Importanta medicatiei

[adrianpricop]

well ... medicamentul mi-a fost prescris de medicul meu de aici, nu cred ca este psihoterapeut. O sa vorbesc cu psihoterapeurul meu si o sa vad ce rezulta. Momentan il iau cand simt neaparat nevoia. Multumesc de incurajari!

[floringligor]

Buna!
In opinia mea MEDICATIA NU ESTE SI NU TREBUIE CONSIDERATA O SOLUTIE la problema anxietatii. Va spun clar: dupa ce am luat medicatie 1 an de zile, timp in care nimeni nu mi-a explicat ce se intampla cu mine (cu exceptia psihologilor si a documentarii personale, dar care s-a intamplat pe la sfarsitul perioadei de medicatie), dupa ce am stopat-o sub supravegherea medicului bineanteles ca m-am trezit dinnou cu simptome. Noroc ca deja eram educat cat de cat sa stiu ce se intampla cu mine pentru ca altfel eram inapoi la medic. Ceea ce este rau e ca multi medici psihiatri prescriu medicatia ca bomboanele: te simti putin apatic? OK, nu-i bai, ia medicamentele astea si o sa-ti revii; ti-e frica sa vbesti in public? Nu-i bai: ia pastilele astea si in 6 luni esti altul; ai atacuri de panica? Nici o problema: ia pilulele astea si in 7 luni scapi 100% de ele si nu mai revin... De fapt, nici nu prea exista studii stiintifice care sa ateste eficienta medicatiei psihiatrice afara de placebo. Am avut diverse discutii cu unii medici psihiatri din State si Canada (unii din ei sunt implicat in cercetare stiintifica) in legatura cu efectul lor si spre surprinderea mea am aflat ca nu exista nici o legatura intre starea de panica si anxietate si chiar depresie si metabolismul serotoninei. Este ca si cum ai spune ca daca te doare capul, ai deficit sau ti-e dezechilibrat metabolismul aspirinei/ibuprofenului in sistemul nervos Din proprie experienta: am avut mai multe "recaderi" dupa ce am stopat medicatia, chiar dupa mult timp si mi-am revenit cu propriile forte pentru ca am stiut despre ce e vorba si am stiut ce sa fac. Uneori atat de rau ma simteam incat credeam ca trebuie dinnou sa iau medicatie. Am avut incredere in capacitatea organismului de a se reechilibra. SI chiar daca erau cateva zile cand cu greu functionam, m-am oprit din a catastrofa starea in care eram, am acceptat-o si m-am dus mai departe. In scurt timp imi reveneam; si chiar daca nu ma puteam concentra sau dormi nu am avut neaparat nevoie de medicatie pentru asta; AM ACCEPTAT! Si cand accepti, te dai la o parte din calea organismului si-l lasi sa se vindece; pentru ca asa cum vindeca un os rupt, asa vindeca si nervii agitati, sensibilizati! Dar din pacate cei mai multi dintre noi tindem sa/si si facem contrariul: nu acceptam si luptam cu indarjire impotriva propriuluui organism din cauza simptomelor neplacute;iar asta creaza stres suplimentar care la un sistem nervos agitat e combustibil pe foc. Am citit despre persoane care au suferit 50 de ani, marea majoritate a vietii lor, si s-au recuperat fara medicatie (cititi Claire Weekes, Hope and Help for your nerves si Peace from Nervous suffering). Au fost aceste persoane diferite din punct de vedere psihic si/sau fizic decat noi? NU. Pentru ca toti suntem construiti in acealsi fel. Este opinia mea, dinnou (si a altora care s-au recuperat din anxietate), ca NU ai nevoie de medicatie decat in cazuri critice. De ce tin atat de mult la psihoterapie si ma dezic de medicatie? Pentru ca educatia e exact ceea ce trebuie in aceste afectiuni si mai mult decat atat, trecand prin acestea va veti dezvolta incredere de sine ca aveti capacitatea de a trece peste. Toti o avem...trebuie doar sa o cultivam Si totodata cred ca in viitorul apropiat aceste stari (NU boli) se vor "trata" cu ajutorul psihoterapiei iar medicatia va ramane numai pentru adevaratele boli mintale: schizofrenie, tulburare bipolara si altele. Va doresc sa aveti intelepciunea si discernamantul necesar in aceasta privinta!

