Buna Violeta,
Si noi ne bucuram ca ai reusit sa gasesti aici sprijinul si speranta de care aveai nevoie si ca ai impartasit povestea ta pe forum.
Imi pare rau sa aud ca te confrunti cu aceste stari de anxietate, panica si depresie si imi imaginez ca nu iti este deloc usor sa fii in aceasta situatie.
Asa cum am discutat, este nevoie sa incepi un program structurat de terapie, in care sa inveti cum sa iti controlezi aceste stari si emotii atat de suparatoare pentru a incepe sa te simti din ce in ce mai bine si sa faci schimbarile pe care vrei sa le vezi in viata ta.
Stiu ca ai o motivatie puternica si ca iti doresti mult sa te poti bucura de frumoasa ta familie. Astept cu drag sa lucram impreuna in continuare.
Daca ai orice fel de intrebari sau nelamuriri, nu ezita sa ma contactezi.
Iti doresc o seara placuta!
Psihoterapeut Roxana Petrus
Telefon: 0757381077
Spune-ne povestea ta
-
Psiholog Roxana Petrus
- Mesaje: 37
- Membru din: Vin Aug 02, 2013 1:37 pm
-
claudia 13
- Mesaje: 4
- Membru din: Joi Ian 15, 2015 4:32 pm
Re: Spune-ne povestea ta
Buna seara tuturor,scriu in forum ptr. prima data si am ales sa postez ptr. a impartasi f. pe scurt povestea mea care poate ar folosi si altui utilizator .Citind cartea primita de la terapeuta mea Roxana,am ajuns la capitolul 15 unde am gasit povestea lui Jane, unde m-am regasit ff mult si am DESCOPERIT ce MI-A PROVOCAT ANXIETATEA,sper sa nu ma insel dar am facut aceleasi greseli ca si ea ,adica m-am complacut in situatia de copil abuzat(adica certat ptr orice lucru minor si ff minor plus bataie cu cureaua ,jorda de catre tatal meu extrem de sever la vremea respectiva)si datorita educatiei primite nu am ripostat si am catatrofat situatia de fiecare data.Desi sunt la inceputul terapiei,in trecut am mai facut psihoterapie dar cred ca terapeutii nu erau specializati pe TCC, abia acum datorita acestei platforme am aflat cauza anxietatii mele.Nu teama de lesinul din trecut sau de o ameteala reala ,sau severitatea tatalui meu declansasera anxietatea mea ci catastrofarea acestor 2 situatii plus faptul ca m-am invinovatit in trecut de furia parintelui si mai apoi in urma cu 3 ani si un pic au iesit la suprafata.M-am speriat si le-am catastrofat si mai mult invartindu-ma intr-un cerc vicios.Am plans de bucurie azi cand mi-am dat seama de ce nu ieseam din acest labirint numit anxietate,am aflat ce mi-a declansat frica nejustificata indeajuns.M-am acuzat in nenumarate randuri ca sunt de vina ptr tot ceea ce nu-mi aducea confort si siguranta,m-am invinovatit si blamat adesea ptr esecul meu ,al altora.Sunt absolut convinsa ca atunci cand descoperi cauza, efectul ar fi de preferat sa apara in curand.Am mari sperante ca voi invinge toate fricile pe care le-am dobandit,agorafobia si frica de frica care de azi nu mai are putere asupra mea.Iar de va fi sa lesin sau sa ametesc asta e,insemna ca asa e de dorit sa fie,nimic ingrijorator ,doar neplacut,dar care sunt sansele in conditiile in care eu duc o viata sanatoasa.
Azi m-am plimbat cu atat curaj si optimism,fara stare de ameteala ,cu atata bucurie in suflet ,fara agorafobie si cu multe lacrimi de fericire,care nu se mai terminau.Stiu ca e nevoie de timp ptr recuperare totala insa am speranta ca perseverand si muncind zi de zi cu aceste credinte irationale,dispunandu-le, voi primi "mantuirea".Cat imi doresc asta si cata fericire am simtit azi,mi-e greu sa exprim in cuvinte.Multumesc Roxana,multumesc,de acum stiu ce am de facut,greu ,usor ,cu un pole -position avantajos ar fi bine sa reusesc cat mai curand.Sa ne auzim cu bine!
Azi m-am plimbat cu atat curaj si optimism,fara stare de ameteala ,cu atata bucurie in suflet ,fara agorafobie si cu multe lacrimi de fericire,care nu se mai terminau.Stiu ca e nevoie de timp ptr recuperare totala insa am speranta ca perseverand si muncind zi de zi cu aceste credinte irationale,dispunandu-le, voi primi "mantuirea".Cat imi doresc asta si cata fericire am simtit azi,mi-e greu sa exprim in cuvinte.Multumesc Roxana,multumesc,de acum stiu ce am de facut,greu ,usor ,cu un pole -position avantajos ar fi bine sa reusesc cat mai curand.Sa ne auzim cu bine!
