Poveste mea
Scris: Sâm Feb 04, 2017 8:07 pm
Povestea mea? Povestea mea...a mea ,a ta si a altora....Povestea mea nu este cu inceput frumos dar cu siguranta este cu final fericit. Fiecare zi era o lupta ...pentru a te simti mai bine...
Sunt asistenta medicala si povestea mea incepe acum trei ani cand aveam stari de rau si nu stiam de ce...toate analizele mele erau perfecte.
Am inceput sa iau xanax...asa incepea o zi din viata mea. Am ajuns sa iau doze mari. Atunci am zis...STOP...nu ma mai suportam. Am inceput sa caut pe net site-uri care sa ma ajute sa scap de toate problemele mele...Asa am gasit acest site unde am intalnit oameni plini de bunavionta,oameni cu daruire, oameni care pun binele tau mai presus de propria lor persoana. oameni care lupta pentru tine , oameni care te ajuta neconditionat , oameni care nu cunosc cuvantul NU.
Aceste insusiri le-am gasit intrunite in psihologul meu drag Mihaela Iote. A trecut un an de cand a inceput sa lucreze cu mine...un an binecuvantat.
Trebuie sa recunosc ca la inceput am fost foaaaarte sceptica . Dar cum treceau zilele...saptamanile...lunile mi-am dat seama ca totul a meritat. Nu a fost usor...nu vreau sa credeti ca a fost o munca usoara...nici din partea Dansei...si nici din partea mea. A fost o munca sustinuta ...dar binecuvantata , a fost o munca cu mici esecuri...dar incununata cu mici succese...a fost o munca intunecata(asa vedeam la inceput), dar plina de lumina sperantei ....si credeam ca totul e in zadar.
Si EU...tocmai EU...incepeam sa fac din nou lucruri pe care alta data le faceam cu multa usurinta.
De exemplu....stau la 50 de metri de locul de munca...imi era greu sa ma duc ...sa stau la consultatii(gaseam diferite motive sa plec)....sa fiu atenta...deci , cum am amintit la inceput ...era o lupta continua.Si cum munca noastra era din suflet...cu daruire ...cu respect...nu au intarziat sa apara nici rezultatele.
Aceste rezultate au culminat azi- vara cand ...eu care nu puteam merge 50 de metri....am urcat in avion...am zburat la Londra. Intorcandu-ma de acolo cu un feribot imens
Multumesc din suflet Mihaelei ca a avut rabdare cu mine...si ca a crezut in mine mai mult decat credeam eu. MULTUMESC....si inca ceva: ESTE MARE DEOSEBIRE INTRE A LUPTA ZILNIC SA SUPRAVIETUIESTI CU PROBLEMELE TALE SI SA MUNCESTI ZILNIC CU TINE SA-TI IMBUNATATESTI VIATA...
Sunt asistenta medicala si povestea mea incepe acum trei ani cand aveam stari de rau si nu stiam de ce...toate analizele mele erau perfecte.
Am inceput sa iau xanax...asa incepea o zi din viata mea. Am ajuns sa iau doze mari. Atunci am zis...STOP...nu ma mai suportam. Am inceput sa caut pe net site-uri care sa ma ajute sa scap de toate problemele mele...Asa am gasit acest site unde am intalnit oameni plini de bunavionta,oameni cu daruire, oameni care pun binele tau mai presus de propria lor persoana. oameni care lupta pentru tine , oameni care te ajuta neconditionat , oameni care nu cunosc cuvantul NU.
Aceste insusiri le-am gasit intrunite in psihologul meu drag Mihaela Iote. A trecut un an de cand a inceput sa lucreze cu mine...un an binecuvantat.
Trebuie sa recunosc ca la inceput am fost foaaaarte sceptica . Dar cum treceau zilele...saptamanile...lunile mi-am dat seama ca totul a meritat. Nu a fost usor...nu vreau sa credeti ca a fost o munca usoara...nici din partea Dansei...si nici din partea mea. A fost o munca sustinuta ...dar binecuvantata , a fost o munca cu mici esecuri...dar incununata cu mici succese...a fost o munca intunecata(asa vedeam la inceput), dar plina de lumina sperantei ....si credeam ca totul e in zadar.
Si EU...tocmai EU...incepeam sa fac din nou lucruri pe care alta data le faceam cu multa usurinta.
De exemplu....stau la 50 de metri de locul de munca...imi era greu sa ma duc ...sa stau la consultatii(gaseam diferite motive sa plec)....sa fiu atenta...deci , cum am amintit la inceput ...era o lupta continua.Si cum munca noastra era din suflet...cu daruire ...cu respect...nu au intarziat sa apara nici rezultatele.
Aceste rezultate au culminat azi- vara cand ...eu care nu puteam merge 50 de metri....am urcat in avion...am zburat la Londra. Intorcandu-ma de acolo cu un feribot imens
Multumesc din suflet Mihaelei ca a avut rabdare cu mine...si ca a crezut in mine mai mult decat credeam eu. MULTUMESC....si inca ceva: ESTE MARE DEOSEBIRE INTRE A LUPTA ZILNIC SA SUPRAVIETUIESTI CU PROBLEMELE TALE SI SA MUNCESTI ZILNIC CU TINE SA-TI IMBUNATATESTI VIATA...