Ma numesc Mihai si am 24 de ani. Sunt nou pe aici, iar de ceva timp caut un ajutor. O sa incep prin a spune ca aceste stari dateaza de ceva timp, foarte multi ani, insa de doar 4 ani au inceput sa ma supere foarte tare, sa imi pierd dorinta de a mai exista in aceasta lume. Ciudat, inauntrul meu iubesc foarte tare aceasta lume, cu tot ce are, bun si rau. Despre mine pot spune ca sunt o persoana blanda si visatoare, am iubit si iubesc mult frumosul...fie ca este in oameni ori in natura. Imi place sa fac mult sport, tocmai de aceea perioada cea mai prielnica si linistitoare pentru mine este vara, cand toata aceasta stare se diminueaza aproape de punctul in care ma pot concentra cam pe orice. Problema mea sunt anotimpurile reci si lipsite de viata...sfarsitul toamnei, venirea iernii.
In aceste stari sunt calm, nu plang, nu ma enervez, doar ca simt ca nu am un rost aici, nu imi gasesc linistea. Cel mai important de stiut este ca acum 3 ani am cunoscut o fata, destul de departe de mine, pe care am iubit-o foarte mult. In momentul cand am avut primul atac de panica extrem de puternic, ea mi-a fost alaturi si datorita ei am reusit sa trec cam peste tot ce a fost rau. Nu eram vindecat, sufeream zilnic, insa aveam o speranta ca am pentru ce sa lupt. Ne-a fost greu amandurora, in special ei, pentru ca era o persoana foarte ocupata, iar asta a insemnat sa renunte la multe pentru a ma ajuta, fapt pentru care sunt profund recunoscator. Acum un an s-a terminat, din cauza distantei, cred eu...ea devenise foarte distanta, incepuse sa nu isi mai faca timp pentru mine aproape deloc. Asa a inceput gelozia din partea mea si cam asta a ruinat tot. Nu am facut nimic, doar am suferit in tacere pana in momentul cand au inceput sa apare fotografii cu alti baieti, fapt care pe mine m-a dus cu gandul la un singur lucru, ca ma inseala. A inceput sa ma minta, iar eu disperat a trebuit sa recurg la un gest foarte necugetat. I-am cautat in mesaje si mi-am confirmat adevaratele temeri. Ea se vedea cu cineva si cand a recunoscut a spus ca nu mai putea asa cu mine, ca nu are un viitor cu un om "bolnav". A durut, doare si nu stiu ce va vindeca acea durere, pentru ca ea era motivul pentru care eu luptam. Dupa cum spuneam, s-a terminat acum un an, cand eu am intalnit alte persoane cu care am putut comunica si mai uita putin din toate acele dureri. Am intalnit o alta fata, tot departe, cu care am vorbit mult timp, ea suferind tot de anxietate, si asa ne-am ajutat amandoi pana in punctul in care puneam sa avem niste vieti cat de cat normale. Problema a fost ca ea s-a indragostit de mine, iar eu nu am putut face nimic tocmai din cauza de a nu suferii din nou, pentru ca distanta era ceva foarte greu de suportat pentru mine. Cu ea am petrecut zile in sir pe skype, in care vorbeam despre orice, ne ascultam problemele si ne incurajam ca urmatoarea zi sa fie una mai buna. Este o persoana minunata care a suferit mult si cu care am avut sansa sa simt ca mai exista o sansa. Problema a fost ca devenise prea atasata de mine si mi-a cerut timp ca sa ma poata uita, pentru ca nu as fi riscat sa ma implic intr-o alta relatie si sa o ranesc si mai tare. Asta s-a intamplat asta vara, cand inca mai eram cat de cat ok si puteam inca sa gasesc putere in mine. Au trecut lunile de atunci si am fost mai bine, insa acum o saptamana mi-a fost atat de rau, incat am crezut ca voi muri, iar chestia asta mi-a adancit anxietatea si mi-a accentuat si mai rau suferinta. Acum iar nu mai vad nici o speranta si nu stiu ce sa fac pentru a putea gasi puterea de a merge mai departe. Am urmat primele 3 lectii de pe aceast site si am inteles cat de cat cam ce se intampla cu mine, insa simt ca nu pot lupta de unul singur. Sper ca exista oameni care s-au vindecat de asemenea experiente negative si de la care sa pot invata cate ceva. De asta am si facut acest pas si am inceput sa scriu pe acest forum. Simt nevoia de oameni noi, de comunicare si de o sansa spre vindecare. Dumnezeu este sus, ne vegheaza, noi trebuie doar sa ii zambim si sa facem fapte bune.
