O sa prezint si eu cat pot de scurt povestea mea cu anxietatea in speranta ca o sa ajute pe cineva.
Am inceput sa am stari mai intense de anxietate acum aproximativ 6-7 ani, dupa ce mama s-a imbolnavit de cancer.Inainte de asta aveam unele stari de anxietate dar erau normale si nu ma impiedicau sa imi desfasor activitatea de zi cu zi.
Desi mama a fost un caz fericit pentru ca s-a vindecat si acum e foarte bine, a inceput sa-mi fie din ce in ce mai frica de boli si de moarte. Daca auzeam pe cineva cunoscut sau apropiat ca are vreo boala, imediat imi imaginam tot felul de scenarii sumbre si frica mea de boala si de moarte crestea. Intr-un an am inceput sa am niste dureri de articulatii care ma deranjau si am inceput sa-mi imaginez ca am tot felul de boli chinuitoare si incurabile. Am avut o frica intensa timp de aproape o saptamana. Ajunsesem sa fiu convinsa ca sunt grav bolnava, nu mai dormeam bine noaptea si eram mai tot timpul ingrozita si speriata de ceea ce ar putea sa mi se intample. Am fost la doctor, am facut analize, totul a iesit bine si m-am mai linistit, m-am obisnuit si cu durerile care s-au redus din ce in ce mai mult in intensitate pana cand nu le-am mai simtit decat uneori. Am mai avut de-a lungul anilor si alte episoade de genul asta tot legate de alte simptome/senzatii.
Cred ca anxietatea si ipohondria m-au cam subrezit psihic in tot acest timp pentru ca acum 2 ani am inceput sa simt anxietate si cand ieseam cu prietenii sau cand calatoream. Nu mai spun de atacul de panica care a aparut si el dupa ce am avut o stare de rau in metrou...Drept urmare incepusem sa evit iesirile si transportul in comun de teama actestor senzatii.
A urmat 2014 in care ma vedeam rar cu prietenul meu pentru ca tatal lui s-a imbolnavit de cancer si normal ca mi s-a declansat iar frica de boli si moarte, nu prea mai gaseam nici un motiv de bucurie si tot ce puteam sa fac era sa lucrez ca sa mai uit de situatie. Intr-o noapte in octombrie, dupa o durere de burta si palpitatii am inceput iar sa am o frica intensa de boli, mai ales de inima pentru ca aveam palpitatii si imi era teama ca o sa fac infarct. La asta s-a mai adaugat si frica de anxietate si prin urmare frica de a nu mai putea dormi din cauza ei. Au urmat alte 2 nopti de nesomn, ma simteam selita de puteri, nu mai puteam sa lucrez, sa citesc, nu ma simtem in stare sa fac nimic. Voiam sa dorm dar nu mai reuseam, credeam ca o sa mor sau ca o sa ma imbolnavesc de la atata nesomn. M-am dus la urgente unde mi-au dat diazepam ca sa ma linistesc si sa dorm. Totodata mi-au dat sa cumpar niste pastile dar am zis ca pot si fara si nu le-am mai luat. Am reusit sa dorm in urmatoarea saptamana desi in fiecare seara simteam o oarecare frica de a nu putea dormi. M-am dus la o d-na psiholog dar dupa 2 sedinte mi-am dat seama ca nu ma ajuta si am hotarat sa nu mai continui cu ea. Apoi am mai avut inca un episod de 3 nopti nedormite in care iar am ajuns la urgente si atunci am regretat ca nu am cumparat pastilele recomandate. Dupa aceea am hotarat sa ma duc la psihiatru pentru a-mi da niste pastile pe care le-am luat atunci cand am simtit ca nu o sa pot dormi din cauza fricii, in restul timpului am luat naturiste.
Am inceput iar sa caut un psiholog pana cand am dat de site-ul GandesteSanatos si m-am hotarat sa ma programez la Irina Paraschiv. Timp de aproximativ 4 luni am urmat sedinte de psihoterapie cu Irina si treptat treptat m-am simtit din ce in ce mai bine. Am facut ABC-uri, am citit cartile recomandate si informatiile de pe site si am incercat mereu sa-mi dezbat gandurile irationale ce mi se iveau in cap. E adevarat ca am avut si vreo 2 recaderi dar cea de-a doua a fost mai putin intensa, mi-am dezbatut gandurile irationale mult mai bine si nu am mai luat pastila de dormit... Recaderile chiar daca au fost neplacute, m-au ajutat sa constientizez mai bine faptul ca anxietatea intotdeauna trece, este suportabila si nu are consecinte grave asupra vietii mele, este doar rezultatul gandurilor mele deformate, si pot s-o controlez si s-o alung daca gandesc logic si cat mai aproape de realitate.
De la ultima recadere (acum 2 luni) pot sa zic ca anxietatea s-a redus considerabil. Chiar daca mai apar ganduri irationale si mai am perioade cand nu ma simt in apele mele (cum toti avem de altfel), anxietatea este extrem de redusa fata de cum o simteam inainte. Si asta pentru ca atunci cand o simt nu mai imi e frica de ea, nu o mai catastrofez, accept faptul ca face parte din viata si ca mai poate aparea uneori si imi dezbat gandurile irationale care au provocat-o. De asemenea, daca am vreun simptom/senzatie care ma deranjeaza nu ma mai sperii asa repede si astept cu rabdare sa treaca fara sa trag repede concluzia ca am nu stiu ce boli grave. Stiu ca exista posibilitatea sa apara evenimente in viata mea care sa ma dea peste cap dar macar acum stiu cum pot sa le fac fata si atata timp cat nu ma omoara le pot suporta chiar daca este neplacut. Intamplarile din trecut mi-au demonstrat faptul ca perioadele grele trec si urmeaza vremuri mai bune chiar daca pe moment ne este greu sa credem asta.
Mai simt unele retineri in a face unele lucruri (iesiri, mersul cu transportul in comun, calatorii) si o usoara anxietate in timp ce le fac dar aceasta trece repede si nu ma mai impiedica sa ma bucur de prezent. Nu mai evit anumite stuatii si nu mai am acea teama care ma facea sa inventez tot felul de scuze ca sa nu trebuiasca sa ma expun la factorii care stiam ca imi declanseaza anxietatea. Incerc sa recitesc macar o data pe zi din materialele recomandate, sa fac ABC-uri cand este cazul si sunt convinsa ca in timp o sa reusesc sa-mi dezbat si mai bine gandurile irationale astfel incat sa ma bucur si mai mult de prezent si totodata sa fac fata mai bine provocarilor inevitabile ale vietii.
La final, as vrea sa-i multumesc din suflet Irinei Paraschiv pentru ca a avut rabdare cu mine si mi-a deschis ochii. Ma bucur foarte mult ca am apelat la ea si mi-as fi dorit sa fi facut acest lucru mult mai devreme.
Numai bine tuturor si nu uitati sa ganditi sanatos!