-
Psiholog Roxana Petrus
- Mesaje: 37
- Membru din: Vin Aug 02, 2013 1:37 pm
Re: Spune-ne povestea ta
Buna Claudia,
Ma bucur ca ai decis sa impartasesti experienta ta pe forum si ca iti doresti sa ii ajuti si pe alti oameni care folosesc platforma noastra.
Dificultatile cu care te confrunti acum au aparut pe acesta vulnerabilitate cognitiva formata de-a lungul anilor, de a gandi irational, catastrofal. Este foarte bine ca ai reusit sa dai alt sens problemelor prezente in viata ta de atat de mult timp si ca acest lucru te ajuta sa fii motivata in procesul terapeutic. Chiar daca esti la inceputul terapiei, este un inceput bun, faci exercitiile zilnice, lucrezi cu tehnica ABC-ului si faci tot ce tine de tine pentru a ajunge la schimbarile pe care ti le doresti.
Mult succes in continuare si asteptam vesti bune de la tine pe forum!
Legat de cartea despre care ai scris, este vorba de Ghidul unei vieti rationale- Albert Ellis.
Iti doresc o zi frumoasa!
Ma bucur ca ai decis sa impartasesti experienta ta pe forum si ca iti doresti sa ii ajuti si pe alti oameni care folosesc platforma noastra.
Dificultatile cu care te confrunti acum au aparut pe acesta vulnerabilitate cognitiva formata de-a lungul anilor, de a gandi irational, catastrofal. Este foarte bine ca ai reusit sa dai alt sens problemelor prezente in viata ta de atat de mult timp si ca acest lucru te ajuta sa fii motivata in procesul terapeutic. Chiar daca esti la inceputul terapiei, este un inceput bun, faci exercitiile zilnice, lucrezi cu tehnica ABC-ului si faci tot ce tine de tine pentru a ajunge la schimbarile pe care ti le doresti.
Mult succes in continuare si asteptam vesti bune de la tine pe forum!
Legat de cartea despre care ai scris, este vorba de Ghidul unei vieti rationale- Albert Ellis.
Iti doresc o zi frumoasa!
Re: Spune-ne povestea ta
Sunt o persoana obisnuita, care iubesc oamenii, de o viata lucrezi cu si pentru oameni, sunt surazatoare chiar si atunci cand nu ma simt foarte, foarte bine si am mereu o satisfactie enorma atunci cand simt ca am putut ajuta pe cineva, iar respectiva persoana pleaca multumita. Poate de aici provine si prima problema, in sensul ca ma implic in tot ceea ce fac, iar dupa un timp constat ca acele persoane abia daca isi mai amintesc de mine. Au fost situatii in care am pus dorintele celor de langa mine pe primul plan, lasandu-ma pe mine in plan secund, iar odata cu trecerea timpului mi-am dat seama ca renuntarile mele de dragul celor de langa mine, m-au afectat foarte mult,motiv pentru care surasul meu de alta data, a devenit doar o pata de suras.
M-am confruntat si cu niste situatii sa zicem mai speciale:
1. La 10 ani fetita mea a facut prima criza convulsiva. A fost extrem de greu de suportat, dar viata a continuat pentru toata lumea mai ales ca a existat un remediu pentru a nu mai recidiva crizele sub tratament.Dar undeva in interiorul meu, eram mereu de veghe!
2. Acum 5 ani a decedat mama mea, iar acest eveniment mi-a oprit evolutia. O vreme am considerat ca nimic nu mai are sens, apoi viata a continuat insa nu la fel ca inainte. Relatia mea cu tatal meu, cu sora mea s-au deteriorat, ajungand in prezent ca aceasta relatie sa nu mai existe aproape deloc. M-a afectat enorm, aveam senzatia ca nu imi mai identific radacinile. Ma simteam a nimanui, desi am propria familie( sot si doi copii, maricei).
3 Din iunie anul trecut m-am confruntat cu o problema si la job care mi-a adus prejudicii de imagine, in sensul ca am semnalat o inechitate la . Semnalul meu a fost analizat de superiori si rezolvat favorabil in favoarea mea si a altora (putini) in situatia mea insa nefavorabil in favoarea celor multi.Au urmat zile in care am fost jignita, ignorata, marginalizata, evitata ... Am trecut si peste aceasta problema teoretic, insa cu fiecare situatie aparuta am inceput sa ma simt tot mai rau, am simtit ca nu mai am resurse, motiv pentru care am considerat ca am nevoie de ajutor. Asa am ajuns aici.
CE imi doresc? Sper sa reusesc sa imi regasesc echilibrul, sa ma pot trezi intr-o dimineata, zabind din nou, sa simt ca imi pot continu zborul!
