Anxietate, stari de neliniste, panica

[Flory84]

Buna fetelor si eu mamlupt cu anxietatea (si aceste stari le cunosc atat de bine ) , de 1 luna si 2 saptamani , am inceput terapia de 3 saptamani si vad imbunatatiri simptomele s-au mai ameliorat mai apar si multele ganduri chinuitoare ( chiar acum ma lupt ) in perioada asta sunt asa sensibila orce aud negativ catastrofez e greu dar o sa reusim va doresc sanatate

[Raluca26]

Buna, ma numesc Raluca, am 35 de an si de aproximativ 1 an ma confrunt cu aceleasi stari de anxietate ca si voi plus ganduri obsesive, depersonalizare..etc. Sunt zile bune in care ma pot bucura de viata si sunt zile proaste in care simt ca nu v-oi trece niciodata peste starile astea. Vreau sa va spun ca am mai trecut prin aceleasi stari acum 14 ani cand a fost groaznic pt ca atunci nu cunosteam boala si nu stiam cu ce ma confrunt. Am facut tratament aproximativ 2 luni si a trecut dar acum dupa 14 ani a revenit din pacate. O sa treaca si de data asta sunt sigura...cu putin ajutor, gandire pozitiva si ocuparea timpului. Asta e cel mai important...sa nu avem timp sa ne gandim la anxietate, sa ne umplem timpul cu ce ne face placere!

[rox_anne_88]

Buna tuturor,

Au trecut aproape 6 luni de cand am scris prima oara pe acest forum si inca de pe atunci asteptam cu nerabdare momentul in care o sa scriu si eu despre revenirea din anxietate. Imi amintesc si acum cat de speriata si lipsita de speranta eram. Citeam zilnic acest forum in speranta ca o sa gasesc ceva de care sa ma agat sau sa ma linistesc...uneori ma multumea doar sa citesc despre altii ce si-au revenit si au trecut peste acest "cosmar". Tot atunci am inceput si adevarata "lupta" cu anxietatea, am inceput programul de terapie cu dna psiholog Mihaela Iote, iar rezultatele sunt intr-adevar remarcabile. La momentul respectiv nu intelegeam ce se intampla cu mine, de ce ma simt rau, de unde vin toate simptomele. Treptat am gasit raspuns la multe intrebari si am inceput sa ma simt mai bine. Chiar daca la inceput progresele erau minore, totusi simteam ca avansez si asta mi-a dat putere sa lupt in continuare. Am trecut si eu, la fel ca multe persoane, prin momente grele, panica, frica, anxietate cu simptome de tot felul, dar abia tarziu am realizat ca toate erau "construite" de mintea mea, de modul cum gandeam. In toata aceasta perioada am facut terapie si inca mai fac, pentru ca mai am multe de reparat in modul meu de gandire, si sunt convinsa ca singura nu as fi reusit. Nu sunt complet "vindecata", nici macar nu cred ca este vorba de vindecare in cazul nostru, este doar despre a schimba modul de gandire, si nu in pozitiv, ci in rational. A fost greu sa ma obisnuiesc, sa accept anxietatea, pentru ca eu vroiam doar sa treaca, sa se termine totul brusc si sa uit la fel de repede. Tarziu am realizat ca nu este chiar asa, gandirea nu poate fi corectata intr-o singura zi. Am dus multe lupte cu gandurile mele, uneori cu succes, alteori ma copleseau, cu urcusuri si coborasuri, dar acum simt ca am preluat conducerea. Inca mai am stari de anxietate, este firesc, dar acum le privesc altfel, si nu ma mai afecteaza la fel de tare. Nu stiu cat timp va mai dura pana ma voi simti complet vindecata, nici nu stiu daca are importanta cand va fi acel moment, o sa lucrez cu gandurile mele atat timp cat este nevoie. Beneficiile acestui program sunt multe, pe mine m-a ajutat sa imi reduc considerabil starile de anxietate, sa ma simt mai bine si sa privesc viata altfel. Vreau doar sa va incurajez, pe voi cei care inca va luptati, sa aveti speranta ca totul va fi bine. Aveti rabdare, tineti cont de sfaturile psihologului si cu siguranta o sa simtiti progresele. Anxietatea poate fi doborata, cu multa munca, rabdare si perseverenta.

[Antonias]

Buna, Nicoleta91! Eu am nod in gat in permanenta din decembrie 2015 dar din decembrie 2016 au inceput si atacurile de panica si o senzatie permanenta de neliniste, sufocare , tensiune musculara..si eu am tiroidita hasimoto si sunt pe euthyrox de o saptamana! este greu tare cu anxietatea asta, nu ma mai bucur de viata , nu mai am chef de nimic, dar am un sfat pt tine: apuca-te de sala! pe mine ma ajuta, chit ca dureaza doar o ora, dar ora aceea ascult muzica tare si ma concentrez la antrenor. Joi am prima sedinta la cabinet, iar de o saptamana ma simt mai pozitva, simt ca aceasta perioada va trece si voi fi ca inainte( eu eram sufletul petrecerii, eram veselia intruchipata, nimeni de la facultate nu banuieste ca trec prin asa ceva!) Capul sus ca exista rezolvare in toate, mie asa imi place sa cred!

[Cristina DS]

Buna seara!
Eu am invatat din experienta proprie ca trebuie sa ti faci un program zilnic si sa incerci sa l respecti:spre exemplu maine fac x treburi in casa si in jur de ora 13 ies din casa minim o ora...iesi intr un loc apropiat casei apoi maresti un pic distanta...eventual asculti muzica sau mai suni pe cineva daca te apuca o frica mai mare...fii atent la oameni si asculta le conversatiile...iti vor distrage atentia de la frica...faceti abc uri ,cititi ceva placut sau iesiti mai des cu prietenii ca sa uitati putin de voi si problemele create in gand...intrebarea este cum ati reinceput munca dupa perioada asta?cum va motivati?