De

[Bulboaca andreea]

Buna ziua ..ma bucur ca am gasit pe cineva care ne poate ajuta si pe noi cei care suferim de aceasta boala.starea mea a inceput acum 3 ani inca din liceu..eram o persoana normala pana cand am suferit o puternica cadere de calciu.Aceasta cadere de calciu s-a datorat faptului ca nu am reusit sa intru la profilul pe care il alesesem.DupA acea cadere de calciu nu am mai putut fi un om normal .Am 20de ani si nu pot sa ma comport normal.aceasta consta in faptul ca nu pot manca normal,mereu simt ca ma inec ca raman fara aer..imi vine mrreu sa casc si nu pot...am mereu staarri de oboseala si nu pot sa muncesc normal..cell putin acum in ultimul timp aceasta stare ma determina sa plec acasa sa nu imi pese ca pierd locul de munca.Acum locuieesc cu prietenul meu si nu ii pot spune prin ce trec de teamma ca nu ma va intelege sau ma va crede nebuna.Am spus odata unei asistente despre ceea ce mi se intampla si m-i s a spus ca esste doar senzatia mea..nu amm nimic...dar mereu cred ca eu sufar foarte mult..cateodata plang cand vad catermin de gatit toata lumea se aseaza la masa iar eu efectiv nu pot manca..Vreau sa mentionez ca sunt si ffoarte sensibil si ma panichez repede..si atunci cand am momente bune in care altceva imi disrrage atentia si pot manca ca un om normal dupa mereu ma uit in oglinda si vad ca m aamm ingrasat...am doaar 50 de kg momentan si in clasa a 8 a acum 5 ani aveamm 54:( va rog sa ma ajutati sa privesc din nou viata si etaapele ei cu alti ochi si alta mentalitate

[daniel05]

Buna Andreea, aici suntem multi care am trecut sau trecem prin așa ceva, si încercam sa ne ajutam unu pe altul cu sfaturi si idei care sa ajute. In primul rând din ce înțeleg eu de la tine, tu nu prea ai vorbit cu nimeni despre ceea ce simți, asta e primul lucru pe care trebuie sa-l faci. Sunt oameni in jurul tău care sigur au mai trecut prin așa ceva, eu de fiecare data când am avut ocazia am discut despre aceste stări, si am rămas surprins sa văd câți oameni au experimentat pe parcursul vieții lor stări depresive sau de anxietate. Spune-i cuiva apropriat ție, ruda, prietena, ceea ce simți, si sigur te va ajuta, nu te va crede nebuna, nu are in primul rând de ce sa te creadă nebuna, " nebunia" se exprima altfel, tu ne ești nebuna. In al doilea rând, dacă ai posibilitatea încearcă psihoterapia pe acest program, au psihologi foarte bine pregătiți, iar programul cu ședințe zilnice este de foarte mare ajutor.

Succes!

[crystysvm@yahoo.com]

buna andreea si eu trec exact prin ce treci tu ..la fel si cu mancatul si cascatul ..si tot ..incearca sa nu te mai gandesti desi este foarte foarte greu ..eu scap de starile acelea daca am mereu pe cineva langa mine ..este greu greu dar trecem ..eu am ajuns la 42 de kg si tot scad.O sa reusim sa depasim tot ..rabdare si optimism .orice are rezolvare!