Povestea anxietatii mele

[stefan.t]

Buna,

La mine totul a inceput cu tulburari de vedere si dureri in ceafa, dupa care am simtit batai puternice de inima(acum stiu ca este vorba despre tahicardie), stari de ameteala, stari de voma, tremuraturi. Dupa ce am ajuns la urgenta de cateva ori in ciuda analizelor foarte bune, m-au trimis la psihiatrie si acolo ghici ciuperca ce-i? Anxietate!

La inceput mi-a fost foarte greu sa-mi accept conditia, omul este speriat de ceea ce nu intelege, ori asta mi s-a intamplat si mie. La un interval scurt de timp am ajuns la atacuri de panica, agorafobie, derealizare, depersonalizare si viata mea parea ca se va termina la 28 de ani. Mi-a mai ramas totusi o intrebare in minte: Care este cauza?

Mi-am gasit si raspunsul, ciudat a fost ca nu nici nu prea a trebuit sa ma gandesc foarte mult, desi initial credeam ca imi va lua foarte mult timp!

NU a fost pedeapsa divina, Dumnezeu este intelegator si iarta chiar daca de cele mai multe ori nu meritam poate, nu au fost blesteme, nu incepusem sa inebunesc ci organismul meu ramasese blocat la suprasolicitare. Posibile cauze: eram un sclav capitalist, in alte cuvinte aveam timp pentru orice si oricand pentru tot ce era legat de locul de munca, numai pentru mine nu aveam timp. La asta se mai aduga si relatia conflictuala cu parintii mei din cauza unor neintelegeri personale. Nu mai avusesem un concediu de ani buni si tot de ani buni invatasem sa catastrofez fiecare lucru marunt.

Cu mare greutate am inceput sa iau medicamentatie(care ma ajuta sa dorm si cam atat).
Apoi am adoptat o dieta echilibrata(mai mult vegetariana, dar nu total lipsita de proteine animale-nu am renuntat la produsele lactate si la oua), am inceput sa fac miscare si activitati care sa ma destinda(la inceput nu au avut un efect prea semnificativ dar in timp au dat roade frumoase).

Nu sunt medic si imi exprim doar parerea insa va recomand cu drag un hobby gen fotografiatul, muzica, sala, dansul. Ceaiul de sunatoare (perioade nu mai lungi de 3 luni si maxim 3 cani pe zi), ceaiul de musetel care se pare ca poate linisti binisor starea de anxietate. Un alt remediu ar fi reflexologia, yoga, deschiderea spre spiritualitate ( indiferent de religie, pana si ateii cred in ceva). Puteti adauga in dieta varza, catina, fructe ce contin Vitamina C, miezul de nuca (contine cantitate buna de serotonina dar atentie ca ingrasa) si chiar daca pare imposibil zambiti (cu un zambet poti face multe).

Unele au contribuit mai mult doar cu efect de Placebo(reflexologia, tot felul de suplimente minune, etc), sportul cu siguranta are rolul lui, insa eu am convingerea ca m-am eliberat de agorafobie, derealizare, atacuri de panica, tremuraturi prin terapie cognitiv comportamentala. Insa in opinia mea cel mai bun remediu ramane perseverenta, acordati-va timp si incredere, menajati-va si apreciati-va constructiv, este un pic de munca dar merita.

Exista lucruri mult mai rele decat anxietatea, am stat in strainatate fara bani de mancare, fara siguranta zilei de maine, cu un coleg de camera ce trebuia sa dorm cu cutitul sub perna, atat de imprevizibil era omul … si la toate astea se mai adauga si anxietate si panica. Anxietatea parea un moft pe langa ce am trait.

Sunt acum in cadrul terapiei la inceput, mai multe de invatat dar sunt multumit ca am ajuns in etapa de acceptare si nu mai catastrofez ca la inceput. In anxietate ai tendinta sa fugi de un pericol iminent, eu cred insa ca nu trebuie sa fugi de nimic, cu cat te accepti si te iubesti mai mult asa cum esti cu atat vei avea o viata mai frumoasa. Am crezut ca din cauza anxietatii nu voi mai putea niciodata sofa, nu voi mai putea iesi din casa, nu voi mai putea sa ma bucur de viata, NIMIC MAI GRESIT, anxietate m-a facut facut sa vad lucrurile altfel si m-a ajutat sa ma bucur si de lucruri mai marunte. Acum pot sofa, pot merge in oras, la munca, pot avea viata personala si in curand sper sa scap de ameteli.

Niciodata lucrurile nu sunt atat de rele pe cat par! Omul este o fiinta adaptativa, nu trebuie ca totul sa fie perfect, pana ala urma si imperfectiunile au partile lor bune.

Va doresc sa aveti motivatie si rabdare, restul vine de la sine!

[Psiholog Roxana Petrus]

Buna stefan.t,

Ma bucur ca ai reusit sa impartasesti povestea ta pe forum si sa faci aceste recomandari utile si altor persoane care apeleaza la programul nostru.

Imi pare bine ca poti sa vezi cat de mult te-a ajutat terapia cognitiv-comportamentala si cat de multe schimbari in bine au aparut, recastigand pe parcurs activitatile care iti faceau placere si in trecut. Este foarte bine ca reusesti sa te uiti la experienta prin care ai trecut ca la o experienta de invatare. Toate aceste lucruri au fost posibile pentru ca ai muncit si ai depus efortul necesar in cadrul terapiei, ai facut exercitiile zilnice, ABC-uri si pastilute si ai incercat sa gasesti raspunsuri la intrebarile care te chinuiau.

Asteptam vesti bune de la tine si dupa ce vei mai faci cativa pasi in acest drum in lupta cu anxietatea si panica.

Iti doresc o zi frumoasa!

[stefan.t]

Multumesc mult!

Fara oameni ca si tine, ca si voi nu cred ca as fi reusit!

Multumesc din suflet!

[stefan.t]

Roxana you are the best!!!