Anxietate/atac de panica/ipohondrie/somatizare

[Andra.may]

Povestea mea pe scurt. Primele episoade de anxietate se manifestau undeva prin generala si mai exact cand calatoream cu masina/autobuz sau autocar(cu trenul era o placere ). Inca dinainte sa ma urc in masina imi aparea si senzatia de voma. La capacitate am vomitat..la bac am vomitat...la admitere la liceu, la facultate+ mutat in alt oras aceleasi senzatii...greata pana la varsaturi..nod in stomac..agitatie puternica.Ma ceratm cu iubitul, trebuia sa plec intr-o calatorie...acelas rezultat. In prima faza aceste stari se manifestau doar intr-un moment critic(o cearta/un examen/o calatorie) dar acum am ajuns sa am atacuri de panica aparent fara nici un motiv..in casa. Ultimul atac m-a speriat extrem de tare. Eram singura acasa si m-am gandit sa ies la plimbare. Pe drum am simtit ca ma incalzesc si ca imi fuge privirea..m-am grabit spre casa unde am inceput sa am ameteli..stari de lesin...palpitaii..to tacamul..tremur puternic..intr-un final am chemat ambulanta dar degeaba ca tot nu mi-am revenit...eram atat de epuizata si totusi nu reuseam sa ma linistesc...cred ca nu dormisem de vreo 24 de ore.De la acel episod a trecut cam o luna dar de ceva vreme sunt tot usor ametita si simt o presiune in cap iar urechea dreapta imi vajaie mai ales seara. In fiecare zi simt ca sunt pe punctul de a face un alt atac de panica si sunt ca pe ace...mereu agitata...cu episoade de caldura etc. In curand imi voi face totusi analizele (ultimele au iesit bune dar a trecut deja un an). Alte detalii importante sunt ca am ajuns sa somatizez...sunt extrem de ipohondra,,,imi fac griji nejustificate..atat pt mine cat si pt parinti..nu pot calatori (decat pana acasa si asta cu mare greutate)...nu lucrez de cativa ani buni(si ma simt f vinovata...stima de sine e probabil f scazuta).Mentionez ca mama sufera de nevroza si anxietate de mai bine de 20 de ani(manifestata la un deces in familie). Nu vreau sa ajung sa iau medicamente si incerc sa invat din experienta ei. Ii rog pe cei care se regasesc in randurile de mai sus sa-mi scrie
Multa sanatate tuturor!

[Ramonik123]

Buna Andra.may
Inteleg o mare parte din starile cu care te confrunti. Exact aceleasi senzatii aveam si eu: de greata. Doar ca la mine nu au dus pana la voma poate si pt ca in perioada in care erau mai puternice, luam metoclopramid. Poti invata desigur din experienta mamei tale. Dar, din cate inteleg ea inca se confrunta cu anxietatea. Iti recomand cu incredere sa apelezi la programul Gandeste Sanatos. Eu fac terapie cu Irina Paraschiv de vreo 4 luni, sunt foarte multumita si schimbarile se vad. Toate pornesc de la ganduri, ca drept dovada ca analizele ti-au iesit bine.
Multa sanatate si curaj!

[AdrianaBarbu]

Buna seara!

Si eu ma confrunt cu ceva asemanator...semne au aparut in urma cu 3-4 ani, am inceput sa fiu foarte stresata la job desi nu lucram ceva extraordinar de stresant-in vanzari si program part time. Cu toate astea, totul mi se parea foarte greu, mi se parea ca nu ma descurc cu nimic asa cum ar trebui, ca sigur o sa ma fac de ras, ca voi fi data afara si atunci o sa mi se confirme si mie ca nu sunt capabila de nimic, nici macar de un job care nu presupune vreo mare inteligenta si asa mai departe...asta era in capul meu. Dupa 9 luni, mi-am dat demisia, m-am angajat intr-un loc in care ma simteam mult mai bine, mai relaxata, am avansat in scurt timp...totul bine si frumos pana cand, dupa un an si jumatate, m-au concediat. Atunci a fost o tragedie ptr mine, ma simteam foarte rau, increderea era la pamant, nu mai aveam chef de nimic, plangeam foarte mult. Mi-am gasit un nou job, nu era extraordinar de stresant nici aici (teoretic) dar eu tot gaseam motive sa ma stresez: ca lucrez printre oameni inteligenti care isi vor da repede seama ca nu prea e nimic de capul meu si vor rade de mine si tot asa...bineinteles ca toate gandurile astea ma faceau sa fiu foarte stangace si nesigura in tot ce faceam (si la fel srau lucrurile si in prezent)...in fine...eram tot nemultumita ca pana la varsta asta (25 de ani aveam, in prezent putin peste 26) nu am reusit sa am un job mai bun. In urma cu un an a venit ai o oferta ptr un post in domeniul pe care l-am studiat la facultate si anume sa lucrez cu persoane cu tulburari din spectrul autist. Si asa a inceput cea mai grea perioada din viata mea de pana acum. Desi se presupune ca ar trebui sa fiu o persoana echilibrata ca urmare a studiilor pe care le-am facut (facultatea de Psihologie) nu reusesc deloc sa-mi gestionez emotiile si stresul, iar asta vine inca o data ca o confirmare a faptului ca nu sunt in stare de nimic remarcabil, ca degeaba am facut facultatea asta daca nici pe mine nu sunt in stare sa ma ajut. De cateva luni totul s-a inrauntatit: am nopti intregi in care nu reusesc sa dorm, ma sufoc, imi amorteste ceafa, am dureri de cap, ma inteapa si ma doare in piept, imi tremura corpul, mai nou am frisoane sau, dimpotriva, imi este foarte cald brusc, transpir mult, ma enervez foarte tare din lucruri marunte, uneori chiar absurde, am stari de greata. Totul a devenit un chin si nu stiu cum sa imi recapat puterea de a ma bucura din nou de viata, asa cum nu am mai facut-o de ani de zile. Aproape ca am uitat cum este...

[Psiholog Madalina Robu]

Buna Adriana!

Intr-adevar, exista foarte multe persoane care trec prin anxietate, care se manifesta in functie de contextul de viata al fiecaruia. Inteleg ca nemultumirile tale se invart in jurul carierei si a perceptiei pe care o ai asupra competentei proprii in joburile alese. Ma bucur sa vad ca ai incercat joburi cat mai diverse pentru a explora ce anume ti s-ar potrivi cel mai bine, insa dupa cum bine ai observat si tu, exista un tipar in ceea ce priveste perceptia propriei eficacitati. De cele mai multe ori, puterea noastra de adaptare la un loc de munca are legatura cu masura in care simtim ca avem un control asupra rezultatului final, ca ceea ce iese depinde de noi. Bineinteles, ar fi ideal sa existe o potrivire intre locul de munca si abilitatile angajatului, insa felul in care sunt percepute aceste abilitati poate sa reflecte realitatea sau nu.
Din ce descrieti, inteleg ca in ultima vreme starea dvs. emotionala s-a inrautatit si va este greu sa faceti fata noului job. Poate ar fi bine sa luati in considerare o interventie terapeutica pentru a reusi sa tineti sub control aceste senzatii care va produc atata neplacere.

O viata echilibrata va doresc!

Madalina Robu
Psihoterapeut
+4 0748419874
madalina.robu@psihosolutii.ro
www.psihosolutii.ro
www.gandestesanatos.ro