Atac de panica, anxietate, depresie, tristete

[alexandra_32]

Diesel, ti-am trimis mesaj privat cu adresa mea!Daca nu te descurci facem noi cumva sa ajunga la tine!:)

[daniel05]

Va salut dragii mei colegi de suferinta, revin dupa mult timp in care am stat in banca mea, mi-am facut lectiile, exercitiile, hotarat fiind sa scap definitiv de aceste stari. Si uite ca vestile pe care vi le spun sunt bune, ma simt bine, relaxat, fericit, emotii pe care in urma cu 6-7 luni de zile credeam ca nu le voi mai simti niciodata. Pt cei care nu stiu povestea mea, am sa mai fac o mica prezentare pentru a face o paralela intre cum ma simt acum si ceea ce eram in urma cu 7 luni. Anxietatea, depresia si obsesile erau prezente din plin in viata mea, o zi cu 10 atacuri de panica reprezenta rutina zilnica pentru mine.
Problemele mai grave au inceput de la o stire la TV in care , un baiat bolnav de schizofrenie care nu-si mai lua medicamentele si-a omorat tatal pt ca-l considera o fiinta malefica, stire care mi-a creat o stare de panica ingrozitoare,eu traind in aceasta perioada cu niste stari de confuzie si rau fara sa stiu de ce. Nestiind raspunsul la ceea ce mi se intampla am inceput sa dezvolt ganduri obsesive, iar stirea aceea se afla in prim planul gandurilor mele. Nu mai puteam sa scap de a gandi despre cineva cu care interactionam si legatura cu fiintele malefice, iar de fiecare data acest gand era precedat de un atac de panica, cu transpiratii, arsuri si intepaturi in tot corpul. De gandul acesta nu scapam nici acasa, apoi a urmat frica de a face rau cuiva din casa, in sensul ca am alunecat pe panta nebuniei si cat de curand voi ajunge si eu ca acel copil din stire. Frica de a-mi face inclusiv mie rau deasemenea imi dadea tarcoale de foarte multe ori, obiecte de genul cutitelor din casa, pusca de vanatoare a tatalui, sfori sau cladiri inalte nu-mi faceau decat sa imi imaginez scenarii ingrozitoare. Toate scenele groaznice din putinele filme horror pe care le-am vazut se derulau in mintea mea ca o banda stricata, iar eu ma aflam in rolul principal pe toate planurile. Eram pus la punct cu toate simptomele schizofrenie, dementei sau tulburarii afective, convins fiind ca voi ajunge sa ma molipsesc cu cel putin una din ele. Problemele mele devenisera foarte serioase in sensul ca nu mai mancam, dormeam maxim 4-5 ore pe noapte si alea presarate de tresariri, afacerea si planurile mele erau in aer, pt ca nu ma mai interesa de nimic. Plecam de acasa mai mult sa nu stau cu aceste ganduri langa familie.
Dar tot cautand pe net, am dat peste site-ul http://WWW.GANDESTESANATOS.RO, am urmat cele trei sedinte gratuite, apoi am avut si prima sedinta cu Irina Paraschiv, sedinta care mi-a dat speranta ca aici imi voi gasi linistea, si voi iesi din neincrederea care ma batuia in fiecare zi ca cineva sau ceva ma va mai scapa sa nu innebunesc. Seriozitatea cu care trata problemele mele, increderea cu care disputa subiectele si transformarea lor in rational, parca se transmitea automat catre mine, si m-a facut sa incep sa-mi gasesc raspunsurile la ceea ce ma macina. Iti multumesc inca o data Irina pentru eforturile tale, pentru abc-urile corectate, exercitiile pt ganduri obsesive si faptul ca ai stiu exact ce plan trebuie sa abordezi pentru a fi din nou ceea ce sunt azi, un sot si tata responsabil, fericit si bucuros de viata pe care o am. Planurile mele au inceput sa prinda din nou contur si sunt foarte increyator in mine si in viitor.
Recuperarea n+a fost usoara, avand de furca cu nerabdarea, am experimentat foarte multe recaderi, dar de fiecare data eram pregatit sa+mi indeplinesc obiectivul da a ma face bine, si uite ca am reusit. Ce mi se pare cel mai important din ceea ce mi sa intamplat pana acum este ca.... pot sa zambesc cand ma gandesc la acele ganduri care imi transformasera viata intr-un iad. Chiar daca am 5 luni de psihoterapie, inca imi repet pastilutele, gandirea rationa si iratinala si abc-urile si sunt mandru ca am invatat cum sa fac fata acelor ganduri irationale.
Ma bucur pentru cei care au depasit perioada grea, Alexandra32, Alineala si ceilalti, si as vrea ca cei care sunt la inceputul acestor stari sau sunt in recuperare, sa aiba incredere, curaj si rabdare. Pe mine psihoterapia m-a invatat sa accept, sa am rabdare si cel mai important sa nu mai pun presiune pe mine, iar odata cu acestea a crescut si increderea in propriile mele forte.
Va multumesc tuturor care m-ati incurajat, direct sau indirect, cei care si-au prezentat povestea, am simtit ca nu sunt singurul om care experimenteaza asa ceva si asta m-a ajutat foarte mult.

