Despre experienta mea cu anxietatea

[Psiholog Alice Marasescu]

Buna Camica,
Apropo de ingrijorarea ta ca nu te bucuri cat TREBUIE de sarcina, iti spuneam la un moment dat ca si eu am avut una, destul de recenta, si la fel ca si tine si alineala, avem impresia ca nu ma bucuram suficient de ea, la inceput. Asta se intampla si pentru ca citeam o groaza de forumuri in care vedem cum toate viitoarele mamicile descriau o bucurie iesita din comun referitor la sarcina lor. Si eu m-am bucurat foarte mult, mai ales ca a fost dorita, insa asteptarile mele au fost mai mari decat ce simteam eu atunci. Ma asteptam sa ma bucur mai mult decat o faceam, iar ele nu s-au concretizat intocmai. Stiam, desigur, ca asteptarile nu sunt utile, pentru ca sunt scenarii, care mai mereu sunt false, dar asta nu m-a oprit sa le folosesc. Si eu am citit viitorul. Orice om mai pateste asta din cand in cand, inclusiv noi, terapeutii, pentru ca de... suntem si noi oameni. Totusi, important e cum tratam aceste ganduri, daca le catastrofam sau nu, daca ne dam seama sau nu de faptul ca sunt irationale.
De asemena, nu stiu daca exista viitoare mamici in primul trimestru care sa nu se ingrijoreze putin privitor la sarcina. Nu stii ce va fi si intr-un fel, mintea noastra incearca sa se acomodeze cu posibile situatii de nedorit, asa incat sa nu fie socul prea mare, deci e o emotie adaptativa. Insa, e bine sa ne intrebam daca merita ingrijorarea acesta. Ne ajuta oare cu ceva? Raspunsul este ca da, pentru ca este utila. Ingrijorarea ne trimite la medic sa face un control, o ecografie, sa consultam un medic, sa cautam unul bun, asa incat sa ne asigure ei ca totul va fi bine, pentru ca noi nu avem cum sa stim asta (nici daca va fi rau si nici daca va fi bine), fie ca ne ingrijoram sau nu. Important insa e sa nu apara teama, care e deja altceva. Ingrijorarea e benefica si rationala, teama nu.
Iarasi, in general, in primul trimestru, viitoarea mamica nu arata bine, nu se simte bine, nu are pofta de mancare, nu poate sa doarma bine, e usor irascibila chiar si toate aceste lucruri si nu numai se intampla, in mod special din cauza hormonilor, care s-au dat peste cap. Ulterior, in trimestru II si III, ea devine mai linistita putin, arata mai bine si i se spune asta, mananca cu pofta, doarme mai bine si se simte puternica si implinita (daca e vorba de o sarcina dorita).

In speranta ca te-a ajutat experienta mea si informatiile de mai sus, iti urez o seara buna si linistita, cu ore mai multe de somn si mai putine ganduri irationale!

[camica]

multumesc pentru sfaturi, Alice. intr-adevar, hormonii sunt dati pest cap, dar mamicile cu care eu am vorbit, toate imi spun ca aveau somnolente, si ca dormeau mai mult, nu ca aveau insomnie. pe mine ma sperie faptul ca mie mi-e somn si sunt obosita, dar ca nu pot sa adorm. e o stare de neinteles pt. cei din jurul meu, si la fel e si pt. mine. si eu ma intreb si ma consum, cum naiba daca mi-e somn, nu pot sa adorm?!sau daca nu dorm noaptea, macar sa dorm ziua. dar nimic! am acumulat atata oboseala, incat nu stiu de cat somn as avea nevoie sa ma recuperez, si ma ingrijoreaza faptul ca nu o sa pot ( nu am de unde sa stiu, e drept, dar dupa cum decurg noptile mele...) sa adorm fara sa iau pastile, iar in cazul de fata nu pot sa le iau si sincera sa fiu , nici nu mi-as mai dori, pt. ca nu e un somn sanatos si odihnitor, iar starea de a doua zi dimineata , somnolenta, nu e ok.cel putin asa a fost la mine in ultimul timp.
cea mai mare dorinta a mea, in momentul de fata este sa reusesc sa adorm fara pastile si sa dorm bine cateva ore. sa ma simt si eu odihnita, cu senzatia aceea placuta, dimineata cand te trezesti, si te intinzi, si spui: "ce bine-am dormit azinoapte!"Doamne cat imi doresc lucrul acesta!

