Viata fara pastile

[corinavelcea@yahoo.com]

Buna Bi,la mine pot spune ca totul este minunat. Am mers si la psihiatru luni (eu am luat tratament doar o luna), acum voi continua cu xanax doar la nevoie (vad ca nevoia depaseste deja 2 zile) si cu paxetin, o tableta pe zi. A fost si dansul uimit de rezultatele mele bune. Sper sa mearga in continuare bine, pt. ca voi face tot ce-mi sta mie in putere sa nu mai trec prin clipele grele ale atacului de panica. Tu cum mai esti? Ce face mica ta printesa? Incerci ca in orele in care sotul tau nu este acasa, sa te "reversi" asupra nevoilor fetitei? Ca sa-ti abati gandurile irationale de la traseul lor nefiresc ! Incearca sa stai cu ea cat mai mult pe afara prin soare, sa urmaresti natura din jur, mergi cu ea in parc, urmareste alti copilasi, joaca-te cu ea ! Socializeaza cu mamici sau bunici de pe acolo, cu prietenele tale, cu rudele ! Stiu ca e greu dar incearca sa faci totul pt. asta. Incearca sa citesti cat mai mult, daca poti face rost de Albert Ellis, "Cum sa va controlati anxietatea". Incearca sa intri si pe http://www.pshihosolutii.ro unde gasesti diferite articole despre panica, depresie, anxietate. Poate reusesti si sa iei niste ore in acest program, daca nu poti un abonament (care e muuult mai avantajos din toate punctele de vedere), macar cateva ore sa lucrezi cu un psihoterapeut. Incearca prin puterile tale sa-ti revii usor, usor. Si sa incerci sa-ti deviezi cat mai mult gandurile insistente care te stapinesc. Stiu ca e f.f.f. greu, dar gandeste ca e o situatie pasagera aceasta, pe care tu poti sa o indepartezi. In primul rand pt. fetita ta, care are nevoie de tine. Ea acum te simte, ii transmiti starile si o agiti f. tare. Fetitele oricum sunt mai sensibile. Iar copiii, sunt legati de mama lor, inclusiv psihic pina la varsta de 7 ani.

[bianca88]

buna..eu nu pot spune ca sunt sa de bine..incerc din.rasputerii sa imi fie bine dar nu prea reusesc ..cu fetita e mai ok in ultimul timp m-am mai apropiat din nou de ea..duminica chiar am iesit doar noi doua la un parc de distractii pentru coii ma bucur sa o vad fericita ..iti multumesc din suflet pt gandurile bune si sfaturile date am cumparat cartea de care vb dar nu am rabdare sa o citesc am incercat dar am sarit peste multe pagini dinea ...sper sa scap de atacul de panica si mai ales de obsesia pentru sotulmeu asta ma omoara ca sa zic asa ...toate bune tuturor

[daniel05]

Bianca incearca totusi sa faci o sedinta de psihoterapie, sa vezi apoi cum iti este si daca e cazul nu evita si un consult la un doctor psihiatru. N-are rost sa te chinui atat de rau, eu am fost intr-o stare foarte grea, dar prin psihoterapie si medicatie in momentul de fata sunt aproape 100%. Ma bucur din plin de viata din nou, imi fac activitatile fara probleme si sunt foarte increzator ca in curand voi scapa de aceasta anxietate si obsesiile produse de ea definitiv, care m-au chinuit aproape 6 luni de zile.
Fa ceva, ca faci pt tine! Iti spun sincer si eu am incercat sa trec peste aceste stari singur si n-am reusit,m-am chinuit cateva luni pana n-am mai putut iar acum sunt fericit ca am cerut ajutor.
Iti urez multa sanatate.

[corinavelcea@yahoo.com]