Va pup pe toti si sper ca si voi sa ajungeti la intelegere, impacare cu sine si sa aveti parte numai de ganduri rationale.
Noapte Buna!

[alexandra_32]

Iti multumesc din suflet Daniel, pentru toata aceasta poveste.....e ca si cum ai descris-o pe a mea.....!!Numai noi, cei care am trecut prin asa ceva....putem stii ce a fost in sufletul nostru si cat de terorizati eram de tot ceea ce simteam si gandeam...!!!
Ma bucur pentru povestile voastre pline de ganduri sanatoase si optimism.....a fost greu....dar rabdarea si perseverenta ne-au ajutat sa trecem peste aceasta perioada din viata noastra!!!
Eu sincer recunosc ca nu am mai facut pastilutele si nici exercitiul pentru gandurile obsesive....pentru ca am incercat, de cand ma simt bine sa imi recuperez viata si toate acele momente pe care le-am pierdut in acea perioada in care eram concentrata doar pe ceea ce simt!
Mai sunt momente in care ma simt mai agitata, sau nelinistita....si incerc sa nu asociez deloc cu ceea ce ar putea fi o stare de anxietate!
De exemplu ieri am avut un atac de panica de toata frumusetea....si a fost prima data cand i=am dat voie sa vina si sa plece....ramanand indiferenta la tot ceea ce incerca sa ma sperie!
La dentist....urma sa imi tratez o masea, cea de minte si dentistul a constatat ca nu mai poate fi salvata....a decis sa mi-o scoata....25 de minute s-a chinuit....pe moment m-am panicat...dar pana la urma am trecut cu brio testul!!!!!!!
Va doresc sa va simtiti tot asa...iar cei care sunteti la inceput...nu va lasati coplesiti de stare....sta in puterea noastra sa ne vindecam!!!

[Psiholog Irina Paraschiv]

Daniel,

Postarea ta m-a bucurat si mi-a dat o gura de aer proaspat parca. Iti multumesc foarte mult pentru aprecierile bune si vreau sa iti transmit si aici pe forum felicitarile mele pentru constiinciozitatea cu care ai lucrat si pentru puterea pe care ai avut-o sa lucrezi cu tot felul de ganduri si stari deloc placute.

Stiu ca nu a fost usor si tocmai de aceea ma bucura sa vad persoane care au reusit sa ajunga la "Finish" ca isi impartasesc experienta - asta aduce multa speranta printre cei care de-abia au gasit aceasta cale de a lucra cu starile lor si sunt sigura ca ii motiveaza foarte mult.

Tine-o tot asa si sa auzim de bine!

