Depresie sau distimie?

[barnoveanu]

Suferinta mea a debutat in urma cu aprox 2 ani in urma unor atacuri de panica intense si dese pe fond ipohondrial. Am inceput sa ma simt din ce in ce mai trist, mai nelinistit, stari de confuzie, oboseala , irascibilitate. Am inceput tratament psihiatric dupa cca o luna in care ap luat doar xanax. Dupa cca 6 luni de tratament cu Seroquel 100/ zi, am constatat ca odata cu venirea primaverii ma aflam intr-o stare mai proasta decat cea initiala. Dupa alte 8-9 luni de tratament cu Vanlafaxina 225 mg/zi, si Solian 200mg/zi starea mi s-a mai imbunatatit insa odata cu scaderea dozelor terapeutice, aparitia unor situatii conflictuale in familie tratate cu pesimism, am ajuns inapoi de unde am plecat. Psihoterapia si sportul m-au ajutat sa vad noi rezolvari a problemelor mele si mi-a imbogatit arsenalul cu mijloace de lupta eficiente. Din pacate mediul in care traiesc este destul de frustrant pentru mine dar sper sa ma fortific si sa pot trata situatiile cu mai multa indiferenta

[veronica]

Felicitari pentru rezultate,o sa fie bine nu te lasa de sport si terapii!

[Psiholog Gabriel Dinu]

Draga Barnoveanu,
Ma bucur ca ti-ai descris situatia aici si as vrea sa te felicit ca ai apelat la psihoterapie!
Inca nu am intalnit o anxietate( ipohondrie sau de alt fel) care sa nu genereze si stari depresive din cand in cand. E normal, dupa atata frica si tensiune.
Este foarte important sa faci sport in continuare si foloseste din plin acest program de terapie. Fa zilnic ABC-uri sau citeste-le pe cele facute si corectate de psiholog. Citeste pastilutele si cartile care iti vor fi indicate in aceasta a doua luna. Stiu ca esti in a doua luna de terapie si asta inseamna ca deja au aparut semne clare de diminuare a simptomelor.
Avand in vedere ca ai anxietatea de mult timp, poate ne spui aici cateva sugestii despre ce ai facut cateodata de ai reusit sa mai scapi de frica. Ii poate ajuta pe ceilalti care sunt in situatia ta si chiar pe tine, ca sa iti reamintesti.

Succes in continuare!

[barnoveanu]

Am reusit pana la urma sa constietizez dupa multe episoade ipohondriace ca de fapt nu mi s-a intamplat nimic grav, ca e mai important sa-mi pastrez neuronii cat mai relaxati. Am facut o comparatie intre efectele si durata de vindecare a altor boli organice si a unei boli psihice, si am ajuns la concluzia ca prima e mai de preferat, plus fiind un tip religios nu am lasat rugaciunea si impartasania(eu cred in puterea lor de vindecare) Nu pot spune ca nu mai sunt ipohondru dar nu ma mai afecteaza cum era odata. In plus fata de aste am o noua grija care a inlocuit-o pe cealalta "salvarea casniciei"

[korina]

HELLO....CE INSEAMNA ANXIETATE IPOHONDRIE???