M-am confruntat si cu niste situatii sa zicem mai speciale:
1. La 10 ani fetita mea a facut prima criza convulsiva. A fost extrem de greu de suportat, dar viata a continuat pentru toata lumea mai ales ca a existat un remediu pentru a nu mai recidiva crizele sub tratament.Dar undeva in interiorul meu, eram mereu de veghe!
2. Acum 5 ani a decedat mama mea, iar acest eveniment mi-a oprit evolutia. O vreme am considerat ca nimic nu mai are sens, apoi viata a continuat insa nu la fel ca inainte. Relatia mea cu tatal meu, cu sora mea s-au deteriorat, ajungand in prezent ca aceasta relatie sa nu mai existe aproape deloc. M-a afectat enorm, aveam senzatia ca nu imi mai identific radacinile. Ma simteam a nimanui, desi am propria familie( sot si doi copii, maricei).
3 Din iunie anul trecut m-am confruntat cu o problema si la job care mi-a adus prejudicii de imagine, in sensul ca am semnalat o inechitate la . Semnalul meu a fost analizat de superiori si rezolvat favorabil in favoarea mea si a altora (putini) in situatia mea insa nefavorabil in favoarea celor multi.Au urmat zile in care am fost jignita, ignorata, marginalizata, evitata ... Am trecut si peste aceasta problema teoretic, insa cu fiecare situatie aparuta am inceput sa ma simt tot mai rau, am simtit ca nu mai am resurse, motiv pentru care am considerat ca am nevoie de ajutor. Asa am ajuns aici.
CE imi doresc? Sper sa reusesc sa imi regasesc echilibrul, sa ma pot trezi intr-o dimineata, zabind din nou, sa simt ca imi pot continu zborul!
-
Psiholog Irina Paraschiv
- Mesaje: 155
- Membru din: Lun Iul 02, 2012 1:17 pm
Re: Spune-ne povestea ta
Buna seara Danaro,
Imi pare rau sa aud ca v-ati confruntati cu aceste situatii. Imi dau seama ca ar fi greu de gestionat pentru oricine, insa va felicit ca ati apelat la ajutorul nostru. De indata ce vom incepe sedintele veti afla specific ce se intampla in mintea noastra atunci cand trecem prin situatii neplacute care ne destabilizeaza si apoi vom lucra impreuna asa incat sa reusiti sa invatati sa va intelegeti mai bine gandurile si emotiile, atat dvs cat si pe ale celor din jur.
Primul pas l-ati facut deja, iar de acum lucrurile nu pot merge decat in mai bine.
Mult succes in continuare!
Irina Paraschiv
Psihoterapeut
+4 0735 884 103
irina.paraschiv@psihosolutii.ro
www.psihosolutii.ro
www.gandestesanatos.ro
Imi pare rau sa aud ca v-ati confruntati cu aceste situatii. Imi dau seama ca ar fi greu de gestionat pentru oricine, insa va felicit ca ati apelat la ajutorul nostru. De indata ce vom incepe sedintele veti afla specific ce se intampla in mintea noastra atunci cand trecem prin situatii neplacute care ne destabilizeaza si apoi vom lucra impreuna asa incat sa reusiti sa invatati sa va intelegeti mai bine gandurile si emotiile, atat dvs cat si pe ale celor din jur.
Primul pas l-ati facut deja, iar de acum lucrurile nu pot merge decat in mai bine.
Mult succes in continuare!
