GANDESTESANATOS.RO

Am 2 saptamani de cand am inceput programul (am incredere ca va fi bine, dupa ce am citit atatea mesaje) si parca am o o cadere "ca pe vremuri".

Cum a inceput totul ? (anul 2016) nu imi aduc aminte exact sau nu stiu ce a declansat aceste probleme, nici nu stiam ca exista aceste "atacuri de panica" si ce inseamna ele pana sa am parte de unul . A fost o perioada de o luna in care m-am confruntat cu dureri de stomac, cu stari de voma, dureri de cap,intepaturi in zona pieptului , derealizare si nod in gat (nod pe care il am de 2 ani, chiar si acum, e prietenul meu). Eram genul de persoana care spunea raspicat ca totul este ROZ si toate se pot rezolva, ignoram problemele si incercam sa vad partea buna in orice situatie/lucru. Intr-o seara insa, nu am mai suportat si am pus-o pe logodnica sa sune la salvare, simteam ca inima sare din piept, aveam dureri in piept, dureri in mana stanga si nod in gat (in gandul meu a fost : Atat a fost, murim de tineri ALEX). Salvarea a sosit intre timp si mi-au zis ca am avut un atac de panica, mi-au dat o pastila, m-am calmat si am adormit.
Trecuse ceva timp de la experienta respectiva, dar starile de rau, lesin, dureri de cap si nod in gat nu au disparut. Dupa o serie de analize generale facute in care culmea nu a iesit nimic pe langa, toate in barem (nu am crezut, era dubios, nu pot fi perfect si totusi sa am atatea dureri), au urmat analize individuale : RMN, radiografii, analize de sange toate facute in parte pentru : Plamani (radiografie + 2x spectometrie ), cardiologie (la care am facut si o electrocardiografie), spate,cap, ochi, ORL, gastro,analize la ficat, la rinichi,nici nu vreau sa ma gandesc cati banuti am cheltuit,toti imi dadeau ceva pastile slabe, pentru ca in analize nu vedeau nimic.
Nici dupa toate astea nu m-am convins, cu toate ca o parte din senzatii au disparut (au disaparut durerile in zona capului, de spate,lesin, au disparut senzatiile de voma, derealizare, depersonalizarea, durerile de ochi ), dar nodul in gat, intepaturile in piept si starea de sufocare au ramas pana in prezent.
Nu vreau sa spun de cate ori am fost la Urgente in miez de noapte, de cate ori logodnica a fost alaturi de mine si ma astepta pe salon, de cate ori TATA/MAMA au stat si el sa ma astepte (inainte era invers, eu sprijin pt toti si am ajuns eu sa fiu sprijinit de toti...).
Am omis sa spun ca in 2017 in mai, m-am hotarat ca am nevoie de ajutor, asa ca am ajuns si la PSIHIATRU, care mi-a dat CIPRALEX (ne vedem o data la 2 luni). A fost e adevarat singurul care a reusit sa ma ridice pana acum, pana la el aveam toate bolile din lume, iar dupa el am ramas doar cu 3 stari, dar stari pe care nu am reusit sa le inving, iar pe langa stari in ianuarie 2018 au inceput si gandurile anxioase (daca mor, daca nu mai am mult, cum o fi pe lumea cealalta, de ce eu ? ), acesteau au aparut dupa ce pt prima oara in acesti 2 ani de lupta cu "nici o boala", culmea m-am imbolnavit de Bronsita.
Am fost dus de urgenta la spital dupa ce am fost luat pe sus de o criza de tuse la volanul masinii (nu eram nici intr-o localitate, eram intre orase al km buni), momentul pt mine a fost foarte urat si cu un impact emotional, asa ca la 23 noaptea la 25 km distanta de mine, imi venea salvarea (eu nu mai eram capabil sa conduc), era Tata care venea sa ma ia si sa ma duca la spital. Atunci am realizat cat de usor se poate sa mori si cat de neputinciosi suntem in fata ei.
In aceea seara am hotarat la spital sa nu mai fumez (si de atunci stop tigari), de atunci mananc sanatos si incerc sa fac miscare cand pot, dar cu toate astea nodul nu a disparut.
Cand am vazut ca pe langa stari de anxietate am si aceste ganduri constante, am zis sa apelez la ajutor mai mare decat o pastila, asa am ajuns in acest program , doar ca parca simt ca s-au intors starile si mai rau, parca le uitasem. In primele 7 sedinte a fost totul perfect - WOW nu pot sa cred, ce bine ma simt, iar dupa sedinta 8,am recazut cu aceleasi stari, mi le aduc minte pe toate si ma cert cu mine, cum sa gandesc rational, le simt si mai rau ca inainte, mai puternice. Acum nodul ma trezeste din somn cu senzatia de sufocare. Simt ca am rascolit ce cu greu am reusit sa pitesc intr-un colt de minte.
Ce imi doresc ? sa simt iar gustul nevinovatiei, a perioadei in care nimic nu ma atingea, in care doar radeam si cand eram trist nu o resimteam si fizic, in care increderea era totul. Sper sa ma ajute acest program

