmul acesta apoi sa incerc sa dorm ca sa nu fiu iara toata ziua maine terminata si obosita , plus ca nedormitul iti favorizeaza anxietatea si fricile si analizez eu maine dimineata mai departe ce se intampla cu gandirea asta.Tot asa pana disparea o vreme , la inceput putin dar dupa perioade de timp tot mai mare pana incet nu a mai aparut si ma gandeam daca e sa vina iar o inving eu cum am mai facut . Spre linistea mea cand nu mi-a mai fost frica ca apar starile nu au mai aparut , am luat in greutate vrei 15 kg si e totul ok , fac de toate , mananc de toate fara vomitat sau greata sau neputinta de a manca , nu am mai vomitat nici macar odata dupa ce am terminat sedintele, si dorm dimineata pana la ora 10 , trage fetita de mine sa ma trezesc (comparativ cu perioada nasoala cand atipeam cate un pic pe noapte de extenuata cred si saream in sus din somn de agitatie nemaiinchizand apoi un ochi toata noaptea). Cat pentru utilizatorul care nu a nimerit psihologul care trebuia iti spun cu toata convingerea incearca sa faci sedintele aici pe pagina pentru ca merita sincer , la mine chiar a functionat , cu toate ca atunci cand am inceput eram in faza in care trebuia sa iau tratament medicamentos ( lucru pe care mi la spus psiholoaga mea dar dupa ce am inceput sa fiu mai bine , nu la inceput pentru ca probabil ma demoraliza complet si nu stiu cum as fi reactionat atunci daca eu as fi stiu acest lucru de la prima sedinta ). Eu inafara de sport la sala de 2,3 ori pe saptamana (acum nu am mai fost deloc de cateva luni bune) si sedintele aici pe pagina 1 data pe saptamana nu am facut si sincer ma simt acum bine si functionala fara frici, disperari care mai de care sau anxietate.Sunt convinsa ca conteaza si pregatirea profesionala a psihologilor , iar aici am convingerea ca vei gasi asa ceva pentru ca si eu am gasit! Si la mine a fost perioada in care nu credeam ca va veni vreodata ziua in care sa ma mai simt vreodata bine si uite ca acum scriu cum a fost atunci nu cum este , deci se poate sincer iti spun!!!!! Poti sa trece peste aceasta incercare grea!!!

[Valentin7]

Pot sa spun ca merita facute sedintele.Inveti foarte multe lucruri de care nici macar nu esti constient si nu-ti dai seama ca iti faci rau singur.Pentru mine o sedinta e ca o gura de aer proaspat in aceasta lupta.Cand am inceput sedintele nu puteam manca , vomitam , nu puteam dormi am slabit in 2 luni 10 kg si eram parca complet pe alta lume , nu ma puteam deconecta de starea de rau si frica permanenta.Am inceput sedintele si aproape ca nu mai am acum atac de panica cu vomitat dar anxietatea inca este.Chiar acum cand scriu am prima recadere mai puternica de cand am inceput sedintele si programul Gandeste Sanatos.Povestea mea e lunga in acesta problema dar cu toate ca acum mie greu si am mai trecut prin stari mult mai rele am speranta ca va fi bine.Abia astept sedinta de luni dimineata.

[Dutu catalina]

Buna , vreau sa sun Pe scurt povestea mea .
Trec printr o anxietate de aproximativ 5 luni . Totul
A început din cauza unor gânduri interpretate gresit si anume ca as putea face mie rau sau alcuiva .învingând aceste gânduri . Toata aceasta nebunie ma facut sa renunț la ultimul an de liceu din cauza faptului că locuiam
Singura , părinții fiind in afara . Am crezut ca odata ajuns a la ei voi fi din nou bine . Acum am scapat de gândurile care nu mi dădea pace dar tot nu au t bine . Nu ma pot bucura de nimic sunt foarte tristă foarte negativist . Ma simt goală pe dinăuntru . Chiar nu mai stiu ce sa mai fac
Nu reusesc sa ma agăț de nimic care să mi ofere un pic de fericire . Dati mi un sfat va rog . Multa sanatate tuturor .

