Atacuri de panica, anxietate

[cossminaa]

Buna ! Numele meu este Cosmina si as vrea sa impartasesc cu voi povestea mea. Acum doi ani am inceput sa ma simt foarte rau, stateam in pat si incepea sa imi bata inima foarte tare, imi venea sa oftez foarte des si aveam senzatia ca aerul nu ajunge in plamani, stare de lesin etc. Prima data mi-a fost frica sa spun cuiva ca mi s-a intamplat asta pentru ca imi era foarte frica ca va trebui sa ajung la spital. Am asteptat sa imi treaca si in jur de 5-10 minute senzatiile dispareau. S-a intamplat o data, de doua, dar deja incepeam sa ma sperii foarte tare pentru ca nu stiam ce se intampla cu mine. Pe atunci beam si multa cafea, eram suparata din cauza relatiei cu prietenul meu care nu era tocmai ok si ma culcam foarte tarziu. Acum doi ani pe 1 ianuarie am ajuns acasa de la petrecerea de revelion, iar prietenul meu mi-a spus ca se simte rau, ca ii bate inima foarte tare si ca nu poate sa respire. Era prima lui sesiune si ii era foarte frica. M-am speriat si am intrat pe internet sa caut ce se intampla de la aceste senzatii. Desigur ca am gasit ca inseamna infarct si alte chestii care se terminau prin a muri. M-am panicat si am inceput sa am si eu aceleasi senzatii. Am hotarat sa merg sa le spun parintilor mei pentru ca ma speriasem foarte tare. S-au speriat si ei si m-au convins sa mergem la spital. M-au tinut acolo toata noaptea si mi-au facut controale peste controale. Pulsul nu voia sa scada deloc, tensiunea nici atat iar eu tremuram de frica. In urmatoarea dimineata m-au trimis acasa si mi-au spus ca sunt doar foarte emotiva si ca nu am nicio problema medicala. In urmatoarele zile ma asteptam sa nu mai am acele senzatii dupa vizita la spital dar surpriza..acestea au continuat sa apara. Cel mai tare ma deranja senzatia de nod in gat si faptul ca nu puteam sa oftez si sa casc, aceste senzatii sfarsindu-se cu batai puternice ale inimii, senzatia ca o sa lesin si asa mai departe. Am hotarat sa merg la un psiholog si asta am si facut dar din pacate fara succes. Mi s-a spus ca o sa imi treaca si ca este din cauza adolescentei. Am uitat sa mentionez ca pe atunci inca nu implinisem 18 ani. Cand toti asteapta sa isi petreaca majoratul, sa se distreze etc eu eram aproape sa nu ies nici macar la un suc cu prietenii din cauza starilor pe care le aveam. Incepea sa imi fie frica sa merg si la liceu, in magazine, oriunde. Am mai incercat sa merg la alt psiholog care m-a ajutat putin mai mult dar starile mele nu dispareau. Am renuntat fiind foarte dezamagita si incercand sa ma obisnuiesc cu gandul ca asa va fi viata mea de acum incolo. Eram foarte suparata, deprimata ca eu nu pot sa fiu ca ceilalti si ca nu pot sa ma mai bucur de viata, de familie, de prieteni. Am continuat asa pana cand am inceput facultatea. Schimband mediul imi era foarte greu, atacurile de panica apareau in fiecare zi poate chiar de mai multe ori pe zi. Atunci disperata i-am spus mamei mele ca vreau sa fac ceva sa nu ma mai simt atat de rau si sa nu mai traiesc cu frica asta permanenta. Am gasit site-ul gandeste sanatos si am citit despre el. Am intrat si pe forum si am citit experientele altor oameni care scriau ca s-au vindecat de atacuri de panica, anxietate, depresie, dar mie mi se parea doar un vis frumos. Mi-am facut cont, am facut primele sedinte gratuite si ma gandeam daca sa continu sau nu. Atunci am primit un telefon de la Roxana care m-a incurajat si m-a determinat sa imi fac abonament. Din prima saptamana am simtit diferenta si nu imi venea sa cred ca in sfarsit simt bucurie, liniste, iar frica incepea sa dispara. Puteam sa ies cu prietenii undeva fara sa ma gandesc continuu ca mi se face rau si mor. Roxana m-a ajutat sa trec peste toate fricile, sa gandesc intr-un mod rational si sanatos si sa ma bucur de anii pe care ii am. Am mai avut si momente mai grele, dar am inteles ca este normal sa mai am si stari proaste din cand in cand, dar ca totul depinde de mine cum le interpretez. Multumesc din suflet Roxana Petrus pentru tot ajutorul !

[Psiholog Roxana Petrus]

Buna Cosmina,

Ma bucur ca ai impartasit povestea ta pe forum si ca ai avut curajul si puterea de a cauta ajutor.
Imi pare bine ca reusesti acum sa simti liniste, sa te bucuri de oamenii din viata ta si sa faci activitatile pe care ti le doresti. Aceste schimbari in bine ti se datoreaza tie, pentru ca ai muncit pentru ca ele sa se intample, ti-ai facut exercitiile zilnice, ai lucrat cu metoda ABC-ului, ai facut expuneri si ai urmat indicatiile din program si din sedintele noastre.

Ma bucur ca am putut sa fiu alaturi de tine in acest demers si sper sa primesti vesti bune de la tine in continuare!

Iti doresc o zi frumoasa!