Am hotarat in sfarsit sa imi scriu aici povestea.......la inceput nu indrazneam pentru ca nu eram atat de sigura ce inseamna aceasta frumoasa *ANXIETATE*!! Totul a inceput cu niste dureri insuportabile de cap care le aveam si o stare foarte mare de confuzie. Banuiam ca e de la glanda tiroida,ca sunt insarcinata ,cumparam mereu teste de sarcina ca senzatiile de voma si de greata erauu tot mai dese., NIMIC!! NU POT SA OMIT FAPTUL CA DEVENISE O OBSESIE PT MINE GANDUL DE A AVEA UN COPIL.....in fine am inteles pe parcurs ca instinctul matern nu era pregatit pt asa ceva pt ca eu ma confruntam cu aceasta boala de care nu auzisem in viata mea .....in fine trecem este asta ...! mi-am facut toata analizele totul a iesit perfect! Pana intr-o seara cand am mers cu sotul meu in vizita la familia mea si m-au luat iarasi durerile de cap dar de data asta ..... INGROZITOAREEEE ,ei cu totii m-au dus la camera de garda , nu mi-au facut nimic... nici nu s-au uitat la mine doctorii pentru ca era f aglomerat si am plecat,Mai imi trecuse un pic dar varsam tot mai des, am crezut ca e cadere de calciu numai stiam ce sa mai cred! A-2a zi m-am dus la un neurolog sa vad de unde vin durerile acestea de cap , la care m-a controlat si m-i sa spus ca am ANXIETATE!!! nu stiam ce inseamna nu prea intelegeam mai nimic stiu doar ca m-am speriat groaznic cand m-i sa recomandat PSHIATRU!!!
I-AM raspuns ca eu nu sunt nebuna si ca eu nu vreau niciodata la psihiatru, ;la care a incercat sa ma convinga ca daca ma duc la psihiatru nu inseamna ca sunt nebuna!DEGEABA.... nu am vrut sub nici-o forma.....Am ajuns acasa , am reusit sa dorm vreo 2 ore dupa care m-am trezit si simteam o stare mare de derealizare si de sufocare parca sreoiamm sa fug de cea sau de cineva da nu stiam de ce ?! am incercat sa ma controlez spunandu-i sotului meu sa iesim putin la aer, in parc!!! Si asa am facut!!!! Acum incepe partea cea mai dureroasa pentru mine......A INCEPUT GROAZA!!!Greata, derealizare profunda ,frica foarte foarte mareee ingrozitoare, sufocare, intensa,parca numai aveam aer , numai respiram, simteam ca am inebunit , deja ma consideram o nebuna..... lucru care ma ingrozea cel mai tare ,,, simteam ca o sa mor ,,, fugeam fugeam fugeam in tot parcul ,,,toata lumea se uita la mine sau cel putin asa consideram eu ca toata lumea privesc speriati O NEBUNA!!! Nu cred ca pot descrie vreodata prin cuvinte acea noapte.....aveam cate o secunda cand , chiar imi doream sa mor odata sa scap de acele dureri si simtome care nu ma mai linisteau !!! La un moment dat in afara de starile care le aveam incepuse sa ma doara tot corpul!! Picioarele. mainile , ochii si parul in cap simteam ca ma doare TOTTT!! imi doream ori sa dorm mult sa uit de tot ori sa mor , in asa chinuri chiar numai puteam rezista ! A mers sotul meu la farmacie sa imi dea ceva de liniste ca nu se mai putea se uitau totii cu ochii la mine si nu puteau face nimic.... la farmacie i-a dat sedative PC! dupa 4 pastilute de sedative am reusit sa adorm 15 min. dupa care m-am trezit cu aceeasi stare sufleteasca, si cu aceleasi simtome urateeee poate chiar mai profunde.... ca de data aceasta incepusem sa si tremur foarte taree. NUMAI SUPORTAM!!!Numai gaseam nici-o usa deschisa in toate aceste simtome, simteam ca sa sfarsit pamantul, numai era nici-o cale de scapare pentru mine!!!! NUMAI m-a puteam controla si eu in adancul sufletului meu eram consienta ca numai pot controla aceste stari si.... M-AM HOTARAT : AM VRUT LA PSIHIATRU !!! dar pana dimineata numai puteam sa stau in acele chinuri si am mers la camera de garda, la psihiatrie intr-o stare critica. Acolo mi-a dat un calmant, care m-a ajutat sa adorm cateva ore pana aveam programarea mea la psihiatrul ales de sotul meu. nu stiam niciunul ce inseamna aceasta boala , cu care eu ma confruntam , parca era o noua etapa in viata noastra , parca intr-o zi se schimbase totul, si asa sotul meu a inceput sa se documenteze si din comentariile oamenilor am inteles ca ne ajuta si medicatia in cazul meu profund dar si Psihoterapia. SI asa am si facut ! am inceput cu medicatia si tot odata am cautat si un psihoterapeut,iar tot sotul meu a gasit un om minunat care mi-a dat mult curaj, multa speranta, a avut multa rabdare cu mine, mi-a raspuns cu multa incredere la toate intrebarile mele si anume GABI DINU. ACUM dupa 3 luni ma simt un om normal din toata punctele de vedere . dorm normal, ies afara, au incetat durerile de cap , ies la petreceri , rad , ma pot concentra in orice situatie , nu pot spune ca sunt complet vindecata dar pot spune cu mare mare incredere ca REFACUTA ! Intr-un cuvant ma pot bucura din nou de viata.asadar ascultati totii care sunteti in aceasta situatie indicatiile psihoterapiei si indicatiile medicatiei in cazul celor care luati si medicamente si o sa intelegeti ca anxietatea SE VINDEVA . Eu am inteles acest lucu dupa multe nopti de chin , dupa multe intrebari puse medicilor dar intr-un final am inteles!!!! am hotarat sa va scriu povestea mea si sa va dau curaj sa mergeti inainte cu indicatiile care va sunt date , pt ca si eu la randul meu citeam mult .... poate , poate ma regaseam intr-o poveste .... sam cautat incurajare si pe site-ul gandeste sanatos mi-a fost data . mai am de luat medicatie si de facut psihoterapie ,pana in aprilie , dar din fericire pentru mine doza medicatiei este redusa la o jumatate de pastiluta pe zi , la fel si psihoterapia la 2 sapt, in multumesc lui D-zeu , psihiatrului meu si lui Gabi Dinu ca ma pot bucura din nou de viata . Este foarte importat pentru mine acest lucru si pentru totii care intelegeti simtomele Anxietatii cat de mult inseamna sa te poti bucura de viata !!! va uresc multa incredere , curaj , si rabdare !
