Buna seara, revin si eu pe acest forum dupa aproximativ 4 ani cu gandul sa ajut si sa va spun ca si eu am trecut prin asa ceva cu ani in urma. Imi aduc aminte ca si eu, ca si voi, cautam mesaje de incurajare si oameni care au scapat de aceasta “pacoste” si nu prea gaseam, ceea ce ma demoraliza. Psihologul care m-a ajutat in acea perioada, Irina Paraschiv, careia tin sa-i multumesc inca o data pe aceasta cale, imi zicea ca e normal ca persoanele care au scapat de anxietate sa nu-si doreasca sa mai intre pe aici sa scrie s-au sa-si aminteasca de chinurile de care au avut si ei parte candva, ceea ce este adevarat. Nici eu nu am mai intrat pt ca... nu am mai avut de ce, odata ce am devenit “normal”, nu m-a mai interesat.
Vreau sa va spun ca am avut aceste probleme, un cocktail de atacuri de panica, stari depresive, ganduri obsesive ( si foooaaarte obsesive
![Smile :)](./images/smilies/icon_e_smile.gif)
) iar in rolul principal anxietatea, si ce anxietate!!! Am citit mai jos putin povestea cuiva, parca trasa la indigo cu a mea, vomitat dimineata, frica permanenta, slabit vreo 10kg in doua luni, si uram faptul ca dimineata cand ma trezeam, primul gand care-mi venea in minte era ca mai urmeaza inca o zi plinaa de frica.
La mine a fost nevoie deasemenea de tratament psihiatric (cam un an pe doza normala si inca vreo 8-9 luni pe scadere) iar combinatia cu psihoterapia cognitiv comportamentala ( vreo 6-7 luni)a fost cheia mea de succes si calea catre o viata normala din nou.
Asa ca aveti incredere in voi si in ce vi se transmite din partea psihologului, lucrati pe ganduri, si credintele... rationale si irationale.... eu le invatasem pe de rost dupa vreo 8-9 luni de repetitie zilnica timp de cel putin 3 ori pe zi. Si da, mi-am dat seama ca aveam o gandire foarte irationala, ceea ce m-a facut sa ajung in starea aia. Nu le-am uitat nici acum, poate chiar le mai repete la cateva luni atunci cand vad ca deraiez de la traiectoria normala.
Inca o data va urez curaj si rabdare caci exista o rezolvare pentru aceste probleme, eu sunt un exemplu, iar ca mine mai sunt multi, care nu neaparat ca nu vor sa-si mai aminteasca ci doar nu mai acorda nici importanta acelei perioade din viata lor.
Seara buna!