Atac de panica, anxietate, depresie, tristete
Scris: Vin Oct 05, 2012 6:36 pm
Salutare tuturor norocosilor care au ajuns pe acest site.
Calvarul a inceput pentru mine la sfarsitul lunii aprilie a acestui an. Cat asteptam rezulatele unor banale analize, am avut nefericita inspiratie sa sap eu internetul ce ar fi de facut daca acestea nu ar iesi tocmai bune. Mi-am petrecut vreo ora intr-o seara citind despre tot felul de boli, dand dintr-una in alta, fara nicio legatura cu mine, doar ca asa e internetul, din link in link ajungi sa citesti vrute si nevrute, scrise de fel si fel de oameni.
Toate bune si frumoase pana cand la vreo doua zile dupa ce am citit, intr-o seara, am inceput sa am o stare total necunoscuta mie. Simteam, panica, frica, teama, o senzatie extrem de nelinistitoare in stomac. Mi-a trecut relativ repede dar a 2-a zi m-am trezit foarte de dimineata, in jur de ora 6, era si weekend. Greseala a fost ca am luat iar net-ul al puricat ptr vreo ora si pot sa spun ca senzatiile din seara precedenta s-au amplificat de mii si mii de ori. Pe la 7 am coborat in living, unde, timp de o ora, m-am plimbat de la un capat la altul al camerei, tot repetandu-mi in gand ca sigur o sa patesc ceva groaznic si o sa mor. Era foarte agitat, nu puteam sa ma controlez, nu puteam sa stau intr-un loc, am fumat foarte multe tigari intr-o ora ( eu care fumez un pachet in 2 zile ). Cu chiu cu vai am reusit sa ma calmez cat de cat, mai mult de rusinea familiei, era o stare pe care nu o mai intalnisem, nu o intelegeam si eram ferm convins ca nici ei nu o vor intelege. Pana dupa-amiaza am fost asa, intre bine si rau iar cand am vazut ca incep sa ma simt iar foarte rau, am facut iar o greseala si am baut cateva beri. M-am ametit nefiind obisnuit sa beau mai mult de doua, am si vomitat, am adormit iar urmatoarea dimineata a fost identica: trezit devreme, umblat de colo colo prin camera, baut alcool mult spre seara.
Ei bine, diferenta in a 2-a zi a fost ca nu am mai adormit seara si nici toata noaptea. A fost un calvar, nu puteam sa stau in pat, plangeam, eram convins ca ceva groaznic mi se va intampla si ca o sa mor. Evident ca nu am mai putut ascunde familiei care s-a alarmat foarte tare iar dimineata dadeau telefoane in stanga si n dreapta cautand sa gaseasca solutii si ajutor. Ziua a trecut putin mai bine decat precedentele, am mers de dimineata si la birou dar la pranz m-am intors iute acasa fiindca nu vroiam sa ma vada colegii cum izbucnesc in plans. Asta se intampla luni.
Marti am fost la cateva consultatii, inclusiv la alt doctor de aceeasi specialitate cu cel la care fusesem si de la care asteptam rezultatele unor analize. Mi-a spus ca n-am nimic dar am fost putin sceptic fiindca mi s-a parut ca nu a fost un consult tocmai complet. Amajuns si la psihiatru care mi-a prescris o schema de tratament cu Cypralex si Rivotril. Seara am intrat pe mail sa vad daca mi-au fost trimise rezultatele analizelor pe care le asteptam. Mentionez ca si in ziua aia m-am simtit extrem de rau. Surpriza, rezultatele au fost foarte bune, mai mult, nu numai ca la momentul ala nu sufeream de nimic dar nici in trecut nu suferisem de asa ceva.
In momentul ala parca mi s-a luat toata depresia si panica cu mana, eram cel mai plin de viata si optimist om de pe pamant. Se intampla marti seara si apucasem sa iau prima pastila prescrisa de psihiatru. A fost prima noapte din ultimele 4-5 in care am dormit ca un prunc. Miercuri dimineata m-am trezit avand o stare perfect normala. Ciar l-am sunat pe doctorul psihiatru sa-i spun si sa-l intreb daca pot sa intrerup tratamentul. Evident ca mi-a zis ca tratamentulo se reduce treptat, chiar daca luasem decat o pastila pana atunci.