Da, imi pare rau sa aud unele din vestile mai putin placute. Dar totusi ai facut niste pasi. Ai cumparat cartea, continua sa citesti. Iti impui sa nu sari pagini, iti impui sa te controlezi cand citesti chiar si o fraza, si incerci sa o intelegi. Una daca ai prins-o e f. bine. Acum o iei de la capat, de la prima pagina. incearca sa stai afara in soare, in natura. Pe mine ma ajuta maxim asta. Cu fetita e super, vad ca ai facut pasi. La fel, incerci sa te gandesti ca ea e foarte importanta pt. tine. Si ca e f. important sa petreci timp cu ea si pt. ea. Daca vei gandi asa, iti vei abate gandurile irationale. Incearca sa copiezi "normalul" din viata celor din jur. Sa te compari cu ei. Sa-ti spui ca vei fi si tu la fel din nou. Incearca sa te concentrezi mai mult pe "in afara" ta. Si mie mi-a fost tare greu la inceput sa citesc materialele din programul acesta, sa ma concentrez pe exercitii, pe nevoile fiului meu, pe serviciu. Pe drumul spre job, faceam atac de panica in mijl. de transport. O data m-am dat jos din autobuz si am chemat salvarea. am ajuns la urgente, si totul era OK cu corpul meu. Dar in capul meu, NU. Socializeaza la maxim, in parc, cu rudele. FA SPORT, MISCARE, e f.f.f importanta. Mie mi-a ajutat extraordinar. Ia bicicleta si fa niste ture prin parc, pe strada. Fa plimbari cand puteti cu sotul tau si fetita. Sunt multe solutii. Trebuie sa reusesti. Mai vorbim.

[corinavelcea@yahoo.com]

Iti mai dau o sugestie. Pina te echilibrezi cu banutii pt. sedintele din programul acesta, fa-ti cont si parcurge primele 3 sedinte care sunt gratuite. Din moment ce te va prelua un psihoterapeut, (eu am lucrat cu d-na Irina Paraschiv) o sa puteti stabili frecventa sedintelor si in functie de aspectul financiar. Iti doresc succes si sa auzim de bine.
P.S. Ai incercat sa intri si pe psihosolutii.ro?

[madadudu]

Buna tuturor dupa o lunga perioda de abstinenta....alineala ,Alexandra,ce Mai faceti dragele mele cum o mai duceti?
Off bato vina de anxietate...De ce ne-am pericopsit noi cu ea?
Eu n-am Mai intrat pt ca in sfarsit mi s-a implinit in vis frumos la care nu mai puteam visa din cauza anxietatii si ale atacurilor de panica,si anume un copilas :)sunt însărcinată in app 2luni si nu pot sa mă laud ca n-am avut parte si de peripetii.alineala ți minte ca eram bn,sti ca ți-am povestit despre evoluția mea..ee imediat ce am aflat ca sunt însărcinată m-am panicat din nou ,gânduri ca ce fac acum ,daca îmi este rău si ii fac pe calea asta rău si copilului daca nu se dezvolta cum trebuie,dacă îmi este atât de rău incât vrea sa i-au o pastiluta sa mă calmez si n-am voie si atunci si mai mare panica si palpitatiile..Doamne ce am putut iarasi sa indur plus ca in sarcina orice afectiune se amplifica.
Multumesc lui DUmnezeu ca m-am mai linistit acum.psihoterapie nu mai fac pt ca nu mai pot face naveta pana in localitatea respectiva pt ca îmi este rău de la sarcina ,tare mult as vre sa fac aici terapie ,este si mult mai simplu dar pana mă urneste pe mine cineva din loc.....Domane ajuta-ne si pe noi sa ne fie si noua bn,sa fim si noi linistiti.
Bianca știu cât iti este de greu si mai știu ca probabil te-ai saturat sa-ți spună toată lumea sa fi optimista si sa-ți de sfaturi când tu ești pana peste cap cu problema asta si parca nimeni si nimic nu-ți mai poate alina sufletul dar, sa știi ca oricât de mult ne-am dori vindecarea nu va veni singura ,cu forțele alea mici pe care le mai avem trebuie sa Facem ceva.Vindecarea sta in noi bineinteles dar e nevoie de ajutor,încearcă sa faci ceva economii si sa te înscris in program ,nu vreau sa te descurajez dar sa știi ca aceste stari nu vor trece ba contra,vb din propria experiența ,a mea si a multor oameni,sănătatea ta si starea de bine este cea mai importantă .
Va doresc numai bn ,Doamne ajuta.

[bianca88]

am intrat pe acest program am facut cele 3 sedinte ba chiar 6 sedinte am mai primit inca 3 gratuit asta acum cateva luni..vreau sa va spun ca starea se amplifica de ex acum jumatate de ora am observat ca se inrautateste starea mea pe zi ce trece de ce zic asta pentru ca pana acum aveam obsesia pntru sotul meu nu poate sa coboare pana la scara fara telefon sau sa nu imi raspunda vreodata ca e jale mare...acum a plecat maicamea in oras pt ca sunt zilele orasului in seara asta sa intamplat ..mi-a spus verisoara mea ca mama se duce la spectacolo in seara asta vreau sa spun k am mai stat 5 min la verisoara mea am plecat acasa sa m-au luat niste palpitatii si starea aia de frica panica nu stiu cum sa o numesc cu gandul ca mama nu imi va raspunde la telefon pt k e galagie si ca nu stiu exact unde e...am sunato de 100 de ori in juma de ora pt k intradevar nu auzea telefonul si i-am zis sa vina acasa k am treaba cu ea nu i-am spus k ma luat panica iar ea acum e in drum spre casa...pana acum eram asa cu sotul meu doar acum mi se intampla si cu alte persoane..ce sa mai fac....voi lua un abo sapt viitoare vreau sa ma fac bineee atat imi doresc .voi ce parere aveti ?!

