am sa va povestesc cate ceva despre ceea ce credeam eu ca e cea mai grava forma de anxietate, adica despre a mea.Totul a inceput acum mai multi ani insa lucrurile au luat-o razna anul trecut, culmea, la mare, locul cel mai iubit de mine. Cand m-am întors, direct la psihiatrie am aterizat, cu spitalizare si diagnostic de anxietate generalizată si depresie severa. Pe atunci habar n-aveam ce înseamnă asta... (Acum sunt expert
). M-a trecut psihiatrul pe Xanax, seroxat si vinicaina ( parca așa se numeau). Cam dupa 2-3 saptamâni de tratament m-am urcat din nou pe șine cu reducerea treptata a tratamentului pana l-am exclus complet. Credeam(sau nu) ca lucrurile merg pe drumul cel bun, dar nu era așa. Simptomele au început sa reapară, lucru care m-a îngrozit ( am uitat sa va zic cât de rău ma simteam: abia mai ieșeam din casa, îmi era frica sa stau singur, serviciul era in aer, simptome fizice la greu... Îngrozitor!!!). Ce puteam face? Căutam o soluție pentru ca nu mai voiam sa iau medicamente...am înțeles ca doar ma îmbătau! Am început sa citesc pe net tot ce prindeam despre anxietate si așa am descoperit "gandestesanatos ". Am accesat si de atunci a început schimbarea. Ce am făcut? Am făcut o strategie de război in care am implicat pe următorii: subsemnatul (cel mai important personaj in lupta asta), grupa suport (familia mea) si ministrul pe strategii de război (psihologul meu, Andreea Neacsu, in fata căreia ma plec). Cu o echipa așa de puternica nu aveam cum sa dau greș in fata unui singur adversar, fie el si cel mai perfid si versatil. Nu a fost ușor deloc. Pași mici, victorii mici, înfrângeri, frustrări, mânii...câteodată cu gândul de a renunța. Dar m-am tarat, m-am agățat de fiecare gând bun, de fiecare clipa frumoasa si, ușor-ușor, am început sa prind încredere in mine. Așa au apărut niște sentimente uitate: bucuria de a trai si ENTUZIASMUL!!! De atunci încerc sa nu le mai scap. Cum? Făcând ce îmi propun. Câteodată îmi iese, altădată nu. Nu dezarmez. Mai încerc odată. Si dacă reușesc, ce satisfacție!!! Mai am de luptat, știu, dar la fel știu ca se poate, ca anxietatea, indiferent de dimensiunea ei, poate fi invinsa, ca totul este doar in mintea mea si ca depinde de mine... Au fost si renuntari. Renuntari la viata de noapte, la alcool, la "prieteni buni'. In schimb ce am castigat? O familie fericita...prieteni noi...prieteni vechi ...o viata mai echilibrata cu alte prioritati...bucurii reale si lista poate continua.Andreea Neacsu, cea plina de energie si entuziasm, iti multumesc!!!