Imi facusem programare si la un cabinet de psihologie ptr miercuri si mi-am zis ca ar trebui sa anulez fiindca imi revenisem. Ei bine, pe la 10 au inceput sa-mi revina starile de rau, panica, teama, frica, depresie. am mers la psiholog extrem de agitat si m-am mai calmat putin dupa ora petrecuta acolo. A urmat o saptamana de cosmar, ziua eram foarte agitat, simteam gol imens in stomac, ma linisteam spre seara aproape complet, adormeam dar me trezeam noaptea aproape intotdeauna in jurul orei 2.30 si nu mai reuseam sa adorm pana dimineata cand ridicam din pat complet ravasit. Plangeam, urlam, ma simteam ca si cum viata mea s-a incheiat atunci.
Dupa prima saptamana am inceput sa ma simt din ce in ce mai bine, aproape perfect. Dormeam noaptea, am reinceput sa merg la birou iar dupa 2 saptamani am mers la psihiatru care, vazandu-ma un cu totul alt om, mi-a redus din tratament. Dupa nici 2 zile de la reducere, am inceput sa ma simt iar rau, nu la fel ca la inceput dar rau. Iar am mers la psihiatru, iar mi-a marit doza si iar am inceput sa ma simt bine. Am continuat si la psiholog cateva sedinte dar nu simteam ca ma ajuta asa ca am renuntat. Am continuat doar cu psihiatrul. Cand imi reducea doza incepeam sa masimt rau, asa ca reveneam, mi-o marea la loc si ma simteam bine si am tinut-o tot asa pana acum cateva zile cand am avut, cred, un al 2-lea atac de panica major.
Am inceput sa simt usoare goluri in stomac ziua peste care treceam relativ repede, pana acum 3 zile cand m-a luat dupa-masa si nu m-a mai lasat. Aceleasi trairi si simptome ca in aprilie: gol puternic in stomac, teama, frica, agitatie, trezit la 2-3 noaptea, absenta de la birou, plans pana nu mai am de unde, nu mai am lacrimi.
E o situatie foarte grea dar sunt convins ca are rezolvare si am toata increderea in Gabi Dinu.
Cu toate ca el stie, deja, foarte bine povestea mea, m-am gandit ca mi-ar face putin ma bine si daca as scri-o aici si m-as descarca putin si , de ce nu, poate mai aflu si de la voi depsre situatii similare, impartasiri din experiente asemanatoare, sfaturi etc !
Calvarul a inceput pentru mine la sfarsitul lunii aprilie a acestui an. Cat asteptam rezulatele unor banale analize, am avut nefericita inspiratie sa sap eu internetul ce ar fi de facut daca acestea nu ar iesi tocmai bune. Mi-am petrecut vreo ora intr-o seara citind despre tot felul de boli, dand dintr-una in alta, fara nicio legatura cu mine, doar ca asa e internetul, din link in link ajungi sa citesti vrute si nevrute, scrise de fel si fel de oameni.
Toate bune si frumoase pana cand la vreo doua zile dupa ce am citit, intr-o seara, am inceput sa am o stare total necunoscuta mie. Simteam, panica, frica, teama, o senzatie extrem de nelinistitoare in stomac. Mi-a trecut relativ repede dar a 2-a zi m-am trezit foarte de dimineata, in jur de ora 6, era si weekend. Greseala a fost ca am luat iar net-ul al puricat ptr vreo ora si pot sa spun ca senzatiile din seara precedenta s-au amplificat de mii si mii de ori. Pe la 7 am coborat in living, unde, timp de o ora, m-am plimbat de la un capat la altul al camerei, tot repetandu-mi in gand ca sigur o sa patesc ceva groaznic si o sa mor. Era foarte agitat, nu puteam sa ma controlez, nu puteam sa stau intr-un loc, am fumat foarte multe tigari intr-o ora ( eu care fumez un pachet in 2 zile ). Cu chiu cu vai am reusit sa ma calmez cat de cat, mai mult de rusinea familiei, era o stare pe care nu o mai intalnisem, nu o intelegeam si eram ferm convins ca nici ei nu o vor intelege. Pana dupa-amiaza am fost asa, intre bine si rau iar cand am vazut ca incep sa ma simt iar foarte rau, am facut iar o greseala si am baut cateva beri. M-am ametit nefiind obisnuit sa beau mai mult de doua, am si vomitat, am adormit iar urmatoarea dimineata a fost identica: trezit devreme, umblat de colo colo prin camera, baut alcool mult spre seara.