Irina Paraschiv
Psihoterapeut
+4 0735 884 103
irina.paraschiv@psihosolutii.ro
www.psihosolutii.ro
www.gandestesanatos.ro
Re: Spune-ne povestea ta
Buna tuturor,
Iata si povestea mea, pe scurt
Totul a inceput in 2005 cu un atac de panica facut asa pur si simplu, stand in pat. Ca mai toata lumea am primit trimitere la glanda insa totul era in regula. Dupa ceva timp si un loc stresant de munca au reaparut atacurile si o colega m-a indrumat catre un psihiatru. Am primit medicatie pe care nu am luat-o pentru ca doctora mi-a spus un simplu ,,nu mori din atac de panica,, si atunci mi-am revenit. A doua zi eram ca noua. Dupa ceva timp am inceput sa ma gandesc ca sunt bolnava de nu stiu ce boli si imi tot faceam analize de sange. Eram in panica pana aflam rezultatul insa dupa ce venea rezultatul eram din nou ca noua - nu eram bolnava. Dupa ceva timp mi-am schimbat si locul de munca si am inceput sa lucrez in sistemul de sanatate und ecancerul si leucemia si tumorile erau ,,peste tot,,. Am inceput bineinteles sa ,,le fac,, pe toate. Panica tot timpul si anxietate si multe multe analize regulat. Mi-am dat semama ca ceva nu e bine si am fost si la un psiholog care mi-a spus ca ,,de ce mi-e frica nu scap,, deci a doua oara nu m-am mai dus. Dupa ceva timp in 2009 am inceput sa am ameteli ciudate si nu stiam de la ce plus ca au inceput sa para niste ganduri ciudate. M-am speriat si am inceput sa citesc pe net toate tampeniile: schizofrenii, psihoze, preoti care ziceau tot felul de chestii legate de ala negru si bolile psihice....deci in capul meu in cateva zile s-a facut o ,,varza,, Am inceput sa imi insusesc toate simptomele si sa imi vina in cap toate absurditatile posibile pana si porcarii din filme, ineptii, imi er africa ca ii voi face rau fratului si de aceea vroiam sa fiu paralizata sa nu ii pot face nimic...apoi ultima si cea mai ,,frumoasa,, era ca esti posedat...ohhhhh..i-am zis lui mama ,,am innebunit,,. Am trecut printr-un cosmar de 4 nopti cu aceste ganduri si nu am inchis un ochi...mi-era frica sa ma duc la spital ca ma interneaza la nebuni si eu nu vroiam s ainnebunesc. Ma vedeam la nebuni in camasa de forta fara loc de munca, familie, etc!!!! Asa am ajuns luni la psihiatru...nici nu mai puteam vorbi coerent!!!! I-am spus totul plangand si mi-a zis simplu ,, domnisoara calmati-va,, nu veti innebuni!!!! Iar eu ,,NUUUUUUUUUUUU????,, Eh a fost o revelatie!!!! Mi-a dat tratament cu sertralina si lorazepam...ce sa-ti spun au urmat zile bune si zile rele insa medicatia si-a facut ffff bine efectul, ma refer la antidepr pentru ca anxioliticul nu l-am luat decat 2 saptamani. Dupa 3 luni eram ca noua iar in februarie am oprit de la sine tratamentul fara sa intreb medicul. AM facut si psihoterapie insa nu cognitiv comportamentala. Anyway in iunie am recazut. Iar la psihiatru iar medicatie iar psihoterapie. Asta se intampl anul 2010 cand in luna noiembrie m-am si mutat in alta tara cu o doza foarte mica de antidepresiv. Am oprit antidepresivul in 2011 martie iar in iunie am ramas insarcinata Toate bune pana in luna 8 a de sarcina cand simptomele au reaparut eu fiind foarte ocupata cu un curs si un stagiu. Bineinteles ca a inceput iar chinul de data asta ganduri mai diferite insa tot cu atacuri de panica. Diagnosticul de la psihiatru a ramas in sfera anxietatii tulburare de panica. Am inceput in ultime 2 sapatamni de sarcina cu antidepresive doza fff mica si am marit dupa nastere. Iar 2 sau 3 luni pana sa revin la normal insa dupa vreo 2 luni de la starea de bina m-am simtit iar rau si am apelat la gandeste sanatos.ro insa numai o luna de terapie pt ca am inceput sa ma simt de la sine ff bine si m-am lasat. Au trecut 3 ani fara probleme cu o doza minima de antidepresiv iar anul trecut am hotarat sa micsorez doza l amai nimic sa zic asa. 6 luni si o viata ffffff agitata cu 2 locuri de munca sport si copil mi-au readus niste anxietate pe care nu am luat-o din pripa ci am lasat-o sa se dezvolte. M-am si imbolnavit foarte des de otite si faringite, cred ca organismul meu era la pamant. In februarie am ridicat doza la cea normala insa in martie dupa ce am citit eu despre o doamna cu tulburare bipolara a inceput calvarul din nou. Aceleasi ganduri ca in 2009 plus fac psihoza o iau razna....nu mai dormeam, cocediu medical deci am luat-o mai usor!!! Doza marita de psihiatru si fara anxiolitice. Dupa 2 luni m-am simtit fffff bine chiar dubios as zice insa nu a tinut decta 3 saptamani pana cand un conflict la serviciu mi-a creat mult apanica si frustrare si stres si bieninteles o recadere. La momentul actual cu ajutorul programului gandeste sanatos inca ma lupt sa ies din recadere si am zile fff bune, bune si rele. As vrea sa te/va intreb cum resiti sa iesiti din recaderi? Ce faceti? Sfaturi? As vrea sa il intreb pe Floringligor cum a reusit el sa isi revina...niste tricks si lucruri pe care trb sa le facem???? Apreciez oamenii care nu iau antidepr si se tin asa tare. Pentru mine recaderea ramane o ,,chestie atat de neplacuta care imi creaza panica,, pentru ca nu mai vreau sa ma intorc inapoi de unde am plecat!!! Stiu ca e gresita gandirea....de aceea am nevoie de voi!!! Eu inca mai cred ca daca nu ma tratez medicamentos o sa fac psihoza sau schizofrenie 
Asta se datoreaza celor citite de pe net...nu faceti asta...cel mai rau lucru.
