Despre mine

[Cubex123]

Ma bucur sa aud asta , eu am perioade si perioade cand sunt bine cand cad iar dar sper sa reușesc sa îmi revin

Asta inseamna recuperare:) sa nu te sperii:D
Lasa timpul sa curga si accepta ceea ce simti. Acceptarea este un lucru important in anxietate.
Daca ai nevoie de sfaturi poti sa scrii oricand:) Te ajut si va ajut din toata inima:)

[hirtearomina@yahoo.com]

Buna!Numele meu este Hirtea Romina si nu mi-a fost greu sa vb despre problema mea niciodata,dar atacurile de panica si anxietatea (cu care ma confrunt de 8 ani) sunt dreu de suportat,dar nu insuportabile (deja terapia cu dna Irina Paraschiv isi face efectul,desi am facut doar doua sedinte online pana cum).Ar fi absurd sa spun ca sunt vindecata,dar partea de conceptualizare m-a ajutat sa inteleg foarte multe lucruri despre ceea ce mi se intampla.Stiam in mare parte despre aceste stari oribile,dar nu intelegeam "de ce?", "de unde vin?" etc La inceput am mers la o gramada de medici,crezand ca am o problema de sanatate,dar intr-un final...am ajuns la psihiatru,care mi-a dat medicatie.Toate ok (incepusem sa merg singura cu masina,aveam frica,dar nu exagerata).Am renuntat la cipralex treptat si fara sa mai merg la medic,am tot redus,iar acum nu mai iau deloc de 2-3 luni,decat bromazepamul,de care am devenit dependenta....dar cu siguranta o sa scap si de asta),dar dupa ce am incetat tratamentul unele senzatii au reaparut si nu mai ies,mi-e frica sa merg singura undeva,am ganduri si frici mereu.La un moment dat ma gandeam ca n-o sa mai pot merge...orice durere era egala(in viziunea mea) cu moartea sau faptul ca o sa innebunesc!Am avut si mai am toate senzatiile si simptomele unui atac de panica!Am inteles acum cum sta treaba cu atacul de panica si nu ma mai sperie foarte tare gandul ca voi face un atac de panica,ci faptul ca nu pot gandi rational si nu-mi pot controla emotiile(am pulsul ridicat cand trebuie sa ies din casa) si de aici pornesc toate senzatiile fizice.Am momente si acum cand sunt pesimista,neincrezatoare etc,dar.........a aparut zambetul in viata mea,momente cand sunt fericita(putine,dar EXISTA).Ma bucur s-o vad pe mama mea cand imi spune "Asa vreau sa te vad de mult timp...".Imi dau lacrimile cand scriu asta!Chiar daca am momente cand trec de la o extrema la alta(pt ca exista gandurile irationale) cred cu tarie in primul rand in Dumnezeu(care cu siguranta m-a indrumat catre acest site) si in dna psiholog Irina Paraschiv,careia ii multumesc pt rabdare,pt faptul ca imi raspunde mesajelor(chiar si in perioada sarbatorilor)!Astept cu nerabdare momentul cand voi putea scrie M-AM VINDECAT si AM INVATAT SA GANDESC RATIONAL!Nu e un drum usor,mai ales la inceput (cand intervin gandurile si pesimismul),dar cred cu tarie ca ne putem vindeca de aceasta chestie indusa...pt ca nu e o BOALA!!!!!!!!!!!!!

[Psiholog Irina Paraschiv]

Buna Romina, ma bucur mult ca ai decis sa scrii pe Forum chiar daca esti lainceput cu terapia. Imi dau seama cat de greu ti-a fost sa traiesti atatia ani cu aceste stari, dar iata ca acum ai ales sa intri in acest program si asta te va ajuta mult.

E important sa ai rabdare, sa urmezi indicatiile si sa nu eziti sa ceri ajutor de fiecare data cand simti nevoia.

Eu sunt aici pentru orice si abia astept sa iti citesc postul despre vindecarea completa.

O zi frumoasa!
Irina Paraschiv
Psihoterapeut
+4 0735 884 103
irina.paraschiv@psihosolutii.ro
www.psihosolutii.ro
www.gandestesanatos.ro

[Cristi81]

Salutare dragilor!!!

Eu sunt nou ca membru.
Numele meu este Cristi.
Nu mi-a fost greu sa vorbesc despre problemele mele(anxietate, panica, frici nejustificate, ganduri de suicid) cu domnul psiholog Gabriel Dinu.
De cateva luni trec printr-o depresie foare aiurea. De care imi doresc sa scap si sa ma fac bine.
In luna septembrie anul trecut au inceput toate gandurile urate.
Am avut o multime de probleme in trecut care m-au slabit in atatia ani, stiu ca o sa trec peste chiar daca este greu.
Acum 2 ani din cauza singuratatii. Am fost dezamagit de o cunostiinta foarte aiurea. A aparut o frica de a merge cu metroul de exemplu sau de spatii inchise. Acum mi-am revenit cu asta 95%.
Insa acum imi e teama sa raman singur si simt ca ma acapareaza gandurile de orice fel. Ma gandesc la ce e acasa( eu sunt in Germania), la neajunsuri si la nemultumirile mele sufletesti.
Am fost un barbat cu un moral ridicat pana in luna septembrie cand am decazut, mentionez ca sunt foarte glumet, merg in natura cand se poate, fac sport afara, merg si la sala.
Dupa casatorie, au inceput problemele mele sa se amplifice.
Lucrez la decastrofare si vreau sa scap de gandurile negative, care ma slabesc.
Vreau o viata nrmala si vreau sa traiesc si sa fiu fericit ca mai inainte.
O seara frumoasa va doresc!!!