[alexandra_32]

Dragii mei colegi de suferinta....in primul rand sunt foarte fericita pentru ca v-am cunoscut....va multumesc pentru toata sustinerea si pentru sprijin...pentru mine a insemnat foarte mult acest forum!!
Madadudu sunt tare fericita pentru tine....iti doresc sa ai parte de o sarcina usoara si sa te bucuri de minunea din burtica!!
Daniel ma bucur tare mult ca esti bine...ma regasesc foarte mult in experienta ta....!!
Sa va spun despre mine,pe scurt...pentru ca o sa revin cu o povestioara mai lunga:))
Am deja 2 luni de cand mi-am recuperat viata inapoi....nu credeam ca voi mai fi vreodata eu...cea dinainte!!Ma bucur de fiecare clipa...si ceea ce imi doream s-a implinit....imi doream sa ies invingatoare!!
Bianca...asa cum a spus Daniel...si eu am crezut ca sunt puternica si pot sa trec singura peste asta...dar cand am vazut ca starile se amplifica am recurs la ajutor!!Du-te la psihiatru....gandurile astea obsesive te macina si te sleiesc de puteri...si chiar daca tu ai vrea sa lupti nu mai ai putere!!
Promit ca in cel mai scurt timp o sa va povestesc mai multe despre mine!!
Va doresc ca aceasta experienta sa fie doar o amintire!!

[alineala]

Madaudu...citindu-ti mesajul,am plans!Cum ai aparut tu in viata mea...insa,inainte de orice,da-mi voie sa te felicit si sa-ti doresc o sarcina usoara si mai ales,liniste sufleteasca.Ma rog sa-ti fie bine si sa poti parcurge aceasta etapa,cu brio !
Eu si sotul meu nu putem avea un copilas,el fiind diagnosticat cu cancer testicular si azoospermie(sterilitate).Starea lui de sanatate este foarte buna,insa odata cu trecerea timpului gradul meu de anxietate s-a marit si am ajuns la 33 de ani sa nu-mi mai doresc un copil,de teama ca nu sunt un om normal si ca nici nu as avea cum sa-mi cresc copilul fiind asa "varza" cu capul .Daca acum 5 ani de zile luptam pentru a deveni mama,eram dispusa sa fac inseminari,fertilizari,acum am ajuns ca gandul ca as putea deveni mama,sa ma sperie atat de tare,incat,sa nici nu mai imi faca placere sa vorbesc despre subiectul asta !
Ar putea ca acest subiect sa-mi creeze o forma de frustrare...faptul ca acum nu-mi mai doresc sa devin mama,ma determina sa cred ca sunt un om rau si este atat de chinuitor.Off,draga de tine...sunt sigura ca iti este greu,poate pare imposibil de crezut,dar te inteleg atat de bine...Insa,in acelasi timp,bucuria maternitatii va reusi sa eclipseze si momentele mai putin bune.
Sa stii ca-ti sunt alaturi si personal,sunt interesata de evolutia sarcinii tale si de starea ta de sanatate!
Despre mine puteti afla ca deja am 2 luni de cand nu mai iau medicatie si n-as putea spune ca sunt bine,dar nici rau !Din pacate ganduri irationale pun stapanire pe mine(ciudat,in momentele de relax),insa lupt si chiar daca nu este usor,sper sa invat sa le accept si a fac pace cu ele...am zile si zile...
Alexandra,iti astept povestioara cu sufletul la gura!Esti o invingatoare si sunt tare fericita sa vad evolutia ta,mai ales ca te stiu de cand anxietatea iti "rapise" libertatea si bucuria de a trai.
Va imbratisez pe toti cu mult drag si va doresc o duminica linistita!

