Dezvoltare personala - primul atac de panica
Scris: Joi Sep 06, 2012 7:15 pm
Am 20 de ani, sunt studenta si povestea mea incepe cu acest grup dezvoltare personala la care am participat timp de 3 luni. Cu fiecare sedinta intelegeam din ce in ce mai multe despre mine si despre cei din jurul meu pana in momentul in care ceva m-a marcat : "Trebuie sa ne multumim pe noi insine prima data si apoi pe ceilalti". Am plecat fericita de la grup in ziua aceea si am ajuns la prietenul meu spunându-i ca viata este foarte frumoasa, ca trebuie sa fim noi multumiti de noi prima data si apoi sa-i multumim pe ceilalti, eu care mereu ii ajutam pe restul prima data , ceea ce a rezultat in oboseala, stres etc. Si dupa ce i-am povestit am inceput sa am starile acele caracteristice unui atac de panica, am vrut sa sar in dus si sa dau drumu la apa rece, asta a fost primul instinct. Dupa 15-20 de min m-am linistit, insa ceva s-a schimbat, eram foarte trista, ganditoare, pana sapatamana urmatoare cand am plecat cu prietenul meu la o statiune, pe drum, in masina m-au apucat acceleasi stari, dureri abdominale, am inceput sa plang, sa ma agit , sa ţip si i-am spus sa opreasca masina, am iesit afara din masina, am stat putin si i-am spus ca vreau sa ne intoarcem inapoi ca nu mai suport, ca simt ca o iau razna, ca sunt departe de casa si va dati seama ce s-a speriat, am intors, am ajuns acasa si parintii mei s-au speriat, mi-a dat mama un Xanax si m-am linistit, m-am pus sa dorm. A doua zii nu puteam sa mananc, am vorbit cu persoana care a organizat grupul de dezvoltare personala, mi-a spus ca am deschis cutia PANDOREI si ca mai bine ca s-a intamplat acum si ca a fost din cauza fricii mele de a-ii nemultumii pe altii si din cauza ca sunt perfectionista si ca nu acept faptul ca sunt om, nu robot si ca avem defecte si mi-a spus ca persoana cea puternica din mine trebuie sa aiba grija de cea slaba, dar parca gandurile m-au inabusit si am plecat la psihiatru care mi-a prescris jumatate de 0,25 Xanax dimineata si seara si jumatate de Mirzaten seara. Atacuri de panica nu am mai avut de cand am inceput tratamentul, de 3 luni dar mi-e frica ca vor aparea dupa ce voi termina tratamentul sau ca nu mai ies din depresia asta, desi nu e foarte grava, adica inca fac activitatile care imi faceam placere si inainte doar ca uneori ma macina ganduri de genu: daca voi mai avea un atac de panica, daca nu o s amai fiu eu insumi niciodata, daca nu o sa ies din depresie etc. Ma enerveaza faptul ca nu mai sunt acceiasi fata energica care eram inainte.