Buna ziua,
am ajuns intr-un moment al vietii in care pur si simplu nu ma mai bucur de viata si simt ca nu pot trece peste acest impas.O sa incerc sa scriu cate putin despre problemele mele:acum 2 3 ani am suferit foarte mult dupa o despartire-o relatie de 4 ani care urma sa devina ceva important,sau cel putin asa speram eu.Aceasta intamplare a ajuns sa mi transforme viata total,m-am confruntat cu niste stari confuze de neliniste,panica, neincredere ..o frica continua ma urmarea,o simteam si nu o puteam controla.
Acest soc m-a transformat radical intr-o persoana introvertita, nesigura, inchisa in ea si treptat simteam ca o iau razna...eu eram o persoana hotarat,vesela, energica si nu credeam vreodata ca ceva ma poate darama si dezechilibra in felul acesta.Cu chinuri ,cu greu a trecut aceasta perioada de suferinta si pot spune ca pana acum un an am avut momente de liniste psihica si sufleteasca.
Am ajuns sa cunosc un baiat special care ma iubeste si ma apreciaza dar din pacate nu ma pot bucura de aceasta relatie cu el, sau de restul persoanelor din viata mea deoarece au revenit acele stari pe care le vroiam uitate si ingropate in trecutul meu.
Ma confrunt cu un soi de ceata mentala, am din ce in ce mai des dureri de cap,o stare generala de disconfort, am inceput sa uit sa nu ma pot concentra, sa nu reusesc sa mai empatizez cu cei din jurul meu, sa ma retrag in mine si sa nu mai prea socializez.Stiu ca sunt o persoana puternica dar mi-e foarte greu sa depasesc etapa aceasta si cred ca as avea nevoie de indrumarea unui specialist pentru a reusi in acest sens.
Daca vorbesc cu cineva , inteleg ce imi spune dar parca doar pe moment ,si nu sunt in stare sa reproduc ideile respective peste o ora sau a 2 a zi..mi-e greu si sa conversez, sa fac lucrurile cotidiene , nu ma intereseaza nimic nou si am impresia ca fiecare zi e o noua zi de chin pe pilot automat ,incat fac lucrurile doar din reflex.
Simt o teama continua ,nejustificata dar prezenta zilnic in viata mea care ma face practic sa nu pot evolua, sa nu pot relationa ,mi-e foarte greu sa ma accept asa...