Spune-ne povestea ta

[azzaleya]

Am ezitat destul de mult in a imi impartasi sau nu experienta legata de anxietate, atacuri de panica si depresie fiindca nu intru in categoria oamenilor care se expun cu usurinta, insa o fac in speranta ca, si daca voi ajuta in acest fel, macar inca un alt om sa nu se simta pierdut, tot merita!
Anul trecut, in noiembrie, pe fondul unei banale boli, dar pentru care nu am primit diagnostic mai multe zile, am inceput sa am atacuri de panica, care mai apoi au degenerat in anxietate generalizata cu privire la boli, provocandu-mi o mare suferinta atat psihica, dar si fizica. Resimteam tahicardie din senin, imi amorteau mainile, imi zvacneau muschii, simteam furnicaturi, senzatia acuta de nod in gat, tulburari de digestie si altele, care ma faceau incapabila sa-mi duc viata in mod normal. Somnul mi se dereglase complet, ma trezeam tot la 20 de minute cu palpitatii, transpiratii si fiecare zi mi se parea un vis urat. Nu puteam intelege "de ce mie?", "de ce eu?", iar citind pe internet tot felul de lucruri legate de boli, ma panicam si mai tare fiindca simtomele mele se incadrau la afectiuni si maladii dintre cele mai grave.

Confruntandu-ma pentru prima oara cu aceste simptome, mi-a luat mult timp sa imi dau seama ca este vorba de anxietate , fiind convinsa ca ceea ce simt sunt simptomele unei boli si am inceput sa merg la toti medicii specialisti pe rand, proces foarte consumator si extrem de costisitor. Toate analizele si investigatiile au iesit bune, iar eu ma simteam la pamant! Incepusem sa am dubii cu privire la corectitudinea lor si cu privire la competenta medicilor.
Dintr- o persoana echilibrata si cu pofta de viata, ajunsesem in cateva luni sa ma ascund complet de lume si sa ma izolez chiar si de cei dragi. Simteam ca nimeni nu ma intelege!

Am apelat cu scepticism la acest program ca si ultima alternativa, in ideea ca oricum nu mai aveam nimic de pierdut, decat poate niste bani, dar comparativ cu cat cheltuisem pe consultatii medicale si analize, era ceva derizoriu. Am spus "scepticism" fiindca avusesem doua experiente esuate cu doi psihoterapeuti recomandati. Cand am inceput terapia, eram ferm convinsa ca sufar de o boala grava, altfel nu-mi puteam explica acele simptome atat de intense si de permanente, termenul de "anxietate" fiind unul total necunoscut petru mine. Disperarea si dorinta de a-mi reveni cat mai repede deopotriva, m-au facut sa ma incred in psihoterapeutul meu, Roxana Petrus, si sa accept si varianta ca ar putea fi vorba despre anxietate generalizata. I-am urmat cu sfintenie sfaturile, am parcurs cu seriozitatea sedintele si cerintele din program si, la sugestia ei, am apelat chiar si la un medic psihiatru pentru medicatie, chiar daca am ezitat mult timp sa recurg la ea.

Schimbarile in bine au aparut treptat, nu peste noapte, am avut pe parcurs si mici recaderi, zile mai bune, altele mai putin bune, dar pe masura ce invatam sa lucrez cu gandurile mele, simptomele fizice se diminuau sau chiar dispareau. Roxana a fost alaturi de mine cu sustinere si dedicatie in tot acest proces, deloc simplu! In sfarsit simteam ca cineva ma intelege si stie exact despre ce vorbesc. Am gasit in ea mai mult decat un psihoterapeut, pentru ca ea m-a ajutat sa-mi primesc viata inapoi.
Mi-am facut un abonament de durata la o sala de sport, am inceput sa fac regulat miscare fizica, sa-mi planific activitati placute si sa ma bucur de orice reusita, cat de mica.

Acum, dupa trei luni de terapie mi-am redobandit bucuria de viata, calmul, echilibrul si energia. Mi-am atins scopul de a-mi depasesi anxietatea legata de boli, astfel incat sa ma pot bucura de copiii mei si de familia mea.

Stiu ca sunt multi care se vor regasi in cele descrise de mine si sper sa nu-si piarda speranta, gandirea irationala se poate corecta cu putina vointa si indrumarea potrivita!

[Psiholog Roxana Petrus]

Draga azzaleya,

Ma bucur tare mult ca ai reusit sa scrii pe forum si sa impartasesti povestea ta.

Imi pare bine ca ai continuat sa cauti metoda care ti s-a potrivit cel mai bine pentru psihoterapie. Ai muncit mult sa iti diminuezi dificultatile cu care te-ai confruntat, ai urmat instructiunile mele si cele din program cu constiinciozitate si seriozitate, ai lucrat cu gandurile tale irationale si efectele se vad.