Va astept cu drag pentru sfaturi, idei, comentarii...
Va dorec numai bine si multa sanatate!!!
Va astept cu reactii!!!
Iata si povestea mea, pe scurt
Totul a inceput in 2005 cu un atac de panica facut asa pur si simplu, stand in pat. Ca mai toata lumea am primit trimitere la glanda insa totul era in regula. Dupa ceva timp si un loc stresant de munca au reaparut atacurile si o colega m-a indrumat catre un psihiatru. Am primit medicatie pe care nu am luat-o pentru ca doctora mi-a spus un simplu ,,nu mori din atac de panica,, si atunci mi-am revenit. A doua zi eram ca noua. Dupa ceva timp am inceput sa ma gandesc ca sunt bolnava de nu stiu ce boli si imi tot faceam analize de sange. Eram in panica pana aflam rezultatul insa dupa ce venea rezultatul eram din nou ca noua - nu eram bolnava. Dupa ceva timp mi-am schimbat si locul de munca si am inceput sa lucrez in sistemul de sanatate und ecancerul si leucemia si tumorile erau ,,peste tot,,. Am inceput bineinteles sa ,,le fac,, pe toate. Panica tot timpul si anxietate si multe multe analize regulat. Mi-am dat semama ca ceva nu e bine si am fost si la un psiholog care mi-a spus ca ,,de ce mi-e frica nu scap,, deci a doua oara nu m-am mai dus. Dupa ceva timp in 2009 am inceput sa am ameteli ciudate si nu stiam de la ce plus ca au inceput sa para niste ganduri ciudate. M-am speriat si am inceput sa citesc pe net toate tampeniile: schizofrenii, psihoze, preoti care ziceau tot felul de chestii legate de ala negru si bolile psihice....deci in capul meu in cateva zile s-a facut o ,,varza,, Am inceput sa imi insusesc toate simptomele si sa imi vina in cap toate absurditatile posibile pana si porcarii din filme, ineptii, imi er africa ca ii voi face rau fratului si de aceea vroiam sa fiu paralizata sa nu ii pot face nimic...apoi ultima si cea mai ,,frumoasa,, era ca esti posedat...ohhhhh..i-am zis lui mama ,,am innebunit,,. Am trecut printr-un cosmar de 4 nopti cu aceste ganduri si nu am inchis un ochi...mi-era frica sa ma duc la spital ca ma interneaza la nebuni si eu nu vroiam s ainnebunesc. Ma vedeam la nebuni in camasa de forta fara loc de munca, familie, etc!!!! Asa am ajuns luni la psihiatru...nici nu mai puteam vorbi coerent!!!! I-am spus totul plangand si mi-a zis simplu ,, domnisoara calmati-va,, nu veti innebuni!!!! Iar eu ,,NUUUUUUUUUUUU????,, Eh a fost o revelatie!!!! Mi-a dat tratament cu sertralina si lorazepam...ce sa-ti spun au urmat zile bune si zile rele insa medicatia si-a facut ffff bine efectul, ma refer la antidepr pentru ca anxioliticul nu l-am luat decat 2 saptamani. Dupa 3 luni eram ca noua iar in februarie am oprit de la sine tratamentul fara sa intreb medicul. AM facut si psihoterapie insa nu cognitiv comportamentala. Anyway in iunie am recazut. Iar la psihiatru iar medicatie iar psihoterapie. Asta se intampl anul 2010 cand in luna noiembrie m-am si mutat in alta tara cu o doza foarte mica de antidepresiv. Am oprit antidepresivul in 2011 martie iar in iunie am ramas insarcinata Toate bune pana in luna 8 a de sarcina cand simptomele au reaparut eu fiind foarte ocupata cu un curs si un stagiu. Bineinteles ca a inceput iar chinul de data asta ganduri mai diferite insa tot cu atacuri de panica. Diagnosticul de la psihiatru a ramas in sfera anxietatii tulburare de panica. Am inceput in ultime 2 sapatamni de sarcina cu antidepresive doza fff mica si am marit dupa nastere. Iar 2 sau 3 luni pana sa revin la normal insa dupa vreo 2 luni de la starea de bina m-am simtit iar rau si am apelat la gandeste sanatos.ro insa numai o luna de terapie pt ca am inceput sa ma simt de la sine ff bine si m-am lasat. Au trecut 3 ani fara probleme cu o doza minima de antidepresiv iar anul trecut am hotarat sa micsorez doza l amai nimic sa zic asa. 6 luni si o viata ffffff agitata cu 2 locuri de munca sport