Anxietate si iar anxietate
Scris: Dum Apr 02, 2017 8:59 am
Buna ziua tuturor 
Deși am pus acel smile, nu e tocmai ceea ce ma reprezintă in perioada de fata...
De trei săptămâni am intrat intr-un cerc vicios... anxietate permanenta, nu pot dormi, mănânc dar numai pt ca TREBUIE...
Am 28 de ani, o familie frumoasa si fericita cu doi piticoți, 5 si 3 ani, si un soț iubitor...
Totul s-a declanșat după o perioada se suprasolicitare, streptococi repetați si la copii si la soț, spitalizare, febra, nopți nedormite, alergătura... când lucrurile s-au liniștit, eu nu m-am mai putut liniști...
cam de un an jumate am început sa am anxietate pe seama presupuselor boli, dar era totul suportabil, încă nu ajunsese la panica...
Acum de trei săptămâni sunt intr-o continua neliniște, nu fac atacuri de panica, 'doar' anxietate permanenta...
Am început sa iau Escitalopram de doua săptămâni, dar cred ca si gândul ca am ajuns sa iau acest medicament, ma face sa intru mai tare in panica...
Sunt obsedată ca slăbesc... am 1,63 si înainte aveam cam 53 kg... acum am cam 51-52 kg si sunt disperata ca merg in jos...
ma tot macină gândul ca organismul meu nu va mai rezista lipsei de odihna...
Anxiolitice aici nu se prea dau (locuiesc in Norvegia)...
Referitor la simptome fizice... cred ca le-as putea avea pe toate in fiecare zi, dar am reușit sa mai elimin din îngrijorările referitoare la amorțeala. Amețeala, înțepături...si uite asa au scăzut si ele in intensitate...
Singurele care nu/mi dau pace, sunt:
o senzație ciudata de la genunchi in sus, ca o durere de mușchi, dar nici nu stiu daca o pot numi durere, e exact senzația pe care o ai după 50 de genuflexiuni... si o stare asa subfebrila...
cred ca sunt de la nesomnul combinat cu panica
Ma întristează faptul ca înainte erau atât de activi oamenii pe forumul de pe GS, dar acum nu mai
Deși am pus acel smile, nu e tocmai ceea ce ma reprezintă in perioada de fata...
De trei săptămâni am intrat intr-un cerc vicios... anxietate permanenta, nu pot dormi, mănânc dar numai pt ca TREBUIE...
Am 28 de ani, o familie frumoasa si fericita cu doi piticoți, 5 si 3 ani, si un soț iubitor...
Totul s-a declanșat după o perioada se suprasolicitare, streptococi repetați si la copii si la soț, spitalizare, febra, nopți nedormite, alergătura... când lucrurile s-au liniștit, eu nu m-am mai putut liniști...
cam de un an jumate am început sa am anxietate pe seama presupuselor boli, dar era totul suportabil, încă nu ajunsese la panica...
Acum de trei săptămâni sunt intr-o continua neliniște, nu fac atacuri de panica, 'doar' anxietate permanenta...
Am început sa iau Escitalopram de doua săptămâni, dar cred ca si gândul ca am ajuns sa iau acest medicament, ma face sa intru mai tare in panica...
Sunt obsedată ca slăbesc... am 1,63 si înainte aveam cam 53 kg... acum am cam 51-52 kg si sunt disperata ca merg in jos...
ma tot macină gândul ca organismul meu nu va mai rezista lipsei de odihna...
Anxiolitice aici nu se prea dau (locuiesc in Norvegia)...
Referitor la simptome fizice... cred ca le-as putea avea pe toate in fiecare zi, dar am reușit sa mai elimin din îngrijorările referitoare la amorțeala. Amețeala, înțepături...si uite asa au scăzut si ele in intensitate...
Singurele care nu/mi dau pace, sunt:
o senzație ciudata de la genunchi in sus, ca o durere de mușchi, dar nici nu stiu daca o pot numi durere, e exact senzația pe care o ai după 50 de genuflexiuni... si o stare asa subfebrila...
cred ca sunt de la nesomnul combinat cu panica
Ma întristează faptul ca înainte erau atât de activi oamenii pe forumul de pe GS, dar acum nu mai