de 12 ani ma chinuie.
Scris: Vin Aug 17, 2012 4:46 pm
Buna tuturor, nu prea stiu cum functioneaza acest forum, nu reusesc sa gasesc mesaje lasate de alti utilizatori dar incerc in mare sa spun povestea mea.Am 44 de ani si de 12 ani duc o lupta groaznica cu mine din cauza atacurilor de panica si agorafobiei.N-as vrea sa spun ca nu am incredere in medici, psihologi, tratamente, etc...dar am incercat foarte multe, ce-i drept unele m.au ajutat , altele m-au doborit mai tare, dar am invatat ca totul depinde de cum gindesti sau mai bine zis de mediul in care traesti, cum esti privit si inteles de ce-i din jur.Acum 5 ani jumate am hotarit sa vin cu fica in Italia unde sotul meu era deja de 6 ani.Eu ma chinuiam deja de ceva ani in tara cu starile de panica si agorafobie, dar am sperat ca o viata de famile poate schimba totul.Am trecut prin toate starile pe care dl pshiholog le explica in filmuletele pina la sedinta 3.Am avut perioade cind nu ieseam din casa, nu stateam singura, erau zile cind nu mincam nu dormeam decit foarte putin, aveam stari de frica groaznice, totul era foarte confuz.Am mers la diferiti medici, am facut zeci de analize, totul parea, clinic, bine...eu eram din ce in ce mai rau.Dupa 5 ani de chin, cu diferite tratamente alopate sau naturiste, medicul de familie m-a indrumat la in psihiatru.M-a convins foarte greu pt ca(spre rusinea mea) aveam o parerea foarte urita despre psihiatri.Stiam doar ca nu am ce cauta acolo pentru ca nu sunt nebuna.Acum regret bineteles, pt ca sunt constienta ca ma putea ajuta sa scap de starile de rau si nu ma chinuiam atitia ani.Am mers , mi-a dat un tratament cu fevarin, anxiar si lexotan, asta inainte sa plec din tara, am facut citeva luni tratament si dupa ce am ajuns in Italia, cred ca mi-a fost bine de la el, ca aici scapasem de unele frici, stari de rau...am intrerupt dupa citeva luni.Binenteles ca am facut cadere, toata lumea stie ca daca intrerupi un tratament faci cadere.Starile eu revenit mai urite, am intrat in panica mai rau numai la gindul ca nu sunt in tara la mine panica se instala mai frumos:))).Sotul nu habar nu avea ce sa-mi spuna , eu incercam sa-l protejez si nu-i spuneam tot ce simteam.M-a dus la medicul de familie, care mi-a dat un tratament cu xanax si un alt medicament(nu-i retin numele).Nu l-am suportat, dupa o saptamina am ajuns la camera de garda, cu dureri foarte mari la stomac.Am intrerupt si acel tratament.Am refuzat sa mai merg la medicii de aici, avind in vedere ca eu nu stiam limba , imi era foarte greu sa merg cu sotul si sa traduca ce explicam eu ca simt.De psiholog nici nu ma puteam gindi tot din acelasi motiv(limba).Astfel am inceput sa caut pe internet despre atacurile de panica si agorafobie.Am gasit in site,unde erau foarte multe persoane in situatia mea si tot asa pshihologi care interveneau sa ne lamureasca .Acolo am povestit prin ce trec si cumva am avut o usurare cind mi-am dat seama cita lume trece prin astfel de chinuri , exact ca si mine.Am tinut legatura cu un dn psh care i-mi trimitea saptaminal mail ce continea pe zile ce am de facut...o terapie online , pe care am experimentat-o, care mi-a aduc foarte multe beneficii si care m-a scos cit de cit la lumina.Au urmat cca 10-11 luni de terapie cu exercitii, dupa care am multumit si ne-am oprit.Imi era bine dar tot nu aveam curajul sa merg mai departe de cca 50 de m de bloc, de ex, coboram in fata blocului unde aveam tutungerie, mergeam in market insotita, dar intram si faceam cumparaturi(ceea ce inainte nu faceam), nu mai fugeam unde simteam ca vine un atac de panica, cumva am invatat ca controlez starile, am facut exercitii de cresterea increderii in fortele proprii, intarirea atentiei, intarirea eului.Eu cred ca daca faceam totul real intr-un cabinet eram un om nou, dar eu m-am multumit si asa, avind in vedere conjunctura.Bun.In tot acest timp eu am luat doar lexotan de 3mg una seara si una dimineata.Au mai trecut 2 ani asa cu mici stari de anxietate, pe perioade, de regula la schimbarea anotimpului, luam minerale, ca, b-urile...Acum 2 ani am stat in tara 6 luni, am reusit sa dau de permis, pe care l-am si luat .Pentru mine a fost ce-a mai mare realizare din ultimii ani.simteam ca voi incepe cit de cit sa fiu independenta.Conduc masina singura si acum, pe distante variate, nu foarte lungi, insotita conduc fara probleme, ma relexeaza pot spune, dar, tot am acele frici , de ex: sa intru singura in supermarket, in piete aglomerate.Intru in magazine mici, la paine ....Acum am o intrebare pentru domnii pshihologi ai acestui site, care ar fi pasul urmator care ar trebui urmat sa pot scapa de tot de aceste frici?I-mi cer scuze daca am rapit prea mult timp, dar am scurtat cit am putut de mult!Va multumesc , sanatate tuturor!Cristiana.