Ma bucur ca acum poti afirma ca ti-a atins scopul propus la inceput in terapie si ca reusesti sa te bucuri iar de viata ta si de frumoasa ta familie. Iti multumesc pentru aprecierile bune si imi pare bine ca am putut sa fiu alaturi de tine in lupta grea pe care ai dus-o.

Si eu sunt de parere ca multi oameni se vor regasi in povestea ta si cred ca esti un bun exemplu pentru persoanele care trec prin asa ceva si care sunt acum la inceput de drum in a lucra cu starile lor.

Te felicit si iti doresc mult succes!

[alexandru28]

Cam aceleasi stari si in aceasi situatie ma aflu si eu,numai ca la mine sunt de ceva vreme,de vreo 3 ani si ceva.la inceput nu stiam nimic din ce se intampla exact cu mintea mea,organismul meu,dar mai apoi am descoperit ca am aceste atacuri de panica.am fost la psihiatru si mi sa dat diagnosticul de tulburare depresiv anxioasa.am urmat tratamentul care mi la prescris si a fost o perioada mai bine,dar in ultima vreme au reaparut din nou aceste stari,ganduri.au reaparut iar starile de ameteala,de lesin,tremurat,furnicaturi,traspiratii in palme,palpitatii,nod in gat,parca nu mai am aer si acele ganduri ca daca mi se intampla ceva rau cu mine,daca voi muri.nu ma puteam controla parca.dar am descoperit acest program si sper sa trec cu bine peste ceste stari si situatii,sa revin la o viata normala.Chiar daca sunt la inceput,am incredere in acesti oameni minunati si profesionisti,care stiu sa isi faca treaba foarte bine.Ii multumesc in mod special psihoterapeutului meu Alice Marasescu,care este un om minunat,care stie ce face,stie sa vorbeasca cu un om in asa fel sa inteleaga cu adevarat ce se intampla de fapt cu el,care ma sustine si care a acceptat sa ma ajute sa pot trece peste aceste stari.chiar daca,repet, sunt la inceput,eu am incredere ca voi reusi si ca totul va fi bine,cu conditia sa urmez toate sarcinile care mi se dau,sa tratez cu seriozitate sedintele si sfaturile care mi se dau.
Ne vom auzi peste un timp si sunt sigur ca voi reveni cu vesti bune,cu o gandire mai rationala.Va voi spune ce schimbari sau produs in viata mea,in gandirea mea si cum voi aborda aceste stari care sunt chinuitoare.

[Psiholog Alice Marasescu]

Buna Alexandru28,

Ma bucur sa vad ca in continuare imi pari motivat!
Daca te vei implica pana la capat in terapie si vei face tot ce tine de tine pentru a-ti rezolva problemele, nu vad ce te-ar putea opri din a-ti atinge obiectivele.
Cu siguranta nu e usor sa treci prin ce treci tu, insa asta nu inseamna ca e o problema fara sfarsit.
Ce e important, e sa luam atitudine si sa nu asteptam sa se intample ceva, sa ne ajute Dumnezeu, sa faca cineva ceva, fara ca noi sa ne implicam.
Desigur ca ne e mai usor sa gandim asa, dar ne scadem sansele de a scapa de probleme si e pacat sa evitam tocmai ce vrem sa rezolvam.
E bine sa inlocuim aceste idei, daca le avem, cu ideea ca ziua de maine ne poate oferi o sansa in a ne rezolva problemele si sa incercam sa o cautam si sa profitam de ea.
E clar ca e greu, dar de aceea sunt si eu langa tine, sa te ajut, sa te sprijin si sa gasim impreuna varianta cea mai buna pentru tine.

Mult succes!

[PopescuAdina]

Toutul a inceput intr-o zi in care m-am simtit rau...ma dureau ingrozitor muschii de la maini si picioare.A doua zi durerile erau mai intense si a aparut si o stare de oboseala.A treia zi m-am simtit foarte rau,nu ma mai dureau muschii,insa vomitam tot ce mancam.Apoi,dupa cateva zile au trecut aceste simptome si am ramas cu o senzatie ca vad lumea altfel.In acele zile in care m-am simtit rau,m-am panicat foarte tare,incat am crezut ca voi muri.Au trecut 3 sapamani de atunci si ma simt tot oboita,ma doare uneori capul si mi-e teama ca voi innebuni sau ca voi muri.Eu urmez de aproape 3 luni un tratament pentru trombofilie,boala depistata in urma a 2 pierderi de sarcina.Iau tratament cu VitaminaC,Aspenter,CoenzimaQ10,Acid Folic,VitaminaE,Femibion1 si MagneB6.Posibil sa am aceste stari si din cauza tratamentului pe care il urmez?Nu stiu ce sa fac sa-mi fie bine.Ce ma sfatuti?SUNT DISPERATA.Peste o saptamana medicul ginecolog imi va da acceptul daca pot ramane insarcinata.Vreau sa fiu cea care eram in urma cu 3 saptamani,zambitoare,optimista,cu pofta de viata,pentru a putea,cu ajutorul lui Dumnezeu sa duC sarcina pana la sfarsit.

