Buna tuturor...iata ca vin si eu cu vesti "la cald".Ca si in cazul Alexandrei,tot anul trecut in aceeasi perioada si tot pe fondul caldurii mi-au revenit starile de panica si anxietate.Spun au revenit,pentru ca in cazul meu anxietatea deja face parte din viata mea de mai bine de 8 ani ...insa,nu este atat de rau,mai ales ca de la sfarsitul anului trecut de cand am devenit pacient GD,am invatat sa ma autoeduc si sa-mi controlez starile de neliniste care imi dau tarcoale.
Despre mine mai aflati ca nu mai sunt pe medicatie de la inceputul lunii aprilie si functionez in parametri normali ...stari mai putin bune apar constant,insa nimic care sa ma determine sa apelez la psihiatru.Stiu ca ele vor trece si asa cum imi spunea dr.Irina Paraschiv:totul depinde de perceptia noastra asupra a ceea ce ni se intampla.Nu am patit nimic catastrofal in tot acest timp si am supravietuit de fiecare data puseurilor de anxietate.
Madadudu...ma tot intreb ce faci,cum te simti,insarcinata fiind si cum reusesti sa te adaptezi cu noul status?Bineinteles ca timpul a trecut si eu tot nu sunt capabila sa iau o decizie in privinta sarcinii ...matusica sunt de 4 luni(fix azi se implinesc) si de cateva zile am aflat ca si cumnata mea va deveni mama...fina mea va naste peste cateva saptamani si parca oriunde ma uit vad numai copilasi si viitoare mamici.Firesc ca acest fapt imi creeaza o forma mai accentuata de anxietate si simt cum presiunea celor din jur(familie+prieteni)nu-mi da pace...Cum decizia imi apartine,asta nu face decat sa ma simt si mai coplesita...simt ca nu am cum sa devin mama din moment ce am starile astea si ma sperie foarte tare ideea unei depresii post natale.Stiu ca sunt numai ganduri irationale,dar este asa un pacat ca nu le pot controla...
Diesel sper ca esti bine si ma bucur sa vad ca esti activa pe forum(chiar daca nu scriu de fiecare data,urmaresc activitatea voastra).
Va imbratisez cu mult drag si va doresc numai ganduri pozitive.
Alexandra,Diesel,si tuturor care va simtiti mai bn va imbratisez cu drag si ma bucur ca sunteti mai bn,asta imi da si mie putere sa nu mai vad aceste probleme fara rezolvare:)
Alineala scumpa mea:)ma bucur ca esti bn fara pastile,si o sa fie si mai bn sunt convinsa.Eu sunt mai bn slava Domnului,ma 'impac'mai bn cu sarcina decat la inceput,atunci eram panicata de tot ce insemna si impunea o sarcina plus ca erau starile mele de anxietate,am avut multe frici din cauza asta (doamne prin ce stari am mai trecut din cauza gandurilor mele))dar din fericire analizele si ecografiile imi arata o bebelusa sanatoasa si sper sa ramana asa:)iti inteleg teama asa eram si eu dar am riscat,am vrut un copil cu orice pret si mi-am spus ca ceva trebuie sa se poata face in cazul in care imi este foarte rau,trebuie sa existe o rezolvare si pt mine doar nu sunt singura in situatia asta,am citi despre alte mamici care au fost in situatia mea si toate au nascut copii sanatosi chiar unele fiind pe tratament.Despre depresia postpartum si mie imi este teama dar ce sa fac?dak imi este foarte rau nu imi va fi teama sa fac un minim de tratament pana trece furtuna,dak asta este pretul pe care trebuie sa-l platesc pt minunea mea asta este.Curaj alineala iti spun din suflet,Doamne ce m-as bucura sa aud intr-o zi ca vei fi si tu mamica ,poate o perioada iti va fi greu dar ulterior te vei mai linisti,demonstreaza acestor stari ca esti mai puternica...te pup si te imbratisez:)
intr-o zi mi-ar place sa ne vedem cu toti:)n-am stat niciodata de vb cu o persoana care sufera de aceiasi problema ca si mine,ar fi interesant sa ne vedem si sa impartasim pe viu aceste probleme ca un grup,eu cred ca tare bn ne-ar prinde si am castiga mult curaj in aceasta"lupta":)
Multumim pentru vestile bune,Madadudu,ma gandesc des la tine! Sa nu iti fie teama de depresia postpartum,eu am ramas insarcinata dupa cateva luni de tratament si o trauma emotionala serioasa si nu am avut probleme,ba dimpotriva,pustiul m-a ajutat si ma ajuta in continuare.
