Progresele pe care le-am facut intr-un an de terapie

Raul Oprea
Mesaje: 1
Membru din: Lun Noi 20, 2017 6:40 pm

Progresele pe care le-am facut intr-un an de terapie

Mesaj de Raul Oprea »

Buna, sunt Raul, merg la terapie la Gabi Dinu, cam de putin mai mult de un an, la inceput mergeam mai des, dar acum cam o data pe luna sau o data la doua luni.
Oarecum de la inceput stiam teoretic ca e normal sa fi facut niste progrese, insa am realizat efectiv asta, si am ramas foarte surprins, cand am facut o noua evaluare pe pagina Gandeste Sanatos, si mi-am dat seama ca majoritatea simptomelor de anxietate, depresie, furie, pe care le aveam acum un an, s-au super ameliorat sau au disparut cu totul, i-am multumit lui Gabi, si mi-a sugerat sa scriu un mic articol despre asta.

Relatia mea cu mine insumi e mult mai blanda, nu mai sunt atat de perfectionist, nu ma mai judec atat de aspru cand fac o greseala sau cand nu-mi iese ceva la lucru, reusesc de cele mai multe ori sa-mi asum faptul ca uneori nu prea-mi ies lucrarile la fel de bune ca intr-un trecut apropiat sau mai indepartat, insa-mi dau seama ca nu sunt doar la fel de bun ca si ultima mea lucrare, si ca daca am un esec asta nu anuleaza toate lucrurile bune pe care le-am facut si pe care o sa le mai fac in viitor.

Am inceput sa fac schimbari la mine, la felul in care ma raportez la lumea inconjuratoare, la orasul si tara in care locuiesc ( Bucuresti, Romania ), pe care inainte aveam extrem de des tendinta de a le cataloga intr-un mod foarte negativ ( un negativ predestinat, intrinsec ), pornind de la niste experiente personale, particulare.
Si acum sunt constient de lucrurile negative, sau care nu-mi convin, in spatiul in care traiesc, in legatura cu oamenii din jurul meu, dar nu mai am pretentia ca totul sa fie cum am eu chef, imi dau seama ca Bucurestiul e un loc, un oras, cu o istorie, cu un context, cu parti bune si parti mai putin bune, la fel ca toate orasele din lume, si daca ceva nu-mi convine, pot incerca sa schimb la un nivel micro ceea ce pot, sau sa-mi schimb experienta si atitudinea, si sa caut sa ma mentin ocupat cu experiente si locuri noi: orasul din fericire nu duce lipsa de cafenele, restaurante nice, cinematografe, parcuri, escape rooms, etc. Si experienta mea s-a schimbat de la “nu mai suport orasul asta, trebuie sa ma mut acum, e cel mai naspa oras ever”, la “atat cat locuiesc in acest oras, o sa-ncerc sa-l cunosc cat mai bine si sa fac chestii cat mai nice, si uneori ma surprind pe mine insumi ca zambesc si gandesc ca-mi place aici.”

Relatia cu prietena mea s-a schimbat de la certuri de mai multe ori pe saptamana, nenumarate despartiri si impacari, non-comunicare sau comunicare violenta, uneori chiar si violenta fizica, la o relatie nu lipsita de ups and downs, dar mult mai coerenta, stabila, fara certuri majore, cu o comunicare mult mai pozitiva si empatica, cu apreciere unul pentru celalalt.

Relatia cu cainele meu s-a imbunatatit considerabil, acum un an uneori o percepeam ca pe o piedica, imi impuneam niste imperative, ca cainele meu trebuie sa ma asculte, sa nu manance de pe jos, sa vina imediat cand o chem, etc. Ajunsesem la un comportament foarte anxios cand ieseam cu ea la plimbare, uneori eram violent cu ea, suprageneralizam si judecam orasul, romanii, pentru faptul ca arunca mancare pe jos. Nici acum nu as putea spune ca imi place faptul ca oamenii arunca paine si orice pe jos, dar imi dau seama ca chiar nu e ceva ce pot controla ( cel mult sa explic pasnic persoanelor pe care le vad ca fac asta, ca nu consider ca e un lucru foarte ok pentru comunitate, si ca ei pot sa tina cont sau nu de ce le-am spus eu ). Si mai inteleg ca cainele meu e caine de vanatoare, ca este in instinctul ei sa caute, sa miroasa, sa manance. Incerc sa o corectez, sa ii dau recompense atunci cand ma asculta, uneori ma mai enervez pe ea, strig la ea, sau rareori o prin de ureche ( dar imi dau seama ca nu e ok, ca nu rezolv nimic ), dar nu mai sunt la fel de dur cu ea ca inainte, nu mai vad relatia cu cainele meu ca pe o adversitate ci ca pe o relatie frumoasa si uneori challenging, si nici nu ma mai gandesc sa o dau la altcineva. ( uneori o las la prietena mea cand am un program mai incarcat, si profit de cele cateva zile mai libere, sa lucrez ).

Skillurile si credintele invatate la terapie sau din cartile pe care le-am citit, unele recomandate de terapeut, altele gasite ( Albert Ellis - Cum sa va controlati anxietatea, Philippe Brinster - Terapia cognitiva, Albert Ellis si Robert A. Harper - A Guide to Rational Living, Mark Manson - The Subtle Art of not Giving a Fuck, Steven Pinker - Enlightenment Now, Hans Rosling - Factfulness, Judith Beck - The Diet Trap Solution, Allen Carr - The Easy Way to stop Smoking ), m-au ajutat sa aplic o viziune mai realista si rationala, si mai putin negativista, fatalista, generalizatoare - asupra a ceea ce se intampla in lume, a felului in care lumea apare in mass media. Si in acelasi timp m-au ajutat si sa ma las de fumat, si sa incep si sa mentin o dieta pe termen lung care sa ma ajute sa pierd din greutatea pe care consider ca o am in plus.

Deci nu pot decat sa multumesc lui Gabi, si Gandeste Sanatos, si mie, pentru vointa, perseverenta, si prietenei mele, a carei contributie in imbunatatirea relatiei este la fel de mare ca a mea.
Scrie răspuns