Obsesii
Scris: Lun Iul 26, 2021 5:11 pm
Buna ziua!
Din octombrie 2020, probabil in urma unor analize in care mi-au iesit parametrii usor decalati(nestiind ca nu este nimic grav, eu facandu-mi analizele foarte foarte rar), repet, probabil asta a fost factorul declansator, nu stiu inca sigur, am dezvoltat o obsesie in care imi este frica sa nu fac rau cuiva in timp de dorm, sa nu fiu somnambula.. am mai avut astfel de ganduri, probabil un gand la jumatate de an, un an, in vremea in care locuiam cu mama mea. Acum locuiesc cu prietenul meu, de aproximativ 2 ani de jumatate. La inceput am avut o saptamana de cosmar, in care nu ma mai puteam bucura de absolut nimic, simteam efectiv cum din stomac incepe sa ma macine in tot corpul. Usor usor m-am obisnuit cu aceste lucruri si am dezvoltat si compulsiile, am inceput sa ascund toate obiectele care prezentau un potential pericol. Am facut un curs de vindecare a traumelor din copilarie care sa spunem ca m-a ajutat. Acum cand sunt cu prietenii am foarte rar un episod de cateva minute in care nu sunt ok.
Dar cand se face noapte si stiu ca mergem sa dormim, incepe cosmarul, fac pe designerul pentru a aranja cat mai bine totul pentru a nu avea acces la un anume obiect. Am sesizat ca de ceva timp am si o frica, probabil o alta obsesie in devenire sa nu fac vreo boala incurabila de care nu pot scapa.
O alta frica pe care am avut o in toti anii mei de viata a fost frica de a sta singura in casa, in mod special noaptea.. era un calvar cand ramaneam singura acasa, trebuia sa mi chem prietenele sa doarma cu mine sau sa mi gasesc activitati in care pierd timpul pana se lumineaza. De cand am dezvoltat obsesia in 2020, am avut un episod in care nici ziua nu mai puteam sta singura in casa. Se pare ca l-am depasit pe acesta, macar o mare parte din el, nu ma mai consuma atat de tare.
Imi doresc sa fiu persoana care sunt atunci cand sunt cu prietenii in fiecare secunda, vesela, activa si tot ceea ce ti-ai putea dori de la o persoana cu care nu te plictisesti. Ma lupt cu mine si se pare ca puterea mea se diminueaza pentru ca nu mai gasesc metode de ameliorare a acestor stari desi sunt constienta ca sunt doar ganduri intruzive, nu pot fi stapana pe mine si sa spun “gata, pana aici, hai sa luptam, sa-mi vindec partea constienta si rationala.
Sper ca aveti rabdare sa cititi, oricum n-am povestit tot ca am un loooon story a vietii mele de pana acum!
Din octombrie 2020, probabil in urma unor analize in care mi-au iesit parametrii usor decalati(nestiind ca nu este nimic grav, eu facandu-mi analizele foarte foarte rar), repet, probabil asta a fost factorul declansator, nu stiu inca sigur, am dezvoltat o obsesie in care imi este frica sa nu fac rau cuiva in timp de dorm, sa nu fiu somnambula.. am mai avut astfel de ganduri, probabil un gand la jumatate de an, un an, in vremea in care locuiam cu mama mea. Acum locuiesc cu prietenul meu, de aproximativ 2 ani de jumatate. La inceput am avut o saptamana de cosmar, in care nu ma mai puteam bucura de absolut nimic, simteam efectiv cum din stomac incepe sa ma macine in tot corpul. Usor usor m-am obisnuit cu aceste lucruri si am dezvoltat si compulsiile, am inceput sa ascund toate obiectele care prezentau un potential pericol. Am facut un curs de vindecare a traumelor din copilarie care sa spunem ca m-a ajutat. Acum cand sunt cu prietenii am foarte rar un episod de cateva minute in care nu sunt ok.
Dar cand se face noapte si stiu ca mergem sa dormim, incepe cosmarul, fac pe designerul pentru a aranja cat mai bine totul pentru a nu avea acces la un anume obiect. Am sesizat ca de ceva timp am si o frica, probabil o alta obsesie in devenire sa nu fac vreo boala incurabila de care nu pot scapa.
O alta frica pe care am avut o in toti anii mei de viata a fost frica de a sta singura in casa, in mod special noaptea.. era un calvar cand ramaneam singura acasa, trebuia sa mi chem prietenele sa doarma cu mine sau sa mi gasesc activitati in care pierd timpul pana se lumineaza. De cand am dezvoltat obsesia in 2020, am avut un episod in care nici ziua nu mai puteam sta singura in casa. Se pare ca l-am depasit pe acesta, macar o mare parte din el, nu ma mai consuma atat de tare.
Imi doresc sa fiu persoana care sunt atunci cand sunt cu prietenii in fiecare secunda, vesela, activa si tot ceea ce ti-ai putea dori de la o persoana cu care nu te plictisesti. Ma lupt cu mine si se pare ca puterea mea se diminueaza pentru ca nu mai gasesc metode de ameliorare a acestor stari desi sunt constienta ca sunt doar ganduri intruzive, nu pot fi stapana pe mine si sa spun “gata, pana aici, hai sa luptam, sa-mi vindec partea constienta si rationala.
Sper ca aveti rabdare sa cititi, oricum n-am povestit tot ca am un loooon story a vietii mele de pana acum!