Ei bine, diferenta in a 2-a zi a fost ca nu am mai adormit seara si nici toata noaptea. A fost un calvar, nu puteam sa stau in pat, plangeam, eram convins ca ceva groaznic mi se va intampla si ca o sa mor. Evident ca nu am mai putut ascunde familiei care s-a alarmat foarte tare iar dimineata dadeau telefoane in stanga si n dreapta cautand sa gaseasca solutii si ajutor. Ziua a trecut putin mai bine decat precedentele, am mers de dimineata si la birou dar la pranz m-am intors iute acasa fiindca nu vroiam sa ma vada colegii cum izbucnesc in plans. Asta se intampla luni.
Marti am fost la cateva consultatii, inclusiv la alt doctor de aceeasi specialitate cu cel la care fusesem si de la care asteptam rezultatele unor analize. Mi-a spus ca n-am nimic dar am fost putin sceptic fiindca mi s-a parut ca nu a fost un consult tocmai complet. Amajuns si la psihiatru care mi-a prescris o schema de tratament cu Cypralex si Rivotril. Seara am intrat pe mail sa vad daca mi-au fost trimise rezultatele analizelor pe care le asteptam. Mentionez ca si in ziua aia m-am simtit extrem de rau. Surpriza, rezultatele au fost foarte bune, mai mult, nu numai ca la momentul ala nu sufeream de nimic dar nici in trecut nu suferisem de asa ceva.
In momentul ala parca mi s-a luat toata depresia si panica cu mana, eram cel mai plin de viata si optimist om de pe pamant. Se intampla marti seara si apucasem sa iau prima pastila prescrisa de psihiatru. A fost prima noapte din ultimele 4-5 in care am dormit ca un prunc. Miercuri dimineata m-am trezit avand o stare perfect normala. Ciar l-am sunat pe doctorul psihiatru sa-i spun si sa-l intreb daca pot sa intrerup tratamentul. Evident ca mi-a zis ca tratamentulo se reduce treptat, chiar daca luasem decat o pastila pana atunci.
Imi facusem programare si la un cabinet de psihologie ptr miercuri si mi-am zis ca ar trebui sa anulez fiindca imi revenisem. Ei bine, pe la 10 au inceput sa-mi revina starile de rau, panica, teama, frica, depresie. am mers la psiholog extrem de agitat si m-am mai calmat putin dupa ora petrecuta acolo. A urmat o saptamana de cosmar, ziua eram foarte agitat, simteam gol imens in stomac, ma linisteam spre seara aproape complet, adormeam dar me trezeam noaptea aproape intotdeauna in jurul orei 2.30 si nu mai reuseam sa adorm pana dimineata cand ridicam din pat complet ravasit. Plangeam, urlam, ma simteam ca si cum viata mea s-a incheiat atunci.
Dupa prima saptamana am inceput sa ma simt din ce in ce mai bine, aproape perfect. Dormeam noaptea, am reinceput sa merg la birou iar dupa 2 saptamani am mers la psihiatru care, vazandu-ma un cu totul alt om, mi-a redus din tratament. Dupa nici 2 zile de la reducere, am inceput sa ma simt iar rau, nu la fel ca la inceput dar rau. Iar am mers la psihiatru, iar mi-a marit doza si iar am inceput sa ma simt bine. Am continuat si la psiholog cateva sedinte dar nu simteam ca ma ajuta asa ca am renuntat. Am continuat doar cu psihiatrul. Cand imi reducea doza incepeam sa masimt rau, asa ca reveneam, mi-o marea la loc si ma simteam bine si am tinut-o tot asa pana acum cateva zile cand am avut, cred, un al 2-lea atac de panica major.
Am inceput sa simt usoare goluri in stomac ziua peste care treceam relativ repede, pana acum 3 zile cand m-a luat dupa-masa si nu m-a mai lasat. Aceleasi trairi si simptome ca in aprilie: gol puternic in stomac, teama, frica, agitatie, trezit la 2-3 noaptea, absenta de la birou, plans pana nu mai am de unde, nu mai am lacrimi.
E o situatie foarte grea dar sunt convins ca are rezolvare si am toata increderea in Gabi Dinu.
Cu toate ca el stie, deja, foarte bine povestea mea, m-am gandit ca mi-ar face putin ma bine si daca as scri-o aici si m-as descarca putin si , de ce nu, poate mai aflu si de la voi depsre situatii similare, impartasiri din experiente asemanatoare, sfaturi etc !