Sarcina usoara in continuare si sa ne auzim cu vesti bune,ma gandesc cu drag la tine,esti puternica.
Voua tuturor,un sfarsit de saptamana linistit!
Va imbratisez cu drag pe toti.....am revenit... ...si ma bucur sa citesc Madadudu ca totul merge bine....sa iti dea d-zeu putere sa treci cu bine peste toate si bebelina mica sa fie sanatoasa!!!
Sunt tare mandra de mine.....si asta conteaza...nu?:)....am calatorit cu avionul pentru prima data....a fost o experienta de neuitat....am inchis ochii atunci cand a decolat si sotul meu dupa 3 min imi spune poti sa deschizi ochii...suntem sus deja ...replica mea a fost: cum?..asta a fost tot?:))))))))
Si incercam sa asociez un atac de panica cu o calatorie cu avionul....
Am reusit sa stau la soare....afara erau 43 de grade.....mereu eram imprejmuita de "furnicare"....lume multa....galagie...forfota....si cu toate astea nu am avut nici o problema!
Asa ca am mai bifat cateva lucruri de pe lista mea....care imi provocau teama si anxietate!!!
Urmatorul punct de pe lista ar fi sa scot medicatia....si nu imi e teama.....trebuie sa o fac si pe asta!!!
In concluzie......cateodata ma bucur ca toate astea m-au facut mult mai puternica si m-au facut sa realizez ca trebuie sa am mai multa incredere in mine!!
Va imbratisez pe fiecare in parte si astept sa aud numai vesti bune!!
Bine-ai revenit,Alexandra! Mesajele tale sunt ca o gura de aer proaspat,cel putin pentru mine,imi insufli mereu optimism si speranta.Ma bucur ca ai avut o vacanta frumoasa si mai ales,ca ai ''pus la colt'' gandurile irationale.Cat despre medicatie,sunt convinsa ca vei reusi si fara.
Va doresc tuturor o saptamana linistita si plina de energie pozitiva!
Va salut pe toti....pe cei vechi...pe cei noi.... !
Cum imi sunteti?.....sunt curioasa de fiecare dintre voi...e clar ca atunci cand ne simtim bine nu prea mai avem timp sa scriem... ...iar atunci cand avem stari proaste pe care le mai si asociem cu problemele noastre....fugim la forum sa ne destainuim...
Dar pana la urma important e ca noi sa depasim siituatia....nu?
Despre mine ce pot sa va spun decat ca mereu sunt cu capul sus si privirea inainte....nu ma uit deloc in trecut...si sunt preocupata de familia mea, de munca mea si nu in ultimul rand ...de mine!
Sper ca si in curand sa scap de medicatie si sunt fericita ca acum stiu cum sa gestionez fiecare fior,teama sau atac de panica!!
Imi doresc sa mai scrieti din cand in cand....ca sa-i putem incuraja pe cei veniti noi si sa le demonstram ca se vindeca....important e sa iti doresti!!
Va doresc numai ganduri sanatoase!!
Buna,tuturor,veterani sau novici,pe aici!
Cum sa ma simt...am avut o perioada stresanta,mi-au dat tarcoale tot felul de stari si am incercat sa le tratez.Cu ce? Cu indiferenta.Cam asa : ''nu sunteti nimic altceva decat niste ganduri irationale! N-aveti decat sa veniti si sa plecati,asta este''.A functionat.Chiar astazi,cand ma aflam la un curs,am simtit la un moment dat ca nu ma simt chiar in largul meu.Am continuat sa fac ce aveam de facut si a trecut.Altadata,cand nu stiam cum sa gestionez starile,imi dadeam singura apa la moara si alimentam gandurile nepotrivite.Trebuie multa vointa dar eu recunosc cu mana pe inima,aici,pe GS,am aflat ce mi se intampla si ce trebuie sa fac.
