Atac de panica, anxietate, depresie, tristete

[Mikken]

Revin dupa o saptamana cu noi impresii. Per total, eu zic ca ma simt mai bine decat martea trecuta. Nu ma mai simt chiar asa agitat dimineata, cu toate ca am in continuare tendinta de a izbucni in plans cand ma trezesc. Am inceput sa revin si al serviciu de luni, deci, clar, asta e o schimbare radicala fata de saptamana trecuta, cand nici prin cap nu-mi trecea sa fac asta. De dormit dorm noaptea destul de bine, fara sa ma trezesc speriat, panicat si cu gol in stomac. Chiar daca am in continuare momente de agitatie in timpul zilei, destul de dese si lungi, zic eu ca sunt pe drumul cel bun si e o usoara schimbare in bine fata de saptamana trecuta. Stiu ca o sa-mi revin la un momet dat, cu pasi mici dar siguri. O problema cu care ma confrunt de ceva zile este imposibilitatea de a manca. de luni pana acum am mancat o para luni pe zi, snitele si cartofi prajiti luni seara pe la 10 si o para ieri pe zi. Ma simt destul de slabit si epuizat din cauza asta si am si slabit vreo 3-4 kg. Din punctul asta de vedere ma simt cam ca o leguma. Trag de mine sa ma mobilizez cumva, sa incerc sa fac ceva sa ma simt un pic mai bine dar de foarte multe ori raman blocat si nu pot face nimic in sensul asta.Traiesc cu speranta si mi-ar placea ca usor usor sa-mi revin, sa trec peste starea asta ingrozitoare care a pus stapanire pe mine.

[alineala]

Buna,din nou Mikken...citind mesajul tau,ma gandesc cat de greu trebuie sa-ti fie si in acelasi timp cat de mult semanam in "calvarul"(cum bine l-ai numit tu) in care ne desfasuram existenta.Am sa ma "leg"doar de ultima ta problema amintita si anume lipsa poftei de mancare si pierderea considerabila in greutate intr-un timp atat de scurt.
Imi permit sa fac asta,tocmai pentru ca asta s-a intamplat si cu mine si intr-o proportie mai mica,mi se intampla si acum.N-am sa te plictisesc cu sfaturi si-ti voi spune doar ca: psihicul ca sa functioneze in limite normale este foarte important sa te hranesti!Indiferent la ce modalitate recurgi,este vital sa te hranesti!Si aici ma refer la faptul ca obligat-fortat sa incerci sa inghiti mancarea cu un pahar de lichid langa,repetandu-ti mereu ca asta te va face sa te simti mai bine.Dovedindu-ti ca poti sa mananci este primul pas pe care il faci spre vindecare...deja faci ceva bun pentru a te repune pe picioare,iar asta iti va da o stare de multumire.
Cam atat am avut sa-ti spun si sincera sa fiu abia astept sa ne mai povestesti din evolutia ta!

[Mikken]

Obligat-fortat am mancat ieri la pranz o punga de covrigei si am baut 1 litru de suc de portocale, ieri seara 3 felii de pizza si azi-dimineata o felie de paine prajita cu unt si dulceata de gutui. Ma fortez si trag de mine atat cat pot eu sa merg inainte spre vindecare.

[alineala]

Am ras la citirea mesajului tau...esti mai mult decat un exemplu pentru noi toti!Asta fac si eu,ma oblig sa mananc si chiar daca sunt fata si ma bucur de orice kg dat jos:),gandul ca trebuie sa ma hranesc pentru ca nu cumva sa lesin in timpul unui atac de panica ma sperie mai mult.
Desi nu sunt activez de mult timp pe acest site,am invatat sa ma cunosc foarte bine si mai mult decat atat am invat sa ma descopar.Studiez foarte mult problema cu care ma confrunt din foarte multe surse si de o perioada foarte indelungata,insa modul in care dr.Paraschiv Irina are rabdare sa-mi explice toate starile cu care ma confrunt zi de zi,m-a ajutat foarte mult.Deja mi-am prelungit abonamentul pentru inca o luna,fiind foarte multumita de tot ceea ce am realizat in aceasta luna.
Iti doresc tot binele din lume si-ti sunt alaturi!

[alexandra_32]

Exact asa mi se intampla si mie.....stau cu cate o tartina si un pahar cu apa....dar nu ma las...dupa ce mi se pune nodul ala in gat parca nu pot inghiti deloc....!!!Dar trebuie sa gandim pozitiv....oricum am facut un pas mare atunci cand ne-am dat seama ca avem nevoie de ajutor...si am apelat la aceasta psihoterapie....!!Si eu am zile bune, zile rele....dar stiu ca numai repetand si citind mereu ca sa imi dau seama ce e in mintea mea....pot ajunge sa am numai ganduri rationale!!Va doresc succes si sa auzim cat mai repede de vesti bune!