[Psiholog Alice Marasescu]

Buna Camica,
Imi pare rau ca iar au revenit aceste stari neplacute, insotite de insomnii.
E clar ca aceste temeri te afecteaza destul de mult, mai ales ca acum nu mai iei medicatie si esti si insarcinata.
Tot mesajul scris de tine e plin de ganduri irationale, care nu iti dau pace.
Ele sunt problema si e bine sa iti faci curaj sa le confrunti, pentru ca altfel nu faci decat sa le intretii si ele vor continua sa te afecteze.
E indicat sa faci toate sarcinile recomandate, cu precadere ABC-urile, pentru ca sunt un real ajutor in inlocuirea gandurilor tale.
Nu ai de unde sa stii in ce masura functioneaza, daca nu le faci constant (zilnic).
Ai facut destul de putine pana acum si nu e suficient.
Chiar daca stii sa le faci, nu inseamna ca si functioneaza sau ca ar fi trebuit sa functioneze pana acum, atat timp cat constructia gandurilor irationale/credintelor au necesitat o repetare pe o perioada lunga de timp, timp in care ai cautat sa le si confirmi.
La fel e necesar acum sa faci si cu cele rationale, pentru a le inlocui, doar ca o poti face intr-un timp mai scurt, daca esti hotarata sa te lupti cu ele.
De asemenea, la fel de important e sa faci mai multe sedinte.
Una nu e suficienta nici pe departe, daca vrei sa iti rezolvi problemele.
Sunt multe lucruri de spus, multe de explicat si de facut, iar faptul ca acum ti-e greu sa faci sarcinile, dovedeste necesitatea lor.
Mai mult ca sigur vei ajunge sa spui ca ai dormit bine, daca faci tot ce tine de tine si sunt sigura ca esti suficient de puternica sa te lupti pentru asta!

O seara linistita!

[diesel]

Buna,Camica!
Iti scriu din experienta mea de anxioasa care a trecut printr-o sarcina.Starile tale,asa cum spun si Alineala si Alice,sunt normale.Desigur,asta nu te face sa te simti mai bine,dar as vrea sa stii ca te intelegem.In primul trimestru de sarcina sunt atat de multe schimbari incat anxietatea se crede ''in drepturi'' sa spun asa.Ei bine,nu.Ii vei veni de hac.Incearca sa iti distragi atentia cu ceva,nu lasa ca mintea sa iti fie coplesita de scenarii.Citeste (dar categoric nu pe bloguri de anxiosi),asculta muzica,ceva care sa iti placa,vesel sau linistitor.Nu sta singura! Vorbeste cu cineva dar nu numai despre asta! Incearca sa vezi numai partea plina a paharului : esti insarcinata!!! Wow,asta este de-a dreptul minunat! Nu te compara cu alte femei insarcinate si nici cu alte persoane anxioase! Fiecare este unic si nu trecem la fel prin diferite momente ale vietii.Legat de insomnii...hehe...am avut o perioada si eu,nu in sarcina,ce-i drept,dar am trecut prin asta.Seara de seara asteptam cu groaza noaptea.Pana cand am spus : stop! pana aici ca nu mai merge! Si uite asa,in loc sa ma asez in pat vaitandu-ma mai in gand,mai cu voce tare,ca nu voi putea dormi,ma asezam seara frumusel in pat dupa o plimbare de cel putin 30 minute,dupa un dus si un ceai cald si ma gandeam : '' ce bine este...voi dormi bustean,ma voi trezi odihnita si plina de energie pozitiva!''.Imi gaseam o pozitie comoda,imi opream gandurile care incercau sa isi faca loc,imi imaginam ca sunt intr-un loc frumos ( pe malul marii sau la masaj) si dormeam bine! Incearca afirmatiile pozitive,cauta ''Poti sa-ti vindeci viata'' de Louise Hay,filmul si cartea.Mie mi-au folosit,mereu ma gandesc cu drag la Madadudu,o proaspata mamica de la care am aflat anul trecut de carte si de film.Desigur,cu o floare nu se face primavara,nici cu o singura afirmatie pozitiva rostita intr-o doara nu,dar daca ai credinta si convingere,sa stii ca vei reusi!
Asadar,ma gandesc cu drag,mereu,la Alineala,prietena mea cea curajoasa si viitoare mamica si la tine,Camica.Sunt convinsa ca vei depasi cu bine starile.
Astept vesti bune,te imbratisez.