Se poate,trebuie mult exercitiu si determinare.
Chiar astazi m-am gandit la tine,Alexandra.Esti ca farul in port,ca sa spun asa,ne aduci aminte mereu ca putem invinge.
Va doresc tuturor sanatate si energie pozitiva!
Buna ziua tuturor. Ma tot gandesc de ceva vreme sa postez problema mea pe forum , in sfarsit, m-am hotarat la sfatul Irinei , psihologul care m-a indrumat si ajutat atat de mult. Imi amintesc cat de mult a insemnat pentru mine , in perioadele negre , cand boala te acapareaza si nu mai vezi nici o iesire ,sa citesc despre alte cazuri asemanatoare cu finaluri fericite .
Asadar , primul atac de panica a fost acum 13 ani...la momentul acela nu am stiut ce am , am consultat toti doctorii care mi-au iesit in cale si voiau sa ma asculte , am fost la preoti , una peste alta senzatiile au trecut de la sine , dupa doua luni de chin.
Apoi , in urma cu doi ani , am avut un episod TOC, ca urmare a unei stiri foarte violente despre o persoana de la mine din oras . Gandurile necontrolate , starea de chin , sentimentele de vinovatie...cine a trecut prin asta stie despre ce vorbesc ...nopti si zile de plans ...Dupa un timp a trecut si asta , dar abia acum , cand doamna Irina PAraschiv mi-a explicat mecanismul TOC, spaimele mele au fost eliminate definitiv .Acum uitandu-ma in urma nu-mi vine sa cred cat m-am si m-au chinuit si ce bine ar fi fost ca cineva sa imi dea la momentul acela toate informatiile de care aveam nevoie.
Am sa ma axez mai mult pe ultimul episod , cel de vara asta ...Asadar , in luna iunie ,dupa o zi de birou si o sedinta de masaj, in drum spre locul de joaca (eram cu fiica mea cea mica ), am inceput sa simt o senzatie de gol in stomac, caldura interioara , si o senzatie destul de suparatoare de lesin . Am intrat repede intr-un magazin pentru ca porimul meu gand a fost ca poate nu m-am alimentat suficient. Senzatiile nu treceau , pe masura ce trecea timpul eu desigur, ma panicam din ce in ce mai mult , am inceput sa vad in ceata , sa am palpitatii, am urcat intr-un taxi si am plecat acasa. Acasa , din ce in ce mai rau, palpitatii tot mai puternice, nod in gat, senzatie de sufocare ...am chemat salvarea ...am stat pana la o bucata de noapte la spital ...pacient sanatos. De a doua zi nu am mai putut sa ies din casa.Am trecut prin toate simptomatologia atacului dde panica : palpitatii, lipsa de aer , nod in gat , caldura interioara , furnicaturi , tremur muscular, derealizare , depersonalizare , confuzie , stare de lesin...Nu cred ca am scapat ceva .MA chinuiam ingrozitor , ma fortam sa merg cu masina pana la birou , mi-era din ce in ce mai rau .M-am internat o saptamana intr-un alt oras , inverstigatii amanuntite , nimic care sa justifice starile . Sigur , realizam ca sunt atacuri de panica , si , odata eliminate si alte eventuale boli, am incercat sa vad cum ma pot trata. Am mers la psihiatru , primul dintre cei consultati mi-a dat xanax si m-a trimis acasa ...fara sa ma asculte , sau sa-mi explice ceva . Am luat xanax cam o luna pentru ca eram destul de rau , nu ma puteam linisti , nu puteam sa ma concentrez la nimic , nici macar sa fac mancare sau sa vad un film.
CAnd am vazut ca se ingroasa gluma , timpul trece si eu tot asa sunt , am mers la alt psihiatru , care mi-a prescris Coaxil , pe care il iau si acum si o sa-l mai iau inca 6 luni.