Bună Alex, am citit povestea ta și în unele locuri seamănă oarecum cu a mea. Și eu mă lupt cu anxietatea și am avut în trecut și atac de panică. Eu am ajuns deja la cea de-a treia lună și pot să spun că uneori simt că mă ajută (și chiar m-a ajutat în unele frici care le aveam) și alteori mă gândesc că nu mă ajută cu nimic, ca nu e buna terapia online, am momente în care sunt sceptica în privința acestui program, dar în momentele de liniște îmi dau seama că tot din cauza gândurilor iraționale pe care le am, vine și scepticismul ăsta. Cert este că simt o ușoară schimbare dar sunt conștientă că mai am mult de lucru cu mine și că nu pot schimba în 3 luni ce am gândit greșit o viață. Ce vroiam să specific la povestea ta, este ca același lucru am pățit și eu că tine, primele 7 lecții au fost waww iar după am început să îmi conștientizez stările am început să mă simt și mai rău ca înainte să încep terapia. Am crezut (și încă mai am gândul ăsta irațional în minte uneori) ca din cauza terapiei și a ce învăț aici am impresia că și mie mi se întâmplă la fel și că programul este de vină că "îmi bagă" idei greșite în cap. Dar analizând în amănunt îmi dau seama că sunt stările cu care ma confrunt de 7 ani dar care le-am blocat oarecum în mintea mea. Explicația psihologului meu Alexandra Pacurar, a fost ca este normal să am aceste stări mai intense, deoarece am pus degetul pe rană și e normal să doară pentru că acum conștientizez ceea ce mi se întâmplă și am mai des confruntări cu gândurile mele dar este doar un proces, ca un prim pas spre vindecare. Multă sănătate îți doresc și nu te da bătut. Viata este mult mai frumoasa decât ceea ce irationalul din mintea noastră ne arată.

Buna Madalina,

Procesul prin care treceti tu si Alexandru este unul firesc, ai dreptate, pentru ca atunci cand te angajezi in terapie renunti la lucrurile in care ai crezut ani de zile, si care iti sunt familiare si incerci ceva nou, diferit. Iar orice schimbare produce anxietate, pasesti pe un drum necunoscut si asta poate fi infricosator. Ce admir la tine si la toti clientii care isi iau angajamentul de a lucra cu ei insisi e ca in ciuda faptului ca simt anxietate si frica, isi gasesc curajul sa schimbe ceva la ceea ce fac si ceea ce gandesc. Constientizarea faptului ca in prezent nu te mai ajuta acele ganduri si comportamente este esentiala, ca apoi prin munca, rabdare si repetitie sa se modifice incet, incet acesti factori care duc la anxietate.

