Atac de panica, anxietate, depresie, tristete

[alexandra_32]

Mikken....sunt tare mandra de tine!! Te admir ca dupa asa o recadere ti-ai unit toate fortele si ai reusit sa te mobilizezi!!

[Mikken]

Multumesc, Alexandra ! Si tu ai avut aportul tau in revenirea mea, stii, nu ?

[alexandra_32]

Mikken, a fost reciproc....... Și tu știi asta
A fost important sa ne fim aproape atunci când nimeni nu ne putea înțelege suferința....... A fost greu dar nu imposibil!
Eu, tu și Alineala am pornit împreună de la baza piramidei, pe parcurs am mai căzut câteva nivele dar am reușit sa înaintăm..... Și sunt sigura, ca deși cu pasi mai mici, vom ajunge în vârful ei!

[madadudu]

Am inceput sa citesc o carte care ma invatat sa-l cunosc pe Dumnezeu mai bn,si asta imi da un sentiment de siguranta.Nu de putine ori l-am condamnat pe Dumnezeu pt faptul ca ma rugam la el si simteam ca nu ma ajuta ca ma lasa sa sufar,dar am inteles un lucru...DUmnezeu nu-ti da pe tava,pe loc atunci cand ii ceri tu,iti da insa printr-un fel sau altul al Sau,are metodele Lui.El nu vrea sa ne dea mura in gura pt ca ne iubeste prea mult pt asta ,ne iubeste si isi doreste ca noi sa luptam pt noi sa ne iubim pe noi insine asa cum ne iubeste El,dak el ne-ar da totul noi ce-am mai fi?am fi nimic,dar. ,,trebuie sa stim sa-i acceptam ajutorul.Am sa va citez din carte:noi suntem precum copii mici care atunci cand sunt raciti nu vor sa-si ia medicamentele pe a se face bn si isi spun:dar chiar trebuie sa i-au pastila asta,oare nu-mi trece de la sine?si se bazeaza intotdeauna pe cei mari ca ei sa nu mai aiba nici o grija,asa si noi cu DUmnezeu el ne da"medicamentele " sa ne facem bn dar oare noi le luam? Noi decidem dak vedem ajutorul Lui subtil..EU sunt de parere ca toti cei de aici care fac terapie si care si-au facut prieteni de suferinta aici si nu numai au vazut deja mana intinsa pe care le-a dat-o Dumnezeu
Dumnezeu ne iubeste asa mult caci nu exista pacat pe care sa nu-l poata ierta.

[alexandra_32]

Draga madadudu, iti multumim ca ai impartasit cu noi ceea ce ai citit, si iti dau dreptate, poate ne spui si ce carte citesti, eu am inceput "Conversatii cu D-zeu" de N.D.Walsch
Am intrat sa va spun ca eu ma simt bine, si ma bucur de aceste clipe de liniste pe care le-am asteptat de atatea luni, nu mai simt acea frica cand ies, am inceput chiar sa iesim cu prietenii destul de des si asta imi da o stare de bine!!
Imi amintesc cum imi spunea Dinu, Alexandra trebuie sa iesi...si a avut mare dreptate!!
Dorm bine, mananc chiar prea bine..)) si mi-am reluat toate activitatile dinainte ba chiar si unele extra!
Gandurile mai vin, pleaca...nu pot sa spun ca nu ma mai afecteaza deloc, depinde de cat sunt de obosita sau indispusa...dar reusesc sa trec peste ele fara sa imi mai creeze acea frica!!
Sunt in a 4 luna de Cipralex cu 10 mg si in a 2 luna cu 20 mg, am inceput sa am momente in care chiar uit de tableta si imi amintesc inainte de culcare, incerc sa nu ma mai bazez asa de mult pe ele ci pe ceea ce am invatat aici, prin propriile mele puteri!!
Voi cum mai sunteti??Totul decurge bine?

[daniel05]