[raluluc]

Buna Florin,
Te apreciez, nici nu stii cat de mult.
Parca imi vine sa stau de vorba cu tine pe privat sa imi dai din intelepciunea si puterea ta
Spune-mi ce pot sa citesc? De unde te-ai documentat si ce ai facut in recaderi??? Ai explicat insa poate mai amanuntit????? Eu sunt momentan intr-o recadere
Ma lupt sa ies...si deci nu trebuie Cred ca niste dicutii cu tine m-ar face bine
Eu inca cred ca daca nu ma tratez cu antidepr si anxiolitice pot face psihoza!!!!!
Citesc in fiecare zi postari de-ale tale ca s aimi dau curaj!!!!
As aprecia niste sfaturi de la tine si hiar acele carti cred ca sunt ff utile.

Nici nu stiu daca mai esti pe aici pe site de fapt!!!

[Irmina]

Buna tuturor!

Am citit parerile impartite alte tuturor si am decis sa imi scriu si eu gandurile.

Eu sunt de acord cu medicatia atunci cand este necesara, iar un psihiatru bun isi poate da seama daca este sau nu. Din proprie experienta va spun ca eu aveam nevoie de medicatie, ajunsesem la un moment dat intr-o stare critica (pe la urgente gen, injectii cu diazepam etc) Asa ca mi-a fost prescrisa o reteta cu Cipralex si Xanax in urma cu 5 ani. Poveste lunga, am renuntat fara probleme la ele si fara niciun ajutor si fara nicio schema. Greseli pe care nu le voi mai repeta.
In urma cu un an si jumatate mi s-a prescris tot la urgenta Seroxat, diazepam, aspacardin si inca vreo doua pastile de care am uitat. M-au facut sa ma simt mai rau decat eram... si eram rau. Organismul meu nu se intelegea bine cu ele se pare, iar medicul de garda desi eu i-am spus ca am functionat cu cipralex fara niciun fel de problema s-a gandit ca ar fi bine sa imi schimbe reteta ... ca nah? de ce nu? Au urmat cele mai oribile 3 zile din viata mea. Apoi am mers la alt psihiatru si m-a scapat de pastilele daunatoare mie. M-am intors la Cipralex si in prezent in combinatie cu Anxiar. Imi merge bine cu ele si cu psihoterapie. Nu ma consider o persoana dependenta si sunt sigura ca nu voi fi vreodata. Nu plecati urechea la ce zic cei din jur. Eu am primit multe comentarii negative de la persoanele carora le povesteam ca iau medicatie. Mi s-a spus de sute de mii de ori "eu am auzit ca o poti sa devii dependeta, ca sunt ca niste droguri de fapt..." sau "ai grija ca nu o sa te mai poti lasa de ele" ori "la ce iti trebuie? nu mai bine mergi la biserica?" -- > asta imi pune capac mereu, dar intram in alt subiect.

Suntem diferiti, avem probleme diferite. Nu sunt de acord cu cei care sustin sus si tare ca ei nu accepta medicatia. Conteaza mult si diagnosticul. Daca medicul considera ca trebuie atunci trebuie. Ma enervez de fiecare data cand unii imi spun "si eu am trecut printr-o chestie asemanatoare, dar m-am tratat cu ceaiuri si am vorbit mult cu prietenii foarte apropiati". Oh, doamne ! Cat ma irita! Ramai cu ceaiurile tale, ca sigur situatiile noastre nu sunt nici macar asemanatoare.

O zi buna si sanatate tuturor,
Irimina

[Cubex123]

Salut tuturor. Sunt Adrian, probabil ati vazut asta din nickname De aproximativ 1 luna ma confrunt cu atacuri de panica, nu multe si nu exagerat de puternice, si sunt mereu agitat. Am devenit chiar foarte deprimat in ultima vreme. Am mers la medicul meu care, in urma simptomelor mi-a spus ca sunt in pragul unei caderi nervoase si, pe langa alte sfaturi, mi-a prescris xanax, jumate de pastila dimineata si jumate seara. Cred ca e vorba de jumatate de gram pe zi. L-am luat initial pt vreo 8 zile cred dupa care mi s-a intamplat sa plec de acasa undeva fara sa il am la mine si m-am speriat. Mi-am dar seama repede ca nu e bine si nu l-am mai luat. In perioada aceea am facut unele progrese ... nu stiu cat erau datorate lui. Dupa ce l-am lasat progresele au continuat chiar din prima zi asa ca banuiesc ca dependenta de xanax tine mai mult de creier si de cat de mult consideram noi ca ne ajuta. Acum trec iar printr-o perioada mai neagra. Ieri am luat din nou jumatate de pastila. trebuie sa recunosc ca ma simt foarte deprimat zilele acestea si ma ajuta. Nu stiu daca e creierul meu care crede asta, sau chiar ajuta, dar pana ma mai calmez iar o perioada o sa il mai iau. E o idee buna sa il ai la tine cand incerci sa il lasi, dar nu il folosi oricat de rau te-ai simti. O sa iti intareasca ideea ca nu poti fara el. O singura nelamurire am la Xanaxul asta: e normal sa te simti asa fara energie? Adica mie mi se pare ca nu am forta nici sa casc cum trebuie cand il iau