Mult succes in continuare,
Psihoterapeut Alexandra Pacurar

Madalina09 scrie:Bună Alex, am citit povestea ta și în unele locuri seamănă oarecum cu a mea. Și eu mă lupt cu anxietatea și am avut în trecut și atac de panică. Eu am ajuns deja la cea de-a treia lună și pot să spun că uneori simt că mă ajută (și chiar m-a ajutat în unele frici care le aveam) și alteori mă gândesc că nu mă ajută cu nimic, ca nu e buna terapia online, am momente în care sunt sceptica în privința acestui program, dar în momentele de liniște îmi dau seama că tot din cauza gândurilor iraționale pe care le am, vine și scepticismul ăsta. Cert este că simt o ușoară schimbare dar sunt conștientă că mai am mult de lucru cu mine și că nu pot schimba în 3 luni ce am gândit greșit o viață. Ce vroiam să specific la povestea ta, este ca același lucru am pățit și eu că tine, primele 7 lecții au fost waww iar după am început să îmi conștientizez stările am început să mă simt și mai rău ca înainte să încep terapia. Am crezut (și încă mai am gândul ăsta irațional în minte uneori) ca din cauza terapiei și a ce învăț aici am impresia că și mie mi se întâmplă la fel și că programul este de vină că "îmi bagă" idei greșite în cap. Dar analizând în amănunt îmi dau seama că sunt stările cu care ma confrunt de 7 ani dar care le-am blocat oarecum în mintea mea. Explicația psihologului meu Alexandra Pacurar, a fost ca este normal să am aceste stări mai intense, deoarece am pus degetul pe rană și e normal să doară pentru că acum conștientizez ceea ce mi se întâmplă și am mai des confruntări cu gândurile mele dar este doar un proces, ca un prim pas spre vindecare. Multă sănătate îți doresc și nu te da bătut. Viata este mult mai frumoasa decât ceea ce irationalul din mintea noastră ne arată.

Cu ce m-a ajutat programul ?
Revin cu informatii la 2 luni de cand am inceput acest program, asta pentru ca am citit multe mesaje de pe forum si observ ca multe persoane evita sa mai scrie dupa ce isi revin sau cand starile lor se imbunatatesc considerabil. (este de inteles, eu unul ca sa fiu sincer, as sterge tot cu buretele daca as putea. Perioada care mi-a dat cele mai multe batai de cap - 3 ani destul de grei).
Si acum, completari la povestea de mai sus, cu diferente si asemanari la perioada dinainte si din timpul programului si in acelasi timp un rezumat, ca sa intelegeti mai bine :

1.TRECUT - inainte de gandeste sanatos

Inainte sa incep programul m-am confruntat cu stari de anxietate in permanenta, aproape zilnic sau la 2 zile. Daca nu era nodul in gat, erau dureri de cap, de spate, junghiuri intercostale, ameteli, derealizari, frici si panici (ganduri ca as putea murii, la orice pas) si nu in ultimul rand somn intrerupt.
De 2 ani si jumatate ma luptam cu aceste stari, iar ele tot cresteau in intensitate, ideile si gandurile irationale se cimentau zilnic, iar o imbunatatire nu vedeam deloc. Inclusiv logodnica imi spunea ca singurul lucru bun pe care-l vede este ca am reusit prin pastile (Cipralex - 1 pastila/zi), dat de psihiatru, sa ma tin pe linia de plutire, iar starea psihica sa nu se mai agraveze. In tot acest timp singurele persoane care m-au tinut pe linia de plutire au fost parintii si logodnica.
Saptamanal eram abonat la spital (nu exagerez cand spun saptamanal),la camera de garda sau urgente, unde ma duceam sa verific simptomele noi pe care le aveam: parca inima nu bate corect, daca o sa fac un atac cerebral, durerile de spate sigur sunt de la ceva grav, o sa raman paralizat, etc... Unul dintre momentele jenante a fost la Spitalul Universitar, cand una dintre infirmiere a crezut ca suntem colegi (m-a vazut prea des si a crezut ca sunt un brancardier sau asistent).
In ianuarie 2018 m-am lasat si de tigari, am inceput sa mananc sanatos, am schimbat stilul de viata, dar tot nu m-a ajutat (gandurile erau aceleasi, aveam aceleasi intrebari parca fara raspuns).