Alexandra ma bucur ca te simti bine si esti deja pe drumul cel bun, si eu la fel pot spune, mi-au disparut si mie acele ganduri care-mi provocau anxietate, panica si frica, defapt imi apar mult mai rar, si atunci cand apar cert este ca nu ma mai sperie. Stiu ca sunt doar niste ganduri, care vin si pleaca, si nu-mi fac nici un rau, si asta ma linistetste cel mai mult, ca acele ganduri obsesive, nu le mai consider obsesive, ca nu imi mai dau teroarea aceea zilnica, ma simt oarecum eliberat de ele in proportie de 90%. In acelasi timp mai intru din cand in cand intr-o stare de melancolie, care este mult mai suportabila decat panica si anxietatea aceea groaznica, dar si aceasta stare vad ca apare din ce in ce mai rar. Pot sa spun ca ma bucur de aparitia acestei stari pt ca odata cu ea a disparut starea de agitatie si neliniste in corp, pot acum sa ma relaxez mult mai bine, ma concentrez mult mai bine pe treburile zilnice, si sunt mai optimist in ceea ce priveste viitorul.
Eu am ajuns la sedinta 45 si vreau sa ma apuc de citit cartile recomandate in program pe care vreau sa le comand saptamana asta. Ideea principala este ca sunt foarte increzator in mine ca voi dapasi aceasta perioada urata mult mai usor decat credeam ca o sa fie, iar ultimul paragraf din pastiluta de anxietate pt mine este ca o lege, am invatat-o pe de rost si imi aduc aminte de ea de multe ori pe zi : Chiar dacă uneori am tendinţa de a crede că ceva rău se va întâmpla, realizez că de foarte multe ori m-am înşelat şi că lucruri mai puţin rele s-au intamplat.

O seara buna tuturor!

[alexandra_32]

Daniel, ma bucur ca ne-ai scris....si ca vad ca totul decurge normal...asa si trebuie sa ramanem optimisti....pentru ca starea de bine nu va inceta sa apara...doar trebuie rabdare....multa rabdare si incredere in noi!
In viata exista atatea hopuri si impedimente peste care trebuie sa trecem si doar gandind rational reusim sa trecem peste toate!
Va doresc numai ganduri sanatoase si sa nu uitati sa scrieti...chiar si atunci cand va simtiti bine!

[madadudu]

Alexandra din pacate titlul acelei carti nu t-il pot spune pt ca e un secret din viata mea pe care nu-l pot dezvalui aici insa recomand cu toata caldura tuturor sa intre pe internet si sa caute "poti sa-ti vindeci viata"este un filmulet de o ora jumatate foarte interesant pot sa zic ca mie mi-a schimbat perspectiva asupra vietii,este si cartea cu acelasi nume de Louise Hay,va rog sa-l cautati si sa-mi povestiti dupa.eu din fericire ma simt mult mai bn cu vointa si cu adevarata acceptare a ceea ce mi se intampla si asupra trecutului meu ,iert si ma eliberez cel putin asta incerc sa fac si cu ajutorul bunului Dumnezeu lucrurile o ia-u pe fagasul bun al vietii ceea ce va doresc din suflet si voua.Ma uit in urma cateodata si ma intreb:DOamne cum de am putu sa ma simt atat de rau ,eram in pragul disperari ma gandeam la moarte dar Dumnezeu a avut alte planuri cu mine ,pana acum n-am stiut si n-am vrut sa ma iubesc dar acum pot sa zic ca am inceput sa ma iubesc pe mine si pe Dumnezeu,nu spun ca nu mai am zile proaste dar nu ma mai darama,eram ceva de genul mesterul Manole tot ce construiam intr-o saptamana se surpa in cateva ore cat ma simteam rau si o luam de la capat ma invarteam intr-un cerc vicios.Sanatatea mentala ne-o cladim singuri totul sta in modul nostru de a percepe lucrurile ,indiferent de problemelepe care le avem stresul nostru mental nu vine din exterior vine din modul nostru de a gandi si a actiona asupra problemelor,dak noi putem schimba asta....deja viata noastra va prospera din toate punctele de vedere.va doresc toate cele bune si sa aud numai vesti imbucuratoare de la voi.

[daniel05]

Sunt bucuros si increzator pt ca simt din ce in ce mai mult efectele gandirii pozitive si rationale, si ajutorul care l-am primit de la acest program. Incep sa ma simt din nou "eu", lucrul care incerc sa-l fac din toate puterile, si cred ca este realizabil, comparativ cu cateva luni in urma in care ma credeam pierdut.

Numai bine tuturor.

[alexandra_32]

Mă bucur atunci când citesc lucruri bune și gânduri pozitive, sunt fericita alături de voi atunci când va recapatati curajul,....!optimismul și văd că ați mai urcat o treapta pe scara vindecării..... Sunt pași mici dar siguri!
Și eu am fost un pic întoarsă pe dos în acest week-end deoarece am urmat un tratament cu injecții antiinflamatoare, și vineri când am făcut-o ultima, m-a durut tare rău și după ce am făcut-o.... Am leșinat și mi-am revenit destul de greu! Aceasta experiență mi-a provocat o stare de neliniște și teama, pentru ca am gândit iraționale........! Deși știu ca nimeni nu a murit de la un leșin, sau ca nefiind prima data când am leșinat..... Nu era ceva necunoscut.... Dar nu am reușit sa mă deconectez de stare! Așa ca azi nu am fost prea bine