MA numesc Geanina si am 35 ani. Totul a inceput cu 12 ani in urma in momentul in care mi-a fost administrat un tratament
cu anticonceptionale de catre un medic asa zis specialist (acum ma indoiesc). Dupa numai o luna am inceput sa am dureri
mari de cap si stari de nervozitate. Eram la urgenta din doua in doua seri, de fiecare data la alt spital (imi era si
rusine). De aici am prins un gand automatist ca doar spitalul ma salveaza. Dupa multe vizite la spital, la doctori,
analize am ajuns sa fac si o tomografie. Aici am avut de completat formularul in care era intrebarea "daca sunt
insarcinata", intrebare la care nu am scris nimic (eram la inceput de tratament). Am dat peste o asistenta care mi-a
analizat fisa cu atentie iar la pct cu "insarcinarea" i-am spus ca am inceput un tratament cu anticonceptionale si nu stiu
sa zic daca da sau nu. Ii tin minte si acum privirea pe deasupra ochelarilor in care mi-a spus sa merg acasa, sa arunc
pastilele si daca peste 2 saptamani ma simt la fel sa revin la ei. Binenteles ca nu am mai avut durerile de cap, dar am
ramas cu anxietatea.
Un alt hop l-am avut in 2009 in momentul in care m-am inecat cu o bucata de paine, am simtit cum mi se scurge sangele spre
extremitati si mor, si de aici s-au declansat atacurile de panica si anxietatea "acuta". Imi era frica sa mai mananc, tot
ce inghiteam aveam impresia ca-mi va ramane in gat si voi muri. Am plecat intr-un concediu planificat (dar pe care nu mi-l
mai doream, nu am avut curajul sa spun NU) cu gandul ca nu am ce sa mananc, ca voi merge in niste locuri in care nu exista
spital si nu are cine sa ma salveze. Dupa doua saptamani de chin am revenit in Bucuresti alt OM. Nu imi "recunosteam"
apartamentul, nu mai aveam nici o placere, ma simteam ca o leguma. Nu mancam niciodata singura (plangeam de foame si nu
mancam), faceam atacuri de panica in orice situatie ( in metrou, in orice mijloc de transport, in casa singura...) nu mai
ieseam din Bucuresti (nici cu altcineva). Am ajuns la psihiatrie unde mi s-au dat alte pastile la "ghici". La primele
pastile plangeam pe strada
Mi s-a dat xanax pe care farmacista mi-a recomandat sa nu-l iau "ca-s prea tanara", ceea ce m-a speriat un pic. Am incercat si cu psiholog, cu rezultat pe moment. Nici jobul nu ma ajuta prea mult, dimpotriva lucram
f mult si se punea o presiune maxima pe noi. lucram 12h/zi iar in week-end chiar si 16h. Rezistam ca TREBUIE, dar numai eu
stiam de cate ori cadeam si cat ma durea. 4 ani am trecut prin viata fara sa-mi amintesc f multe decat starile de panica,
frica din orice, lacrimile si tristetea.
Am schimbat jobul in 2013 cu speranta ca voi scapa de atacurile de panica. EVIDENT ca nu s-a intamplat.
In decembrie 2015 am avut un atac de panica din care am iesit f sifonata (scaun cu sange). Nu am ajuns la spital dar mi-am
dat seama ca nu este bine sa continui asa si EU trebuie sa fac ceva. Atunci am intrat pe laptop cu dorinta si speranta de
gasi ceva sa ma ajute sa pot rezolva situatia. Am descoperit programul GANDESTE SANATOS si am zis ca nu am nimic de
pierdut. Primele trei sedinte erau gratuite
)))LA sedinta a treia primul gand a fost " De asta aveam nevoie de muuult timp. Daca as fi ascultat explicatiile atacului de
panica mai de mult....." Asta m-a determinat sa merg mai departe sa ma inscriu in program.
Am intrat sub indrumarea Roxanei Petrus- o minunata, careia nu am cuvinte sa-i multumesc...iar de aici totul a decurs cum
nu se putea mai bine.
Cu exercitile zilnice, cu sedintele lunare, jurnalul (in care imi descarcam toate starile si stiam ca Roxana le citeste),
cu toate sfaturile primite am reusit sa nu mai dau atata "energie" atacurilor de panica si anxietatii. Ele nu dispar de
tot dar nu mai au atata putere. Sunt ganduri,ca alte milioane de ganduri, ganduri pe care nu doar EU le am (asta era o
problema) iar toate starile mele aveau o explicatie si nu erau anormale. Sunt starile mele, stari bune, stari mai putin
bune, stari normale, le accept asa cum sunt si NU SUNT CATASTROFALE.
Cand am inceput programul am avut de scris Scopul meu. Al meu este "Sa am un copil cu iubitul meu, sa calatorim mult". Era
ceva ce-mi doream dar nu aveam curajul, ma gandeam ca nu sunt pregatita sa ofer unui copil un mediu bun de a se dezvolta
si a se naste (din cauza atator ganduri irationale, frici, temeri.....)
Acum MAI 2016 sunt insarcinata in 2 luni si am incredere ca totul va fi bine
Multumesc Roxana pentru tot sprijinul, pentru toate lectiile, cuvintele si incurajarile. Cand iti scriu sau ne auzim in
sedinta ma gandesc nu doar la psihologul Roxana Petrus ci si la prietena mea Roxana
Ma bucur tare mult ca te-am intalnit.
Vorbesc cu drag de acest program si as indruma pe toti cei care intampina stari de panica si anxietate catre GANDESTE
SANATOS. Felicitari celor ce au pus la "cale" acest minunat program.
Multumesc Roxana Petrus