si copil mi-au readus niste anxietate pe care nu am luat-o din pripa ci am lasat-o sa se dezvolte. M-am si imbolnavit foarte des de otite si faringite, cred ca organismul meu era la pamant. In februarie am ridicat doza la cea normala insa in martie dupa ce am citit eu despre o doamna cu tulburare bipolara a inceput calvarul din nou. Aceleasi ganduri ca in 2009 plus fac psihoza o iau razna....nu mai dormeam, cocediu medical deci am luat-o mai usor!!! Doza marita de psihiatru si fara anxiolitice. Dupa 2 luni m-am simtit fffff bine chiar dubios as zice insa nu a tinut decta 3 saptamani pana cand un conflict la serviciu mi-a creat mult apanica si frustrare si stres si bieninteles o recadere. La momentul actual cu ajutorul programului gandeste sanatos inca ma lupt sa ies din recadere si am zile fff bune, bune si rele. As vrea sa te/va intreb cum resiti sa iesiti din recaderi? Ce faceti? Sfaturi? As vrea sa il intreb pe Floringligor cum a reusit el sa isi revina...niste tricks si lucruri pe care trb sa le facem???? Apreciez oamenii care nu iau antidepr si se tin asa tare. Pentru mine recaderea ramane o ,,chestie atat de neplacuta care imi creaza panica,, pentru ca nu mai vreau sa ma intorc inapoi de unde am plecat!!! Stiu ca e gresita gandirea....de aceea am nevoie de voi!!! Eu inca mai cred ca daca nu ma tratez medicamentos o sa fac psihoza sau schizofrenie Asta se datoreaza celor citite de pe net...nu faceti asta...cel mai rau lucru.Va astept cu drag pentru sfaturi, idei, comentarii...
Va dorec numai bine si multa sanatate!!!
Va astept cu reactii!!!
Re: Spune-ne povestea ta
Bună dim !!! Mă numesc Iulia ,38 ani și sunt din Buc !!! Problemă la mine e ca am anxietate generalizată:( În urma cu 5 ani am fost la un chef am consumat alcool ,țigări și cafea .Dim cand m am trezit să plec acasă pe str am simțit un tremurat .imi palpita inima foarte tare am simțit ceva un zogomat la cap și am intrat în stare de panică nu stiam ce să fac ca să mă pot controla 
Am fost mi am făcut toate analizele .însoțită pt ca imi era frică să merg singură analizele au fost ok ..și tomograful l am făcut a ieșit bine ! Am mers la psihiatru mi a dat xanax am urmat cred 6 luni în astea 6 luni am sing imi luăm doză mai mică ..pana ce intr o zi m am gândit...să le laș de tot .A fost un coșmar pt mn 2saptam pt ca eram dependenta. Ușor mi am căutat un job și..am iînceput să uit de stariile de anxietate ..Mai luăm la nevoie distonocalm sau extraveral ..În urma cu 3 ani mi a murit tata.. A fost pt mn un șoc din nou același stări frică ,palpitații ,rău..ffără chef de nimic am mers la De Fulga ma tăiat sub limbă am evitat de a mai lua xanax și am făcut câteva ședințe de psihoterapie .încet din nou am început să prind încrederea în mine să merg la job sing pe str la fel toate bune ! Acum 2 un alt necaz mi a murit fratele ..din nou un mare eșec și o durere profundă am încercat să mă calmez cu distonocalm din nou tristă ,supărată neînțeleasă de cei din jurul meu dar am trecut și peste acest necaz .Acum vreau să va spun stau acasă fără job de 5 luni nu ca nu as avea ce face acasă am Fam băiețel de 12 ani dar se pare ca făcând același treburi zi de zi nu am ieșit zi de zi din casă au început din nou stariile de nesiguranță de frică de a rămâne singură de a merge pe stradă ..palpitații .gândurile de nu a avea ceva de a nu mi se întâmplă ceva zilele astea treb să încep munca profesez gastronomia și stau și mă gândesc cum o să merg sing pe str dacă mi se face rău dacă nu fac față la job și tot așa Mai beau Passiflora și Valeriană acum la nevoie distonocalm citesc acatistul Sf Nectarie