[diesel]

Buna,prieteni,voua tuturor!
M-am inscris si eu de ceva vreme in acest program dar m-am limitat la a va citi mesajele,pana acum.A venit momentul sa va scriu si eu si sa va multumesc pentru mesajele voastre.M-am regasit in multe dintre experientele si trairile voastre.
Madadudu,ma bucur din tot sufletul pentru tine si sunt absolut convinsa ca vei avea o sarcina usoara si un copil sanatos si minunat!
Sa va spun cate ceva despre mine...eram cea mai echilibrata si rationala,pozitiva persoana dar s-au intamplat si in viata mea lucruri care m-au schimbat.Am un job solicitant si stresant si apoi au fost doua pierderi ale unor persoane dragi.Prima data am ajuns la psihiatru dupa ce luasem xanax ca pe bomboane...nu prea reuseam sa ii spun psihiatrei nici cum ma numesc,aproape,de plans.Este o persoana in care am incredere.Mi-a prescris zoloft sirop,pentru o luna,urmand sa ma reevalueze dupa aceasta perioada,passiflora pentru somn si mentat.M-a pus pe picioare si pentru ca apoi mi-am impus sa fiu bine pentru ca imi doream sa fiu mama,din nou.Dumnezeu m-a ajutat si pot sa spun ca echilibrul meu s-a restabilit in timpul sarcinii si dupa nastere.Dupa cativa ani,a intervenit evenimentul celalalt care a fost un soc pentru mine.Atunci am aflat ce inseamna ce inseamna derealizarea,depersonalizarea,atacul de panica.Am ajuns la spital,la urgenta.Stateam acolo si nu pricepeam de ce nu inteleg oamenii aia cat de rau ma simt,ba mai mult de atat,ma trimit acasa dupa tratamentul de urgenta.Cel care mi-a spus ce s-a intamplat a fost doctorul cardiolog,care mi-a spus ca nu exista om care sa nu experimenteze cel putin un atac de panica in viata lui si mi-a prescris un tratament foarte bun cu recomandarea de a merge la consiliere.Am ajuns din nou la psihiatra,din nou zoloft si gaba,seara.N-am mai luat zoloft,m-am rezumat la gaba,la mine a functionat.Apoi am aflat de la prietena mea de un sirop pe care il luase fratele ei,care suferea serios de anxietate.L-am luat si eu si sase luni am fost perfecta.Eeeeiii...apoi m-am mutat din tara si valul de emotii si schimbari m-au facut sa recad.Slabisem cam opt kilograme in doua saptamani,aratam ca un biscuite in dunga.Am mers la medic,doctorul de familie mi-a prescris un antidepresiv puternic si xanax.Fara sa ma cunoasca,sa ma intrebe multe...sa le iau sase luni,fara evaluare ulterioara,fara nimic.Am schimbat medicul si acesta mi-a facut un set complet de analize si m-a trimis,la insistentele mele,la cardiolog.Analizele si consultatia au aratat ca sunt sanatoasa,mai putin un deficit serios de fier,de unde si partial,palpitatiile si tahicardia.Dupa cura de fier si magneziu,pot sa spun ca iar sunt functionala.Am avut si am zile si zile,mai bune sau mai putin bune.Am citit si m-am documentat.Programul ''gandeste sanatos'',pe care l-am gasit butonand pe net,mi-a facut foarte bine,nu bine.Totul este in mintea noastra.Undeva,candva,s-a produs un dezechilibru.Doctorul mi-a spus ca am emotii negative,aici mi-am dat seama ce inseamna si ca trebuie sa lupt impotriva lor.Imi dau seama,catastrofez.N-o sa intru acum in detalii,desi unele v-ar putea amuza,nici nu vreau sa ma intind prea mult cu scrisul.Beau ceai de sunatoare si de paducel,incerc sa stau mult pe afara si sa ma misc.Daca stau pur si simplu,mintea incepe sa teasa...nu,categoric nu!
Acum am un program plin si un buget mai restrans,dar in viitorul apropiat cu siguranta voi achizitiona un abonament pentru ca terapia este esentiala.Si daca sedintele gratuite mi-au prins bine,sunt convinsa ca daca voi continua terapia va fi si mai bine.Noi,anxiosii,avem un mod de gandire incorect si avem nevoie de ajutor calificat ca sa ni-l schimbam.Mama mea imi spune mereu ''gandeste pozitiv,totul este in mintea ta!''.Asa si este.
Mi-a prins foarte bine vizionarea filmului ''poti sa-ti vindeci viata''...''secretul''.Avem nevoie de o minte sanatoasa si cei din jur,dragi noua,nu merita sa ne vada suferind,zacand si vaitandu-ne.
Va imbratisez pe toti cu drag si astept vesti bune de la voi