@roxana: ajuta foarte mult sa vezi persoane care au scapat de ceea pe pentru noi restul, care inca ne luptam, pare un chin nesfarsit. Iti multumesc pt faptul ca incurajezi, chiar daca mesajul nu era pt mine. Continua sa o faci, conteaza foarte mult. majoritatea ne simtim singuri si neajutorati, dar nu este asa ... abia astept sa fiu in locul tau, sa pot ajuta si eu la randul meu. Pana atunci, rabdare multa si perseverenta.

Xanaxul este un drog psihiatric si nu este in niciun caz o solutiie pentru a scapa de aceste stari.
Multi medici recomanda pastile dar ei habar nu au ceea ce inseamna anxietate. Pastilele doar amelioreaza simptomele dar nu si cauza.
In randul xanaxului asa zis alprazolam, este normal sa te simti fara energie, creeaza somnolenta si poate provoca reactii adverse destul de grave.
Xanaxul interfereaza cu neurotransmitatorii din creier dopamina si serotonina, adica mai exact blocheaza circuitul dintre cele doua.

Eu nu as recomanda la nimeni medicatie psihiatrica deoarece este periculos si nu este in niciun caz o solutie. Solutia vine din interiorul nostru.
Anxietatea nu este o boala mintala si nu a fost niciodata o boala. Ea este o tulburare care a fost provocata de stresul excesiv si ingrijorari excesive si tot asa.
Anxietatea poate fii cauzata de multe chestii, odata ce elimini cauza ai scapat si de anxietate. Incearca sa gasesti cauza cu terapeutul si sa te ajute.

Punctul cheie este sa accepti ceea ce ti se intampla deoarece nu se poate intampla nimic rau. Sunt doar niste semne al unui corp epuizat si supra solicitat.
Trebuie timp si rabdare. Succes cu recuperarea:)

[floringligor]

@raluluc, multumesc pentru aprecieri! Fac tot ce pot si stiu ca sa ajut...atat doar
@Irmina problema anxietatii e destul de complexa si nu e ca nasul infundat, gripa sau cosurile de pe nas! Pe de alta parte o slaba informare si educatie cu privire la anxietate (ca mecanism natural) este de fapt cheia problemelor legate de astfel de tulburari, fara sa mai punem la socoteala modul de gandire eronat care determina pe cineva sa ajunga "depresiv" sau "anxios".
Cand am luat si eu medicatie, mi-am pus toata speranta in ea, ca ma va scoate din probleme desi aveam o vaga banuiala ca nu asta e solutia. In perioadele de timp cand eram aproape 100% convins ca o sa fiu bine datorita medicatiei, eram linistit...eram OK! Cand imi veneau dinnou indoielile in minte, eram back to square one, adica naspa! Si vreau sa spun ca am fost la unul din cei mai buni din Romania, un medic la care au venit oameni si din SUA, Norvegia, Ungaria (binanteles, pacienti care aveau rude in Romania). Cu alte cuvinte, nu am fost la un medic de familie care prescrie inconstient bomboane de genu`. Acest medic, dupa mai bine de jumatate de an de medicatie imi spune: "Dl Florin, scopul este ca dvs sa ajungeti sa controlati singur aceste stari!" iar cand am hotarat sa stopez medicatia a zis: "Lasati organismul sa-si revina singur pana cand nu mai simtiti nimic!"....WHUAAAT?!! Daca veti citi marturiile unor reputabili medici psihiatri, cunoscuti international prin lucrari stiintifice si carti scrise, veti vedea ca ei insisi considera medicatia un fel de off-topic anxiety. Mai mult, experienta practica, adica propria piele a multora spune ca e off-topic..adica bull-shit! E fapt, nu povesti intre Tantzica de la 2 cu Safta de la 4 de vis-a-vis.