Am fost mi am făcut toate analizele .însoțită pt ca imi era frică să merg singură analizele au fost ok ..și tomograful l am făcut a ieșit bine ! Am mers la psihiatru mi a dat xanax am urmat cred 6 luni în astea 6 luni am sing imi luăm doză mai mică ..pana ce intr o zi m am gândit...să le laș de tot .A fost un coșmar pt mn 2saptam pt ca eram dependenta. Ușor mi am căutat un job și..am iînceput să uit de stariile de anxietate ..Mai luăm la nevoie distonocalm sau extraveral ..În urma cu 3 ani mi a murit tata.. A fost pt mn un șoc din nou același stări frică ,palpitații ,rău..ffără chef de nimic am mers la De Fulga ma tăiat sub limbă am evitat de a mai lua xanax și am făcut câteva ședințe de psihoterapie .încet din nou am început să prind încrederea în mine să merg la job sing pe str la fel toate bune ! Acum 2 un alt necaz mi a murit fratele ..din nou un mare eșec și o durere profundă am încercat să mă calmez cu distonocalm din nou tristă ,supărată neînțeleasă de cei din jurul meu dar am trecut și peste acest necaz .Acum vreau să va spun stau acasă fără job de 5 luni nu ca nu as avea ce face acasă am Fam băiețel de 12 ani dar se pare ca făcând același treburi zi de zi nu am ieșit zi de zi din casă au început din nou stariile de nesiguranță de frică de a rămâne singură de a merge pe stradă ..palpitații .gândurile de nu a avea ceva de a nu mi se întâmplă ceva zilele astea treb să încep munca profesez gastronomia și stau și mă gândesc cum o să merg sing pe str dacă mi se face rău dacă nu fac față la job și tot așa Mai beau Passiflora și Valeriană acum la nevoie distonocalm citesc acatistul Sf Nectarie-
Marius Alexandru
- Mesaje: 2
- Membru din: Vin Noi 27, 2015 4:20 pm
Re: Spune-ne povestea ta
Buna tuturor ! Numele meu este Marius si am 22 de de ani. Sunt student. Si eu m-am confruntat cu starea neplacuta de anxietate. Am sa va spun povestea mea si cum m-am vindecat cu ajutorul domnului Gabriel Dinu si al programului Gandeste Sanatos. Totul a inceput acum aproximativ un an. In urma unu examen foarte greu,o zi incarcata de stres, ce parea ca nu se mai termina, am ajuns in sfarsit acasa si m-am gandit sa ma asez putin pe pat. M-am asezat linistit, insa la putin timp am inceput sa simt niste batai puternice in piept, in gat, desigur, cunoscutele palpitatii. Nu mai avusesem astfel de manifestari, m-am speriat foarte tare, ca inima imi va lua razna, ca voi suferi un infarct si astfel am avut parte de primul ATAC DE PANICA. Speriat am mers la spital, la urgente, insa , vazand eu oaneni intr-adevar suferinzi acolo, cumva m-am linistit si am mers acasa, am baut un ceai si am adormit. Problema a fost insa ca am ramas cu ideea ca am probleme cardiace, ca acestea pot apare oricand, ca nu mai sunt sigur pe sanatatea mea. A urmat apoi vacanta de vara, nu am mai dat atentie gandurilor ca ma framantau in legatura cu ce se intamplase si parca era mai bine, nu am mai avut atac de panica pana la un moment dat. In vara am fost intr-o excursie in Anglia. Cum nu mai mersesem cu avianul, am avut ceva emotii in aeroport si am inceput sa resimt palpitatii din nou. In acel moment mintea mea s-a inundat de ganduri negative, irationale, cum ca voi face infarct in avion sau ca sunt de-a dreptul bolnav cu inima. Atac de panica desigur, o stare cumplita. Am ajuns acasa, tin sa mentionez ca NU AM FACUT INFARTC SI NU AM MURIT CU TOATE ATACURILE DE PANICA SUFERITE PE DRUM, CARE AU FOST MULTE DESIGUR. M-am dus speriat la analize. EKG PERFECT, AUSCULTATIE PERFECTA, MEDICUL ZICEA CA NU AM NIMIC, EU SPUNEAM CA AM PALPITATII SI MOR, NU STIE EL CE VORBESTE. Din nou , in cateva zile m-am mai linistit, insa au aparut tot mai frecvente atacurile de panica, sentimentul de insecuritate, de pierdera a controlului. A inceput facultatea. Fiind departe de casa, simteam ca ma prabusesc, tensiune permanenta, imposibilitatea de a ma relaxa, tot felul de ganduri de boala, iritabilitate. Ma simteam bolnav, pierdut. Adormeam speriat la ore tarzii, gen 2-3 in fiecare noapte si ma trezeam speriat. eram mereu