2. Gandeste sanatos

La inceputul programului, dupa primele 7 sedinte, reactia mea a fost : WOOOW, de ce a trebuit sa ma chinui, cand totul a fost asa usor, citesc niste instructiuni si ma uit la un video, dar nu a fost asa, starile de anxietate si atacurile de panica s-au intors nu la fel ca in trecut, ci s-au intors ca un upercut, mai urate ca niciodata.
Dupa prima saptamana de program, au urmat 2 saptamani grele, cu atacuri si stari anxioase de o intensitate mai mare ca in trecut si care m-au pus inclusiv pe ganduri (oare programul este ok ? oare nu-mi baga-n cap numai prostii? de ce nu mai scap de ele acum ? ). Ideea e ca aveam starile nu cateva minute/ore pe zi ca in trecut, ci le aveam toata ziua acum. Trebuia facut ceva ca sa dispara. In tot acest timp am tinut legatura cu Psihologu' Ioana Ionicioiu, pe care cred ca am stresat-o in unele momente, dar ii multumesc pe aceasta cale, ca a avut rabdare cu mine.
Revenim la subiect, am hotarat sa continui lectiile, si sa incerc sa fac ABC-urile in minte si sa le discut cu logodnica mea, foarte putin am incercat pe foaie, am vrut sa le aprofundez si sa le analizez mai mult.Aproape zilnic, inainte de culcare am facut ABC, pe care le-am analizat.
Intre timp starile se ameliorasera cu trecerea saptamanilor, iar vizita mea la spital si la doctori s-a redus semnificativ. Concret in 2 luni de cand sunt in acest program - am fost o singura data (si atunci din cauza unei traheite acuta).
Daca ar fi sa povestesc exact de cate ori m-am confruntat cu stari anxioase mai ridicate ca intensitate in aceste 8 saptamani, as putea spune ca au fost in numar de maxim 4, iar ganduri irationale sau senzatii minore au fost mai multe, dar foarte reduse ca intensitate. Inclusiv starile de anxietate/atacurile de panica din cele 4, doar 2 au fost mai ridicate si m-au dus cu gandul la : Hai la spital, dar nu am facut-o, am preferat sa infrunt si am reusit.
Am reusit inclusiv sa zbor cu avionul si chiar mi-am cumparat loc la geam, sa privesc peisajul. Inainte sa plecam in concediu este adevarat ca mi-am facut un ABC, pe care l-am analizat temeinic, l-am si printat si l-am avut cu mine in avion. Inainte de a decola, am avut palpitatii, nod in gat, dureri de stomac si dureri de cap, am traspirat instant si vroiam sa ma dau jos din avion - a fost primul gand, dar am zis "hai sa fac ABC-ul in minte", nu sa-l citesc.
M-am calmat si am analizat toate gandurile irationale avute, in 20 de minute, eram "calare" pe geam, admiram peisajul.
Am mai avut stari de tristete, stari anxioase, de atunci , dar am reusit sa le inving cu rabdare si munca/exercitiu.

3. PREZENT- 2 luni de gandeste sanatos (4.08.2018)
Sunt in a 7-a zi la rand in care nici un simptom de intensitate medie sau mare "nu m-a atins". Inca mai am unele ganduri / idei, dar le trec mai usor. Nu ma imbat cu apa rece, sunt constient ca exista posibilitatea sa mai apara,diverse stari, dar momentan traiesc acest moment, care in ultimii 3 ani nu a durat mai mult de 3-4 zile si nu cu asa intensitati mici.

Ce program mi-am facut ? :

Dimineata intodeauna/zilnic - citesc pastilutele si credintele/decalogul rationalitati
Dimineata, uneori in drum spre munca, ascult in casti, video cu explicatiile pt Atacul de panica
Ma binedispun ulterior cu ceva muzica disco sau ascult ceva bancuri sau un show de standup comedy
De ceva timp mi-am inceput si un program de miscare zilnica 30-50 minute de exercitii/stretching, pe acesta il alternez, fie dimineata daca am timp, daca nu dupa munca
Seara intodeauna/zilnic - citesc pastilutele si credintele/decalogul rationalitati inainte de culcare
In week - plimbari + citit cartile oferite de psiholog (in limita timpului este adevarat...)

Sa ne auzim cu bine (Scuze daca am facut multe greseli)

Buna Alex,

Ma bucur mult ca ai impartasit experienta ta si ca ai punctat evolutia in toata aceasta perioada. Te felicit pentru ca ai perseverat si continui sa o faci si pentru ca ai tinut cont de toate recomandarile si sugestiile discutate in sedinte si mesaje. Tine-o tot asa si lucrurile se vor imbunatati si mai mult.

O dupa-amiaza linistita!
Psihoterapeut Ioana Ionicioiu