[Delia Todireanu]

Deja ma simt bine dupa prima recadere mai puternica de cand am inceput sedintele ! Daca vrea cineva sa ma intrebe ceva sau va pot ajuta din experienta mea poate sa-mi scrie sa ma intrebe , va raspund cu mare drag!

Bună, Linda. Ce faci? Cum te mai simți? Eu sunt Delia și am început să lucrez cu echipa de psihologi de pe acest site.

[Delia Todireanu]

Anxietatea e o stare super naspa. Fiecare dintre noi avem nevoie de indrumare, uneori chiar de tratament pentru a suporta mai usor starile generate de gandurile irationale. Sunt convinsa ca toate se pot rezolva cu rabdare si intelegere a faptului ca totul e in mintea noastra. Faceti eforturi sa va conectati cat mai mult la prezent. Eu asa rwusesc sa ma mai detasez de unele ganduri. Mai nou, fac rebus ffffff greu....Si eu sunt la inceputul terapiei, am stari de greata dar fac tot posibilul sa mananc si ma relaxez cand imi vine sa vomit. Cu rabdare ai toate sanseale sa iti revii. Sunt convinsa de asta. Nu renuntati si nu disperati. Va pup!

[Alina03]

Buna , vreau sa sun Pe scurt povestea mea .
Trec printr o anxietate de aproximativ 5 luni . Totul
A început din cauza unor gânduri interpretate gresit si anume ca as putea face mie rau sau alcuiva .învingând aceste gânduri . Toata aceasta nebunie ma facut sa renunț la ultimul an de liceu din cauza faptului că locuiam
Singura , părinții fiind in afara . Am crezut ca odata ajuns a la ei voi fi din nou bine . Acum am scapat de gândurile care nu mi dădea pace dar tot nu au t bine . Nu ma pot bucura de nimic sunt foarte tristă foarte negativist . Ma simt goală pe dinăuntru . Chiar nu mai stiu ce sa mai fac
Nu reusesc sa ma agăț de nimic care să mi ofere un pic de fericire . Dati mi un sfat va rog . Multa sanatate tuturor .

Nu am studii in domeniu, sunt si eu tot pacienta ( si plina de anxietate mai nou deci numai buna de dat sfaturi LOL) asa ca priveste parerea mea cu rezerve, dar ma gandesc ca departarea de parinti ( despre care spui ca erau plecati in strainatate) au lasat in sufletul tau un gol emotional, o lipsa, grija pe care ai fi trebuit s.o primesti si n.ai primit.o al timp si poate si o oarecare afectare a relatiei cu parintii / apropierii de ei. Asta este un motiv cat se poate de bun pt a face depresie dar si pt a te simti lipsita de incredere in tine si-n viitorul tau. Incearca sa analizezi putin situatia, felul in care te simti, ce a dus la starea de fata, sa vorbesti in masura in care se poate despre lucrurile astea si cu parintii, fara sa fii prea dura cu ei si avand in vedere ca s-ar putea sa nu reactioneze exact atat de cald pe cat ti-ai dori, poate cel putin nu din prima.

[Alina03]

Buna!
Sunt noua aici ( din gama '' Buna sunt alina si am anxietate ). Ma incurajeaza mult sa vad ca in cazul vostru situatia s-a imbunatatit si ca sunt sperante realiste de vindecare. Momentan ma aflu intr.un cerc vicios: o serie intreaga de simptome fizice ( intepaturi, amorteli, fasciculatii musculare, senzatii electrice in maini) date cel mai probail de stress si oboseala care ma sperie si imi intretin idee ca as avea vreo boala nestiuta de medic, frica si stresul imi dau simptome, simtomele iar stress si tot asa ((