[alineala]

Yupppiii...ai revenit printre noi draga mea Diesel...ce dor mi a fost de postarile tale pline de optimism.Tu esti bine, eu stiu asta si faptul ca ne mai incurajezi si pe noi "forumistele" de pe GD, nu face decat sa vina ca o gura de oxigen.Faptul ca nici Madadudu, Lucca 85 sau Alexandra nu mai sunt atat de active pe forum, nu ma face sa cred decat ca si ele sunt bine si ca au depasit o perioada nu tocmai usoara.Sunt mandra de voi fetelor si stati linistite ca si eu si Camica vom fi la fel.Doar ca amandoua traversam o perioada nu tocmai confortabila, dar fericita de altfel...dorinta de a fi bine pentru viitorii nostri copilasi, nu ne face decat sa ne amplifice starile si totul sa para mai dificil de parcurs.Dar, cum spuneam, nu ne vom lasa si vom fi bine.
Camica, iaca ta ca si eu ma aflu intr o recadere de cateva zile.Zilele trecute incercam sa ti explic ca este firesc sa se intample asta, iar acum (ca si in cazul tau) ma simt neputincioasa si cumva deznadajduita.Starile mele sunt altele,nu stiu daca ma dure decat ale tale,dar ce conteaza, pentru ca noi (noi, in general) oricum avem harul de a le amplifica si de a le catastrofa, mai bine ca oricine.Pai este si normal, totul se desfasoara in jurul nostru si in momentele alea nu vedem decat partea goala a paharului
Ii transmit multa sanatate si Oanei Dalia si o asteptam si pe ea cu impresii legate de starea pe care o are.Suntem aici pentru a ne sustine...povestile si trairile sunt diferite si totusi ne unesc atat de mult.
Va imbratisez cu drag pe toate si sa auzim numai de bine!( PS eu astazi am 4 luni si 3 sapt si bebe este bine )

[camica]

am scris mesajul asta de 2 ori si nu s-a salvat. mai incerc inca o data. multumesc pentru incurajari fetelor!
alineala, imi pare rau sa aud ca ai o recadere, si sper sa-ti revii cat mai repede. Diesel, dupa cum vad din ce scrie alineala, tu esti mai veche aici, si as vrea sa te intreb daca esti bine, bine de tot, mai ai recaderi? dar in timpul sarcinii, ai avut recaderi dese, ca sa nu mai vorbim la apropierea nasterii si dupa?
eu azi am avut o zi buna, desi dimineata nu se anunta asa. dar am avut ecografie si l-am vazut pe bebe( ma rog, am vazut-o ,sotul meu vrea fata, si mie mi-ar placea, mai ales ca avem un baiat, dar inainte de toate eu vreau doar sa fie sanatos), si i-am auzit si inimioara. asa ca am fost binedispusa pana acum. o sa incerc si eu sa nu ma mai simt ca un condamnat inaintea esafodului, in fata patului din dormitor, si sa incerc sa ma relaxez mai mult. pana acum nu prea mi-a iesit, datorita starii pe care o am incepand de dupamasa si care se accentueaza pe masura ce se intuneca. un tremor interior, ma agita de ma zapaceste, si abia tarziu in noapte cedeaza. nici nu ai cum sa adormi cu starea asta.in fine , sa speram ca intr-un final o sa cedeze.
multa sanatate va doresc si sa auzim numai de bine!