agitat, pe fuga, parca ma urmarea acea stare. A FOST FOARTE GREU, ASA CUM NE ESTE TUTUROR CELOR CE EXPERIMENTAM ACEASTA STARE, DAR NU IMPOSIBIL, NU CEL MAI GREU DE SUPORTAT LUCRU DE PE PAMANT. NU AM MURIT, NU M-AM IMBOLNAVIT, NU AM INNEBUNIT. Mama mea a gasit intr-o zi programul GANDESTE SANATOS pe internet. Am fost imediat de acord sa incerc, cu toate ca eram sceptic, neincrezator, imi pierdusem speranta. Am vazut insa excelente recomandari, povestile celorlalti oameni si succesul lor si al echipei de terapeuti. Am simtit atunci pt prima data curaj, incredere. Am inceput sedintele cu domnul Dinu. Am fost foarte atent la tot ce imi spunea, ceea ce este foarte important. Ca o paranteza, CE SA NU FACETI: NU CITITI NUMIC PE INTERNET DESPRE ANXIETATE, DESPRE BOLI, NIMIC, NU MAI PORNITI INTERNETUL. NU CREDETI POVESTILE EXAGERATE DE PE INTERNET CUM CA ANXIETATEA NU SE VINDECA, TOT FELUL DE BLOGURI CU OAMENI CE NU AU APELAT LA SPECIALISTI , INSA STIU SA ISI PLANGA ACOLO DE MILA. CE TREBUIE SA FACETI; IN PRIMUL RAND INCREDERE MAXIMA, SE POATE. ASTA E CLAR. FOARTE ATENTI LA LECTIILE DIN PROGRAM, MAI ALES LA EXPLICATIILE DESPRE ATACUL DE PANICA, SA STITI CE INSEAMNA FIECARE MANIFESTARE . NU VA SPERIATI DACA AVETI RECADERI, FAC PARTE DIN VINDECARE, AVETI PARTE DE TOT AJUTORUL DIN PARTE PROGRAMULUI GANDESTE SANATOS. IN MOMENTELE MAI DIFICILE, CITITI LECTIILE CU MARE ATENTIE DE CAT MAI MULTE ORI, RELUATII-LE. AVETI INCREDERE IN TOT CEEA CE VI SE SPUNE IN PROGRAM. CITITI SI POVESTILE DE PE FORUM SI CUM AU REUSIT CEILALTI, EU FAC TERAPIA CU DOMNUL GABRIEL DINU, ESTE UN OM EXTRAORDINAR, II MULTUMESC FOARTE MULT, PT CA MI-A OFERIT UN SPRIJIN DEOSEBIT INTR-UN MOMENT GREU SI IMI OFERA IN CONTINUARE AJUTORUL IN CONSOLIDREA SIGURANTEI DE SINE SI IN MATURIZAREA IN GANDIRE. MULTA SANATATE VA DORESC TUTUROR !!! ideea de baza : SE POATE!!!
-
Psiholog Gabriel Dinu
- Mesaje: 66
- Membru din: Vin Oct 28, 2011 1:35 pm
Re: Spune-ne povestea ta
Draga Marius Alexandru,
Ma bucur mult ca ti-ai impartasit pe forum povestea! In acest fel poti ridica speranta oamenilor, ale caror povesti seamana cu a ta, ca se pot vindeca.
Totodata, ma bucur ca ai folosit din plin programul nostru online de psihoterapie si dezvoltare personala, cu ale lui 93 de sedinte-lectii, impreuna cu sedintele de 50 de minute pe Skype. Ma bucur ca te folosesti de internet si noile tehnici ca sa scapi de chinul ce vine odata cu anxietatea si panica!
Sper sa ne mai scrii si sa ne spui cum arata viata ta si dupa ce vom fi incheiat terapia.
Iti doresc o zi cat mai buna si astept cu nerabdare urmatoarea noasta sedinta, unde presimt ca vei avea vesti si mai bune!
Gabriel Dinu
Ma bucur mult ca ti-ai impartasit pe forum povestea! In acest fel poti ridica speranta oamenilor, ale caror povesti seamana cu a ta, ca se pot vindeca.
Totodata, ma bucur ca ai folosit din plin programul nostru online de psihoterapie si dezvoltare personala, cu ale lui 93 de sedinte-lectii, impreuna cu sedintele de 50 de minute pe Skype. Ma bucur ca te folosesti de internet si noile tehnici ca sa scapi de chinul ce vine odata cu anxietatea si panica!
Sper sa ne mai scrii si sa ne spui cum arata viata ta si dupa ce vom fi incheiat terapia.
Iti doresc o zi cat mai buna si astept cu nerabdare urmatoarea noasta sedinta, unde presimt ca vei avea vesti si mai bune!
Gabriel Dinu
Psiholog Gabriel Dinu
Re: Spune-ne povestea ta
Dupa o saptamana de psihoterapie online cu ajutorul programului Gandeste sanatos,incep sa capat incredere si sa inteleg tot mai mult ca ESTI CEEA CE GANDESTI...Simt nevoia zilnic sa intru pe site si sa citesc/sa ascult lectii,asa simt ca mi pot controla anxietatea. Nu stiu daca e efectul acestei psihoterapii, dar in ultimele zile am o stare de somnolenta ziua, ceea ce nu era inainte.Oricum , Gandeste sanatos imi da incredere.