Anxietate = Frica -> Inseamna ca gandesti -> Esti in viata

Nu crezi ca te poti simti oribil de rau din cauza fricii continue? Ba da, poti. Faptul ca cineva se simte rau din cauza anxietatii, nu demonstreaza ca are neaparata trebuinta de pastile. Si daca nu ia, ce se intampla?
Anxietatea este cel mai mare paradox (probabil): In ciuda faptului ca te simti rau, nu e nimic in neregula cu tine! Esti OK! Ciudat, nu? Foarte. Dar oare cine crede cu tarie asta? E nevoie de timp sa ajungi in final sa faci legatura intre simptomele fizice nasoale si frica. E nevoie de timp sa-ti consolidezi credinta ca nu e nimic in neregula cu tine: e doar anxietatea. Dar, oare ce rasplata il astepta pe cel care lupta si munceste la asta? Imagineaza-ti ca stai pe o plaja si privesti apusul de soare in timp ce esti ferm convins ca nu mai ai nici o frica de...frica. Esti in sfarsit liber! Nu te mai intereseaza daca mai vin sau nu simptomele; sau daca vin, cat stau si cand vor pleca.
Dar pentru asta cineva trebuie sa munceasca din greu. Iar in opinia mea munca asta nu se poate face cum trebuie atat timp cat inghiti pastile si nu faci cunostinta cu simptomele! De fapt, nici nu prea cred ca iti vei reeduca vre-odata creierul in felul asta sa reactioneze diferit la anxietate! Imi pare rau sa vad unele persoane, care din cauza fricii, se ascund dupa medicatie. Vi se pare normal ca o persoana sa continue in acest fel in loc sa se ocupe de problema lui si sa o rezolve?
Da, medicatia poate fi si este o solutie de criza! Dar eu nu cred ca este o solutie la problema anxietatii. Consider ca daca cineva crede ca si-a rezolvat problema anxietatii cu medicatia, a facut doar sa se autoamageasca. Si asta pentru ca nu exista pastila chimica pentru rezolvarea fricii. Un psihiatru iti poate spune ce vor muschii lui: ca ai nevoie neaparata de medicatie sau sa-ti spuna sa te duci mai degraba la un psihoterapeut (decizia cea mai buna) sau sa-ti explice in mare ca starile de panica nu-ti vor face nici un rau...daca are habar cel putin... Dar mai mult ca sigur o sa faca pe prostu` si o sa-ti spuna ca ai dereglat nivelul de serotonina din creier si ca iti trebe bumbi.

Va doresc numai bine! Stima si respect celor care muncesc cu anxietatea! Meritati medalii de onoare

[raluluc]

@florin, ce faci cand iti vin cele mai idioate ganduri din lume? Toate ineptiile si ganduri fara sens, nici o legatura cu realitatea.... Te gandesti... O iau razna definitiv. Si stii ce e cel mai grav ca la un moment dat ai impresia chiar ca ,, daca,, se va intampla. Eu de exemplu am tot felul de ganduri idioate ca rezultat a ceea ce am citit pe net...schizofrenii, psihoze, preoti, depresii...etc. E plin internetul. O alta problema este ca mie mi se pare destul de chinuitor sa am gandurile astea in fiecare zi de la Dzeu. Cum functionezi la serviciu cu anxietate? Eu lucrez cu cifre si trebuie sa ma concentrez foarte mult.... Cateodata nu pot functiona cum trebuie datorita anxietatii si gandurilor. Nu iau anxiolitice, sunt total impotriva, poate pe unii ii ajuta eu nu as vrea sa ma bazez pe ele. Dar cine are nevoie are! Ai avut vreodata ganduri ciudate fara sens, idiotenii si tampenii de nu ti le spun? Ma intrebam daca in momentul in care zici anxietate te referi numai la atacuri de panica sau si la gandurile generate de aceasta anxietate. Citind o carte de irina holdevici am ramas uimita sa vad ca scrie ca te poti imbolnavi de schizofrenie de la aceste ganduri . Si acum tu imi vei spune....asa si iei medicatie si te faci bine si viata merge inai te dar cu mine e mai greu ca sun anxioasa si acest gand nu ma incalzeste deloc Nu stiu prin ce ai trecut tu...ce diagnostic ai avut de la psihiatru. Este clar ca antidepresivile nu te vor vindeca....never ever, cred ca toti suntem constienti de asta. Problema este ca eu am anuns la ele tocmai pentru ca nu am tratat aceasta anxietate ani de zile. Treptat s-a transformat intr-un ,,cosmar,, sau asa il percep eu. Stiu si ma gandesc in fiecare zi ca eu am o anxietate banala as zice si altii sufera de cancer...dramatic... Insa nici asta nu ma face sa imi treaca
Sa stii ca exista oameni care sufera de TOC si nu au iesit de ani de zile din casa....nu s-au tratat sub nici o forma si stau cu aceste ganduri de aaaaaannnniiiiiiii intregi. Nu dispare de la sine cred...nu stiu. Tu ai citit mult pe tema asta...de asta nu stiu daca te referi la anxietate ca atac de panica sau la toata gama de tulbarari de anxietate.
Suntem oameni si fff diferiti, ce merge pt unul nu neaparat merge si pt altul...cred. Depinde si de situatia fiecaruia. Eu am un loc de munca destul de stresant, un copil de 3 ani care iti consuma si cere toata energia si de abea am timp sa intru pe acest forum si sa fac sport.
Astept o reactie de la voi
Va doresc numai bine tuturor si multa sanatate.