[stella]

buna fetelor,

sunt noua pe acest site GS si nici nu stiu cu ce sa incep...sunt de abia la sedinta nr 4 si astept cu nerabdare sa incep psihoterapia,sa mi fac abc urile si pastilutele.sufar de acest sindrom anxios depresiv din mai 2010,am urmat tratament cu zoloft si rovotril pana in martie 2012,am reusit sa intrerup tratamentul medicamentos timp de aproape un an in care m am simtit super,pana in feb 2013,cd am avut o recadere si am inceput iar trtamentul medicamentos cu anxiar si fluoxetin.in februarie anul acesta am reusit sa renunt la fluoxetin si toate medicamentele homeopate si naturiste,si am ramas numai cu anxiar pe care l am redus la 1/2pastiluta seara pt ca nu pot dormi fara.acum 2 saptamani am zis ca pot renunta la jumatatea de anxiar dar dupa prima noapte agitata,a doua ok,a treia nu am mai putut dormi si toate starile si simptomele specifice anxietatii si depresiei am reinceput sa iau jumatatea.incerc sa reduc la 1/4 de pastiluta si sa ajung sa nu mai iau deloc deoarece imi doresc din suflet sa raman insarcinata,sa fac un bebe sanatos.gandurile irationale ma termina ..ca nu voi putea rezista fara pastila de somn si va afecta eventualul fat,scenarii peste scenarii,mama omida..ce sa mai zic.stau si ma gandesc ca dc am rezistat aproape un an fara pastile trebuie sa reusesc si acum,dar probabil ma obsedeaza si aceasta dorinta de a face un bbe,pe care ni l dorim din suflet.ma bucur cd citesc si povestile voastre care ma incurajeaza ca totul va fi bine si voi avea si eu un bebe sanatos si frumos atunci cd va vrea si bunul D zeu.va doresc din suflet multa putere,ganduri rationale,bucurie in suflet ,sarcina usoara,bebe sanatos si voinic si abia astept sa mai citesc cum va simtiti!va pup si va imbratisez cu drag pe toate!!(camica,alineala,diesel..si restul)

[nyc8282]