[alineala]

Da,asa este Alexandra,suntem niste invingatori si intradevar suntem niste norocosi ca am gasit acest site cu asa o echipa serioasa.Cum spuneam si in prima mea prezentare,povestea mea este lunga,presarata cu ani de chin,medicamente si terapii,insa pana acum nimeni nu mi-a explicat ce se intampla in mintea mea si mai ales nimeni nu avut rabdare sa ma faca sa inteleg ,ca desi ma confrunt cu niste dereglari psihice,nu sunt nebuna!Abia acum am inteles asta si nu-mi mai este frica sa-mi infrunt temerile.Cum bine spuneai si tu,sunt zile si zile,unele in care imi vine sa rad si chiar nu inteleg cum de nu ma simt mereu atat de bine ,insa vin si acele zile "negre" cand nu mai am control asupra mea si gandurile irationale ma coplesesc.
Multa bafta va doresc...si imi doresc si mie!

[Mikken]

Salutare, tuturor.

Eu revin cu vesti bune. Mi-a revenit pofta de mancare, diminetile sunt din ce in ce mai putin agitate, nu mai am tendinta sa izbuncnesc in plans, reusesc sa fac fata cu brio senzatiei de gol in stomac, pe care o resimt, oricum, mult mai putin intens ca saptamana trecuta. Ziua, la birou, nu mai sunt asa agitat, nu mai stau ca pe ace, golul in stomac il simt din ce in ce mai rar si mai lejer iar de mancat, de multe ori as rontai ceva dar nu gasesc nimic prin sertare, fata de saptamana trecuta cand numai gandul ca as putea manca ceva imi provoca greata. Serile sunt de asemenea din ce in ce mai linistite, aproape ca uit coomplet si nu mai resimt niciun simptom. In ultimele zile am simtit evolutia in bine chiar de la o zi la alta.

Cum am reusit toate astea ? Am incercat sa urmez si programul on-line dar m-am luptat si cu propria-mi minte si propriile ganduri. Am incercat sa identific micile frici si atacuri de panica din trecut, in timpul carora ma gandeam ca diverse rele mi se vor intampla si sa le suprapun peste ce traiesc in prezent, repetandu-mi ca asa cum m-am inselat in trecut, probabil ca si acum nu e nimic real, ci doar in mintea mea. De asemenea, am incercat cat am putut sa nu iau in seama gandurile negative sau sa le combat cu argumente logice si sa le anulez, demontez. A fost destul de greu si epuizant dar ma bucur foarte mult de evolutia mea si consider ca niciun efort nu e prea mare ptr a reveni la o viata echilibrata.

Numai bine tuturor si sper sa aveti aceleasi vesti si evolutii bune ! Sau chiar mai bune !

[Gabriel Dinu]

Buna seara,

Ma bucur foarte mult cand observ cum acest forum incepe sa functioneze din ce in ce mai bine ca un grup de suport, unde ne ajutam intre noi sa depasim starile chinuitoare, sa avem rabdarea necesara si sa ne regasim echilibrul! Acesta este scopul acestui forum.
Mikken, se pare ca esti pe drumul cel bun si te deplasezi cu o viteza destul de buna! Faptul ca ai devenit atat de constient de ce se intampla in mintea ta si ca poti sa dezvolti un dialog interior preponderent rational te va duce destul de repede la vindecarea completa.
Totodata, ma bucur ca respecti pasii si indrumarile acestui program de psihoterapie si as vrea sa spun ca sedinta noastra de azi a fost o placere, mai ales pentru ca am resimtit satisfactia rezultatelor pozitive!
Sigur ca, urmand pasii psihoterapiei, mai devreme sau mai tarziu vei ajunge la destinatia propusa, insa ma bucur ca in cazul tau va fi mai devreme decat mai tarziu, mai ales ca pot spune ca te-ai simtit foarte rau!

Va doresc tuturor o seara frumoasa si va felicit pentru ajutorul pe care vi-l oferiti aici!
Psiholog Gabriel Dinu
www.psihosolutii.ro
www.gandestesanatos.ro

[alexandra_32]

Mikken, ma bucur mult pentru felul in care te simti....din randurile citite mi-am si dat seama de optimismul tau, incet...incet o sa vezi...viata iti va parea din ce in ce mai frumoasa......!!Din pacate la mine acum e o perioada de recadere, dar am mare noroc cu Dinu Gabriel care imi e alaturi si ma sustine!!!
Imi doresc numai vesti bune!:)

[Mikken]

Alexandra, tot dupa o perioada de recadere imi revin si eu. Si a fost una chiar nasoala, crede-ma. Dar, pe langa medicamentatie si terapie, trebuie sa lucram si noi cu noi insine, sa ne evaluam si dezbatem gandurile cat mai rational putem. E greu, epuizant dar nimic nu e imposibil. Multa bafta iti doresc.