Mult succes tuturor!
Irina Paraschiv
Psihoterapeut
+4 0735 884 103
www.psihosolutii.ro
www.gandestesanatos.ro

[alineala]

Buna daniel05...asa este meriti toate felicitarile!Esti un exemplu pentru noi toti si cu siguranta toate eforturile tale in a reusi,au adus si roade.
Asa cum amintea si alexandra_32,nici eu nu am mai perseverat in repetarea exercitiilor si a pastilutelor,doar ca in cazul meu,constant ma confrunt cu mici recaderi(in special cand nu merg la job sau am prea mult timp liber).Este atat de greu ca dupa atatia ani sa invat sa gandesc rational,incat in momentele mele mai putin bune,simt cum pierd aceasta batalie.Apoi iar imi revin...si tot asa!
Va imbratisez pe toti si numai bine!

[Psiholog Irina Paraschiv]

Buna Alineala,

Nu e usor de "luptat" cu recaderile - si asa cum foarte bine spui, dupa ani de zile deexersat gandirea irationala e dificil ca deodata sa se treaca pe firul ceva mai productiv, dar nu imposibil.

Nu uita ca suntem aici pentru tine cu orice ajutor si nu renunta din a reciti cartile , pastilulete si de a face exercitiile.
Mult succes!

Irina Paraschiv
Psihoterapeut
+4 0735 884 103
irina.paraschiv@psihosolutii.ro
www.gandestesanatos.ro

[analia]

buna ziua am 25 de ani si ma numesc Ana Mariaam facut primu atac de panica in Germania deatunci viata mea nu mai e la fel....acolo viata era foarte agitata serviciu agitat si intro seara ma luat o stare de treemurat si lesin lipsa de aer si de atunci viata sa schimbat.....am venit acas la psihiatru mia recomandat xanax de 0,25 mie mia fost ok dupa el am incercat sal intrerup de capu meuu si nu a fost ok...mierea mai rau plangeam zi de zi pt ca simteam ca nu mai rezist canu pot supravietui acestui atac de panica.....si incerc sa ma controlez cat pot dar nu reusesc tot timppu....e greu si dureros sa sti ca din viata normala pe care o duci dintro data parca ai fi alt om....va doresc sanatate si poate vom reusi sa depasim acest atac de panica

[Psiholog Simona Chiriluta]

Draga Analia,
Da, atacurile de panica sunt chinuitoare. Te cred ca iti este greu.
Din fericire, situatia nu e musai sa ramana asa. De atacuri de panica se poate scapa iar anxietatea care sta in spatele ei poate fi ameliorata semnficativ cu ajutorul terapiei cognitiv-comportamentale.
Prin urmare, curaj!

[alexandra_32]

Bună dragii mei prieteni!!! Nu v-am uitat .... Și nu am încetat sa mă gândesc la voi! Sper sa îmi dați vesti bune!!! Cat despre mine..... Totul e la superlativ..... Nu mă încearcă nici măcar un fior de teama sau de anxietate..... Dar nu am renunțat de tot la medicație..... ..... Am redus la 5 mg și sper în scurt timp sa nu le mai iau deloc!! Ma bucur de tot ce îmi oferă viața.... Ma bucur de prezent și gândesc sănătos....!!lupt în continuare cu orice gând negativ.....si încerc sa privesc mereu partea buna a lucrurilor....!!! Sunt fericita și mulțumită de mine și de realizările mele.....si vreau ca și voi sa va doriți să vă vindecați..... Nu așteptând ca și medicamentele sa își facă efectul..... Ci schimbându - va modul de gândire! Nimic nu e imposibil......!!
Va îmbrățișez cu drag și va doresc o viață plină de gânduri pozitive!!

[diesel]

Buna,Alexandra,ma bucur ca ai vesti bune!
Pentru mine,ultimele saptamani nu au fost tocmai roz,am fost plecata in tara,am avut tot felul de lucruri de rezolvat,lucrurile nu au mers tocmai bine,am ajuns si cu cel mic la urgente,una peste alta,m-am stresat teribil si oricat am incercat sa ma autosugestionez...trebuie sa recunosc,nu mi-a iesit mereu.Asta nu inseamna ca ma dau batuta,doar ca traversez o perioada mai dificila,cu tot soiul de simptome.
Promit sa revin intr-o forma mult mai buna si cu vesti incurajatoare.
Sa ne auzim cu bine!