[Psiholog Simona Chiriluta]

Buna seara.
Adina, ne pare rau pentru aceasta problema de sanatate si pentru pierderea sarcinlor. Cred ca ti-a fost greu si ca iti este si acum, avand in vedere cele povestite de tine. Fara doar si poate te-ai speriat foarte tare.
Ce ai trait tu seamana cu o gripa foarte puternica. Am patit-o si eu de doua ori si stiu cat este de neplacuta si dureroasa. Ce a urmat insa si ce simti acum este fara doar si poate anxietate/panica. Tratamentul tau actual cuprinde aspirina si vitamine si este putin probabil ca de la ele sa derive aceste simptome.
Te invit cu drag sa incepi terapia ca sa poti reevalua lucrurile. Cateva sedinte pe skype sau la cabinet te vor ajuta sa reconsideri situatia si sa te linistesti.

Curaj!
Psiholog Simona Chiriluta

[geo_pitik19@yahoo.com]

Buna seara!Am aflat de curand ca la starile de anxietate,cu atacuri de panica si agorafobie se fac 3-4 luni sedinte.As avea o intrebare:sedintele se fac in fiecare zi?Cam cate sedinte se fac in aceste 3-4 luni?, k sa stiu sa ma asigur de buget.Va multumesc!

[Psiholog Roxana Petrus]

Buna geo_pitik19@yahoo.com,

Sedintele de terapie asistate de un psihoterapeut se fac saptamanal si se pot tine online (skype, messenger sau la telefon) sau la cabinet. Pe langa aceste sedinte, exista exercitii si sarcini zilnice pe care este nevoie sa le faci (poate ai mai citit pe forum despre acele ABC-uri si pastilute psihologice), astfel incat sa poti sa ajungi la schimbarile pe care ti le doresti. In programul gandestesanatos.ro, aceste exercitii si sarcini, precum si comunicarea cu terapeutul prin scris se face cu ajutorul aplicatiei, gasesti tot ce ai nevoie in fisa ta si poti sa faci exercitiile online.

Perioada de 3-4-5 luni este o perioada medie, protocolul pentru aceste probleme specifice se implementeaza pe aceasta durata, dar el este adaptat in functie de nevoile specifice ale fiecarui client. Bineinteles, terapia poate sa dureze mai mult sau mai putin in functie de diferiti factori, cum ar fi intensitatea simptomelor, timpul de cand acestea au aparut, factorii individuali care tin de fiecare client, obstacolele care pot aparea pe parcurs, nivelul de implicare a clientului in terapie si in sarcinile indicate, etc.

Pentru orice intrebari sau nelamuriri, iti stau la dispozitie in fisa ta sau la telefon.

Iti doresc o zi frumoasa!

[Lucian1988]

Buna ziua. Ma numesc Lucian, am 26 de ani. Primul contact al meu cu tulburarile anxioase a fost in jurul varstei de 17 ani. Am simtit o frica puternica de a ma rani singur sau pe persoane dragi cu un obiect ascutit.(ocd). Dupa aprox. O luna aceasta frica a disparut miraculos.(probabil deoarece nu am evitat obiecte ascutite). Pe la varsta de 21 de ani aceste frici si obsesii au reaparut mult mai intense si cu dupata mai mare. Am mers prin urmare la un psihoterapeut si dupa cateva sedinte am inteles tehnicile de lupta impotriva ocd. Dupa aprox. un an am reusit sa 'o pun jos' aproape complet. De aprox un am ma confrunt cu gad, dignostic pus tot de acest psihotetapeut dar de data aceasta pe mail deoarece m-am mutat in orasul meu mic natal si n-am mai putut merge la sedinte. Acesta mi-a dat ceva informatii si documentatii pe mail pentru lupta impotriva gad. Am mai studiatt si eu ceva carti de specialitate dar inca tot nu reusesc sa neutralizez de tot anxietatea deranjanta. Principalele tehnici pe care le detin sunt: 1. Spargerea conceptiei ca ingrijorarea exagerata este benefica sau duce la rezolvarea problemelor, 2. Spargerea mitului ca anxietatea e incontrolabila, 3. Amanarea ingrijorarilor din timpul zilei in perioadele de ingrijorare(30 min pe zi), 4.punerea la indoiala a ingrijorarilor si a probabilitatilor de intamplare a evenimentelor din ingrijorare, 5. Revenirea cu dovezi din trecut ca lucrurile de care ma ingrijoram nu s-au adeverit aproape niciodata, doar in 0.1% din cazuri, 6. Inlocuirea gandurilor nerationale cu probabilitate mica de aparitie cu altele rationale, mult mai probabile sa se ntample, 7. Copingul cu the worse case scenario. Sper ca nu am uitat ceva. In baza acestor informatii, ce program de psihoterapie de pe gandestesanatos.ro mi-ati recomanda? Va multumesc frumos! O zi frumoasa si la multi ani!