[floringligor]

Eu personal nu cred ca exista vre-o legatura intre ganduri anxioase si schizofrenie! Ideea de a ajunge diliu din cauza unor simple ganduri mi se pare subiect bun la sectiunea "Bancuri". Mama mea a avut anxietate severa cu tot tacamul incepand de la stari ciudate in minte pana la simptome fizice si au trecut 15 ani de atunci si nu mai pomeneste de nimic. Nici macar nu-si mai aducea aminte de unele simptome cand o intrebam si eu cum a fost simptomul "X". Bunica mea, la fel. sunt peste 50 de ani de cand nu mai pomeneste de asa ceva. Isi mai aduce aminte vag ca in tinerete a avut niste stari de rau si ca simtea ca ii vine sa o ia pe dealuri, cum era vorba pe atunci. Plus, alte relatari ale unor medici, printre care Claire Weekes, pionier in tratarea anxietatii, care nici macar nu pomeneste sa fi intalnit vre-un pacient care s-o fi luat razna din cauza anxetatii. Pot confirma si psihologii din acest program daca e asa sau nu.
Si eu am simtit de multe ori ca o iau razna si imi puneam problema asta in mod obsesiv chiar. Degeaba, ca nu mi s-au implinit "profetiile" de a ajunge nebun. Cel putin sotia nu mi-a zis ca am iesiri necontrolate .
Daca ar fi sa fac un calcul probabilistic, din 100 de ocazii cand am simtit/gandit ca o iau razna 0 au fost datile cand am ajuns in starea pe care eram 99% sigur ca o voi experienta.
Deci, 0 / 100 x 100 = 0% Prin urmare, probabilitatea e 0. Daca e 0, atunci ce motive am sa ma ingrijorez excesiv daca pe viitor se va intampla, cand stiu ca nu s-a intamplat niciodata in trecut?
Frica de a pierde controlul si a innebuni e foarte comuna in anxietate. Daca imi mai vin astfel de ganduri, stiu ca sunt doar ganduri si nu fapte si le las se plece, asa cum au si venit; nici nu ma doare capul de ele. Incepe sa faci diferenta intre fapte si ganduri. Sau, daca simt ca o iau razna, ceea ce e o evaluare subiectiva a unui feeling de tensiune nervoasa intensa, nu inseamna ca o voi lua razna. Da, pot sa simt sau sa ma gandesc la asta toata viata mea...degeaba: acelasi rezultat. Voi simti doar anxietate intensa si atat.
Ar fi bine sa evitati unele conceptii New Age si multe bullshituri scrise de tot felul de fantezisti aiuriti cum ca gandurile noastre sunt niste entitati care au forta in ele insele si ca va pot influienta viata fara controlul vostru. Ca exemplu "The Secret" - un mare bullshit. Puteti sa va ganditi toata viata voastra ca va va creste o mana in plus...Se va intampla oare asta? Foarte, foarte putin probabil. Exista legi biologice si chimice stabilite de Creator la care organismul trebuie neaparat sa se supuna, daca e sa functioneze normal. Aceste legi impiedica si aparitia unui comportament anormal daca e sa vorbim de nebunie. A innebuni din anxietate e ca si cum ai gandi ca vei intra in hipotermie in Sahara.
Deci, faptul ca experientezi astfel de ganduri obsesive, nu este dovada clara ca vei innebuni sa ca esti deja nebun/a. Este o consecinta a anxietatii.