Dar , marele meu noroc, a fost sa vad pe un site de socializare un anunt cu programul GAndeste sanatos. Cum eram avida de orice fel de informatie despre subiectul asta , am intrat imediat , mi-am facut cont si am parcurs pe nerasuflate primele trei sedinte gratuie. In capul meu incepea sa se faca lumina. Mi-am platit un abonament , si am inceput terapia cu dna Irina PAraschiv. Tin sa va spun ca la inceputul terapiei eu deja nu mai mergeam la servici , nu intram in magazine , malluri , supermarketuri , daca ieseam pana la chioscul din colt veneam inapoi epuizata ca dupa un maraton .Nici in casa nu era mai bine ,mama mea statea mereu cu mine , pentru ca imi era rau mai mereu . Si , incet , incet , cu rabdare , am inceput sa-mi revin. Intai am mers pana la colt , apoi in alta zi pana la magazin , mai apoi o plimbare prin cartier. Intai insotita , apoi am indraznit singura . Imi era rau , ma chinuiam , ma lua cu toate senzatiile posibile pe strada , imi repetam in cap toate informatiile primite de la psiholog si mergeam mai departe . Acum sunt la finalul unei luni de abonament ...as vrea sa incep inca o luna , sper sa imi mai permit financiar.
Va scriu de la birou,circul singura pe strada , imi rezolv problemele ,de doua saptamani ma deplasez in alte localitati pentru sedinte . Sunt bine , chiar daca in viata mea a intervenit de curand o situatie care m-ar fi putut face sa clachez din nou . Am invatat sa gandesc rational si sa ma respect. Sigur ca mai am mici recaderi , mici somatizari , senzatii neplacute , dar am invatat sa le controlez si sa le depasesc si am convingerea ca in curand vor fi istorie .
Sunt foarte fericita ca am gasit acest program , si credeti-ma ca am devorat internetul in toate cele 3 limbi pe care le cunosc in cautare de informatii despre aceaste stari . Vreau sa va spun , din postura omului care aproape nu mai vedea luminita dde la capatul tunelului , ca se poate . CA poti sa fii din nou sanatos si sa functionezi normal. Trebuie doar sa lupti si sa asculti cu mintea si cu inima ce-ti spune psihologul care te indruma. Va urez sa fiti curajosi si luptatori...Sper sa revin in program cat de curand ...simt ca mai am nevoie de o luna pentru a sedimenta tot ce am construit in prima faza .
Ma bucur nespus ca ai luat decizia de a impartasi experienta ta pe Forum. Desi sunt convinsa ca pentru tine a fost o experienta foarte chinuitoare, ce ne povestesti este un tip de traire prin care trec foarte multe persoane si modul in care ai descris cum ai trecut peste va ajuta pe foarte multi sa ia decizia de a face ceva.
In ce te priveste pe tine, intr-o luna ai avansat excelent! Asa cum spui, acum calitatea vietii tale e mult mai buna, pentru ca poti face mai multe lucruri si cu mai multa lejeritate.
Eu mi-as dori sa continuam asa incat sa sedimentam informatiile, dar stiu ca ai asimilat instrumentele necesare pentru a tine sub control aceste stari!.
Alina...multumim din suflet pentru ceea ce ne-ai impartasit....uite astfel de postari as vrea sa citesc peste tot...pline de optimism si de incredere!!
Felicitari pentru reusita ta....!!!Sigur ca se poate....doar sa ai un indrumator si sa vrei sa vezi totul din alta perspectiva!!
Asa m-am bucurat si eu de fiecare reusita....pentru mine a fost o realizare atunci cand am reusit sa merg singura pe strada, sa intru intr-un magazin,sa merg la un film.....lucruri care pentru un om "sanatos"par banale....!!
Iti doresc sa gandesti la fel de pozitiv!!!
...insa,nu este atat de rau,mai ales ca de la sfarsitul anului trecut de cand am devenit pacient GD,am invatat sa ma autoeduc si sa-mi controlez starile de neliniste care imi dau tarcoale.
...stari mai putin bune apar constant,insa nimic care sa ma determine sa apelez la psihiatru.Stiu ca ele vor trece si asa cum imi spunea dr.Irina Paraschiv:totul depinde de perceptia noastra asupra a ceea ce ni se intampla.Nu am patit nimic catastrofal in tot acest timp si am supravietuit de fiecare data puseurilor de anxietate.
...si ma bucur sa citesc Madadudu ca totul merge bine....sa iti dea d-zeu putere sa treci cu bine peste toate si bebelina mica sa fie sanatoasa!!!