[vioeta]

Buna ziua..ma numesc Violeta,am 25 ani..sunt casatorita de trei ani,si am un bebelus de 10 luni.un singur lucru imi umbreste fericirea..si anume aceasta anxietate asociata cu depresia..totul a inceput acum doi ani cu un atac de panica..ca drept urmare am ajuns la urgent pentru ca nu stiam ce mu e intampla..cei de acolo m au linistit spunandu mi ca e doar un atat de paniva..si asta se va mai repeta..ok..a trecut atacul..am ramas cu gandurile negre care mi au pu stapanire pe viata..se instalase starea de depresie..si tot ce vroiam era sa imi treaca..sa fiu cea de dinainte.. am mers la diversi neurologi..cardiologi..tratamente cu vitamine,magnxziu,etc..am luat si timp de o luna tratament prestis de nurolog..am renuntat dupa scurt timp pentruca aveau efcte adverse sau cel putin asa simteanm eu..si am zisca o sa reusesc singua.In timp lucrurile au mers spre bine,m am casatorit,starea de anxietate insa era acolo..la doi pasi de mine,depresia la fel..am ramas insarcinata..am nascut un bebelus frumos si sanatos..am fost ocupata zi de zi cu plansul care nu i dadea pace mititelului,colicii si tot ce i nsemna pt mine "nou".Totul a mers bine pana acum 3 saptamani cand au revenit aacurile de panica..apoi anxietate maxima si depresia..tin sa precizez ca inainte de a ramane insarcinta,am mrs la unpihiatru care m a diagnosticat cu tulburare anxioasa..mi a precris ceva usor,pe care nu l am luat pt ca nu stiam daca eram deja insarcinata.Acum sunt ceva mai bune decat acum trei ani cand au aparut starile pt prima data,acum le am luat mai usor,si incerc sa trec peste,numai ca e foaaarte greu singura..cei din jurul meu,,sunt putini,foarte putini care imi inteleg starile psihice si fizice,..uneori cred ca toate adtea le am mostenit de la mama,ea este atat de pesimista si de prapastioasa,incat mi a insuflat si mie aceeasi stare negativa,chiar si acum cand sunt deja mare ca sa mi dau seama ce i bine si ce i rau..e i adevarata dificultate sa port o cinversatie cu ea,,ii explic despre planurile mele,iar ea imediat isi pune amprenta negativista,ca de ex:urmeaza sa incep munca de luna viitoare,am angajat o bona,o femeie simpla fara scoala de specializare in domeniu,insa alta varianta nu am avut..incerc sa fiu pozitiva si sa am increderr,dar ea imi ia toata starea de bine spunandu mi ca nu e bine deloc ce fac si ca bebe nu se va obisnui cu bona..in sfarsit..cert este ca nu prea am in jur persoane carora sa le cer ajutor..pt ca atunci camd vb despre asta,nimeni nu intelege,in afara de sotul meu..ma bucur ca am gasit acest sprijin in voi..m am inscris aici cu o speranta maxima ca voi reusi sa imi cresc copilul frumos si sa pot fi o sotie plina de viata..am ascultat explicatiile din primele sedinte gratuite si recunosc ca m am agatat deja de o speranta..voi continua sedintele imediat ce voi avea suma necesara pentru un abonament..pedte doar cateva luni,voi pleca cu familia in Turcia,un contract de munca al sotului meu care lucreaza inginer in industria navala..recunosc ca am o teama imemsa de acest mare pas..cum voi reactiona acolo daca ma cuporind statrile,umnde voi merge la urgente pt ca nu voi cunoaste nici un spital,nici limba,cum ma voi acomoda acolo daca plec cu starile astea..offff...oare ma voi face bine vrrodata?e ceba grav oare ceea ce am si nu are solutii?poate aici voi hasi raspunsuri