[Cubex123]

@raluluc este normal sa ai ganduri obsesive despre unele boli sau alte tulburari mintale.
Totul este de la anxietate si anxietatea vine cu mai multe.
Anxietatea are si o parte mica care influenteaza ipohondria adica frica irationala de boli...care eu o am dar deja e desensibilizata.
TOC iar e mana in mana cu anxietatea dar la fiecare individ se manifesta altfel.
Ceea ce trebuie sa faci este sa nu iti fie teama de aceste ganduri. Atata timp cand nu le dai importanta si le accepti lasi spatiul lor sa fie acolo si faci o debatere asa cum o sa inveti cu terapeutul, o sa vezi ca usor si cu rabdare totul incepe sa lumineze.
Si eu am crezut ca o sa innebunesc si o sa fiu inchis intrun sanatoriu..si ca o sa am tulburare bipolara sau schizofrenie.
Ceea ce e interesant este ca dupa ce am depasit aceste frici si nu am mai dat importanta au trecut si nici nu sau intamplat.
99% din ingrijorariile noastre nu se vor intampla.

Si cum ai zis sunt multe persoane care depind de medicatie asa cum a zis si Florin, ceea ce este destul de nasol deoarece ele nu se bazeaza pe "leacul magic" si nu exista asa ceva. Daca ar fii fost noi nu am mai fii aici acum.
Incearca sa iei sfaturiile lui florin si ceea ce mai zic unele persoane pe aici care vezi ca iti sunt de folos.
Si stai linistita ca nu esti singura care a trecut prin asta. Eu sunt in proportie de 70-80% revenit, mai am unele fluctuatii dar le accept si le las sa se manifeste in ce forma vor ele.

Fiecare persoana are sa zicem anxietatea lui si simptomele lui. La fiecare se manifesta altfel. Eu pot sa am tiuit in ureche "el/ea" poate sa aiba un alt tiuit in ureche sau tot asa. La mine de exemplu sau manifestat foarte multe simptome de la tiuit in ureche care inca il mai am cateodata pana la derealizare si senzatiid e vibratii prin corp.
Tu poate nu o sa ai asta sau o sa ai dar diferit. Ideea este sa nu mai solicit corpul si mintea cu stress. Din cauza stresului se manifeste aceste senzatii si din cauza cortizonulu si adrenalinei. Oricum usor usor acceptare si rabdare:) Iti urez succes in recuperare si suntem alaturi de tine!

----------------------------
Terapie cu Andreea Neacsu

[raluluc]

Buna Cubex123,
In primul rand vreau sa iti multumesc muuulltttt pentru incurajari si sustinere! Avem nevoie constanta de asa ceva. Iar eu nu primesc de pe nicaieri pt ca cine nu a trecut prin asta nu intelege. Eu o am de ex pe mama care crede in toate noutatile aparute cum ar fi ,,the secret,, si mai stiu eu ce chestii futuristice...si pe langa asta ma trimite la biserica ceea ce bineinteles nu ma ajuta. Tata zice ca asa ceva nu exista si ca sa ma trezesc din prostiile astea....nu accepta ca asa ceva exista. Sotul e ffff neutru nu isi da cu parerea insa nici nu exceleaza in a ma sustine. De aceea voi toti de aici care stiti ce inseamna imi oferiti un suport extraordinar. Va multumesc!!!! Dupa ce am cititi mesajele voastre incep sa accept aceste ganduri sau cel putin sa va urmez sfatul. Problema mea este si cea a ,,rabdarii,,, mai bine zis nu se afla printre calitatile mele cele mai bune insa vad ca aici totul se face cu rabdare....se trece marea.... !!! Trbuie sa exersez si asta. Pe langa ABC uri ce ai mai facut cubex123 sa iti revii? Sport? Mancat sanatos? Citit?
Cred ca acceptarea asta este fffff grea pt mine eu fiind un perfectionist datorita educatiei foarte severe din primii ani de viata. Asta incerc eu sa distrug acul prin psohoterapie....perfectionismul meu! Insa e nevoie de o munca continua!!!!
@florin, cum s-a tratat mama ta? Pura curiozitate! Probabil te-a si sustinut mult in demersul de a te face bine!
@irmina, ce diagnostic ai? Tulburare anxioasa?
Tuturor celor de aici le doresc multa sanatate si mult succes in continuare!
Sa auzim numai de bine in continuare!!!!