Buna tuturor,am 32 de ani si vreau si eu sa va impartasesc povestea mea despre anxietate si atacuri de panica.Primul meu atac de panica lam facut acum 6 ani in urma unui accident rutier care sa soldat cu ranirea unei persoane.Pana sa vina politia si salvarea la locul accidentului am eliberat victima care se afla sub autoturismul pe care il conducea iar dupa aceia nu mai stiam ce e cu mine decat peste cateva ore dupa ce am ajuns acasa.Vreau sa va spun ca eram asa speriat ,aveam o frica asa mare incat iam cerut mamei mele sa vina sa doarma cu mine in noaptea aia si sincer sa va spun nu stiam ca aceea sperietura si frica defapt era un atac de panica insa am trecut cu bine intr_o saptamana.In 2010 dupa nunta mea tatal meu a plecat in Olanda cu serviciul si dupa doua saptamani am fost anuntati ca a facut 3 infarturi.Eu fiind in Italia si neputand lua legatura cu el mam consumat foarte tare:plangeam foarte mult,nu mai puteam dormi decat 2_3 ore pe zi ,stateam cu gandul ca o sa se intample ceva si mai rau.Tatal meu a inceput sa isi revina treptat si acum este mult mai bine si pentru asta am sa ii multumesc BUNULUI DUMNEZEU in fiecare zi.In toata aceasta perioada am avut_o alaturi pe sotia mea care imi spunea mereu ca totul o sa fie bine si asa a si fost.Dupa 3 saptamani am plecat din Italia impreuna cu fratele meu in Olanda unde ne astepta si mama noastra si am fost si neam vizitat tatal.Dupa ce lam vizitat pe tata am inceput sa ma mai linistesc incetul cu incetul si totul a fost bine pana acum in 2014 in luna Mai cand am primit o veste care ma adus din nou in acea stare :cel mai bun prieten al meu care era stabilit in Grecia a murit intr_un accident de motocicleta.Ce este cel mai greu e ca vorbisem cu el sa ma duc in concediu cu sotia la el si la familia lui in Grecia pe 1Iunie.Am intrat iar in starea aia de tristete foarte mare ,plangeam in fiecare zi iar in loc sa ma duc la el sa stam impreuna si sa povestim la un pahar de bere am fost la mormantul lui si iam aprins o lumanare si iam dus flori.Dupa intoarcerea din Grecia in sfarsit o veste buna si pentru mine ,sotia mea era insarcinata ,mam bucurat foarte tare doar pentru cateva zile cand sotia mea a suferit un avort spontan.Din acea clipa acele stari de tristete ,de suparare ,de frica sau accentuat si mai tare,plangeam mai mereu,nu mai puteam dormi ,nu mai aveam pofta de mancare ,stateam toata ziua numai in pat,nu vorbeam cu nimeni,slabisem 3_4 kg intr_o saptamana mi se facea mereu rau ce sa mai spun am devenit o persoana care suferea de anxietate si atacuri de panica.Cautand cateva zile aceste simptome pe internet am gasit acest site GANDESTE SANATOS si am inceput psihoterapia online pentru ca eu sunt in Italia.Citind povestioarele voastre de pe forum mam hotarat sa scriu si eu povestea mea si sa va spun ca decand am inceput psihoterapia cu GABRIEL DINU am inceput sa ma simt mai binisor dar sunt abeea la sedinta 4 ,mai am uneori stari de anxietate nu ca la inceput dar o sa invat sa controlez aceste stari si o sa lupt sa redevin persoana care am fost odata.O sa va tin la curent cu situatia mea

[madadudu]

Draga Camica,am citit povestea ta si mi-am adus aminte de mine in prrioada sarcinii:)aveam stari de depresi,anxietatea,atacuri de panica,agitatie,ce sa mai...tot tacamul,eu am avut o sarcina planuita dar cu teama in suflet,ma gandeam cum voi face fata?mi-a fost extrem de greu cel putin primele luni ,Dumnezeu ma intarit,experienta altor mamici care au facut fata ecesteu provocari,la fel,mi-a dat speranta,am facut AbC-urile care m-au ajutat dar tot a fost dificil dar iata ca am o fetita sanatoasa care luna viitoare implineste un anisor,Alineala ti-a povestit si ea prin ce a trecut si iata ca are un baietel sanatos si ea e bn acum,eu am inceput sa ma simt mai bn dupa ce am nascut,grija fetitei,spalat,infasta,schimbat,hranit toate astea m-au facut sa-mi mai i-au gandul de la toate gandurile cu care eram obisnuita de peste 5 ani de zile,fff important sa-ti faci temele de aici si in momentul and te gandesti la rau sa-ti aduci aminte de pastilute si ABC-uri.nu stiu dak ai continuat sa intri pe site si sa continui cu psihoterapia dar m-as bucura sa aflam vesti de la tine:) nici eu si nici alineala nu prea mai avem timp sa intram
Pr ca puiutii nostrii ne ocupa ff mult timp:) iti dorec sarcina usoara si rabdare multa,ai sa vezi ce bucurie iti va aduce copilasul,te vei simti mult mai bn:)