Buna Cubex123,
Ce medicatie luai? Anxiolitice?
Cum reusasti sa treci peste recaderi? Si eu sunt cam in aceeasi situatie ca toata lumea de pe aici insa povestea mea e ceva mai lunga!
Totul a inceput in 2005 cu un atac de panica facut asa pur si simplu, stand in pat. Ca mai toata lumea am primit trimitere la glanda insa totul era in regula. Dupa ceva timp si un loc stresant de munca au reaparut atacurile si o colega m-a indrumat catre un psihiatru. Am primit medicatie pe care nu am luat-o pentru ca doctora mi-a spus un simplu ,,nu mori din atac de panica,, si atunci mi-am revenit. A doua zi eram ca noua. Dupa ceva timp am inceput sa ma gandesc ca sunt bolnava de nu stiu ce boli si imi tot faceam analize de sange. Eram in panica pana aflam rezultatul insa dupa ce venea rezultatul eram din nou ca noua - nu eram bolnava. Dupa ceva timp mi-am schimbat si locul de munca si am inceput sa lucrez in sistemul de sanatate und ecancerul si leucemia si tumorile erau ,,peste tot,,. Am inceput bineinteles sa ,,le fac,, pe toate. Panica tot timpul si anxietate si multe multe analize regulat. Mi-am dat semama ca ceva nu e bine si am fost si la un psiholog care mi-a spus ca ,,de ce mi-e frica nu scap,,
deci a doua oara nu m-am mai dus. Dupa ceva timp in 2009 am inceput sa am ameteli ciudate si nu stiam de la ce plus ca au inceput sa para niste ganduri ciudate. M-am speriat si am inceput sa citesc pe net toate tampeniile: schizofrenii, psihoze, preoti care ziceau tot felul de chestii legate de ala negru si bolile psihice....deci in capul meu in cateva zile s-a facut o ,,varza,,
Am inceput sa imi insusesc toate simptomele si sa imi vina in cap toate absurditatile posibile pana si porcarii din filme, ineptii, imi er africa ca ii voi face rau fratului si de aceea vroiam sa fiu paralizata sa nu ii pot face nimic...apoi ultima si cea mai ,,frumoasa,, era ca esti posedat...ohhhhh..i-am zis lui mama ,,am innebunit,,. Am trecut printr-un cosmar de 4 nopti cu aceste ganduri si nu am inchis un ochi...mi-era frica sa ma duc la spital ca ma interneaza la nebuni si eu nu vroiam s ainnebunesc. Ma vedeam la nebuni in camasa de forta fara loc de munca, familie, etc!!!! Asa am ajuns luni la psihiatru...nici nu mai puteam vorbi coerent!!!! I-am spus totul plangand si mi-a zis simplu ,, domnisoara calmati-va,, nu veti innebuni!!!! Iar eu ,,NUUUUUUUUUUUU????,,
Eh a fost o revelatie!!!! Mi-a dat tratament cu sertralina si lorazepam...ce sa-ti spun au urmat zile bune si zile rele insa medicatia si-a facut ffff bine efectul, ma refer la antidepr pentru ca anxioliticul nu l-am luat decat 2 saptamani. Dupa 3 luni eram ca noua iar in februarie am oprit de la sine tratamentul fara sa intreb medicul. AM facut si psihoterapie insa nu cognitiv comportamentala. Anyway in iunie am recazut. Iar la psihiatru iar medicatie iar psihoterapie. Asta se intampl anul 2010 cand in luna noiembrie m-am si mutat in alta tara cu o doza foarte mica de antidepresiv. Am oprit antidepresivul in 2011 martie iar in iunie am ramas insarcinata
Toate bune pana in luna 8 a de sarcina cand simptomele au reaparut eu fiind foarte ocupata cu un curs si un stagiu. Bineinteles ca a inceput iar chinul
de data asta ganduri mai diferite insa tot cu atacuri de panica. Diagnosticul de la psihiatru a ramas in sfera anxietatii tulburare de panica. Am inceput in ultime 2 sapatamni de sarcina cu antidepresive doza fff mica si am marit dupa nastere. Iar 2 sau 3 luni pana sa revin la normal insa dupa vreo 2 luni de la starea de bina m-am simtit iar rau si am apelat la gandeste sanatos.ro insa numai o luna de terapie pt ca am inceput sa ma simt de la sine ff bine si m-am lasat. Au trecut 3 ani fara probleme cu o doza minima de antidepresiv iar anul trecut am hotarat sa micsorez doza l amai nimic sa zic asa. 6 luni si o viata ffffff agitata cu 2 locuri de munca sport si copil mi-au readus niste anxietate pe care nu am luat-o din pripa ci am lasat-o sa se dezvolte. M-am si imbolnavit foarte des de otite si faringite, cred ca organismul meu era la pamant. In februarie am ridicat doza la cea normala insa in martie dupa ce am citit eu despre o doamna cu tulburare bipolara a inceput calvarul din nou. Aceleasi ganduri ca in 2009 plus fac psihoza o iau razna....nu mai dormeam, cocediu medical deci am luat-o mai usor!!! Doza marita de psihiatru si fara anxiolitice. Dupa 2 luni m-am simtit fffff bine chiar dubios as zice
insa nu a tinut decta 3 saptamani pana cand un conflict la serviciu mi-a creat mult apanica si frustrare si stres si bieninteles o recadere. La momentul actual cu ajutorul programului gandeste sanatos inca ma lupt sa ies din recadere si am zile fff bune, bune si rele. As vrea sa te/va intreb cum resiti sa iesiti din recaderi? Ce faceti? Sfaturi? As vrea sa il intreb pe Floringligor cum a reusit el sa isi revina...niste tricks si lucruri pe care trb sa le facem???? Apreciez oamenii care nu iau antidepr si se tin asa tare. Pentru mine recaderea ramane o ,,chestie atat de neplacuta care imi creaza panica,,
pentru ca nu mai vreau sa ma intorc inapoi de unde am plecat!!! Stiu ca e gresita gandirea....de aceea am nevoie de voi
Va dorec numai bine si multa sanatate!!!
Va astept cu reactii!!!