Spune-ne povestea ta

[Psiholog Mihaela Iote]

Buna seara Ana Anna,
Ma bucur ca sunteti mai bine si ca aplicatia va este de ajutor!
Este o placere sa fac sedintele cu dumneavoastră si astazi dupa cea de-a doua sunt increzatoare ca vom face treaba foarte buna impreuna.
Continuati sa urmariti lectiile din aplicatie si sa respectati protocolul de vindecare, astfel vom vedea si rezultatele.
O seara placuta!

Mihaela Iote
Psihoterapeut
0736632545
mihaela.iote@psihosolutii.ro

[Laura georgescu]

Bună seara. Astăzi este prima zi cind am accesat programul gândește sănătos. Sunt într-o stare de neliniște continua. Abia aștept ziua de mâine sa ma contacteze psihologul meu. Am o întrebare și va rog dîn suflet sa îmi răspundeți. Astăzi cind am parcurs cele trei etape am simțit mult mai multa frica. Parca vroiam sa ma opresc ...dar am mers piña la capăt. Îmi era frica de tot ceea ce auzeam acolo. Este normal sa ma manifest asa? Va mulțumesc din suflet.

[ngbogdan@gmail.com]

Laura Georgescu, cred ca secretul este sa iti accepti viata asa cum este ( cu tot cu probleme ).
Sa nu te gandesti tot timpul cat de mult iti doresti sa treci peste (cel putin la mine nu merge ).
Sa nu izolezi, sa incerci sa duci o viata cat mai normala ca sa nu te gandesti numai la probleme si suferinta ( eu am facut asta pt liniste si cred ca am gresit ).
Sa nu iti inretii fricile cu cititul pe net despre boli, etc.
Imi dau seama ca mai am destul pana ma echilibrez si imi impun sa merg inainte cu optimism. Astazi am a 4-a sedinta live.
Alti " colegi " ce mai zic ? In cat timp ati vazut rezultate ? succes !

[Ramonik123]

Buna Laura Georgescu!
Este normal sa ai o stare de neliniste mai ales ca nu stii ce urmeaza. Impreuna cu psihologul tau vei dezbate foarte profund gandurile si asta poate iti va accentua putin starile. Dar nu iti face griji! Dupa ce incepi sa le intelegi si sa iti dai seama de unde vin, totul o sa fie mult mai bine. Ai incredere in program si mai ales nu te da batuta daca simti ca in primele 3-4 saptamani nu vezi nici o schimbare. Depinde si cat timp te-ai confruntat cu asta! Ai incredere in tine si incearca sa iti deschizi sufletul in fata psihologului tau. In momentul in care incepi terapia, nu mai incerca sa cauti nimic, nicaieri despre starile cu care te confrunti, pentru ca te vor tulbura si mai tare. Concentreaza-te doar pe program si atat.
Din proprie experienta iti spun sa eviti persoanele negativiste cel putin in prima parte a psihoterapiei. In special persoanele care se confrunta cu aceste stari!
Mult succes!!!

[Laura georgescu]

Bună din nou. Mulțumesc pentru răspunsurile și incurajare voastre. Sunt sigura ca totul va fi ok

[George22]

Buna. Numele meu este George si sunt trecut de 30 de ani.
Am o anxietate generala in care simt ca sunt urmarit mai tot timpul. Ca intr-un film de spionaj... Asta ma nelinisteste si ma face sa fiu precaut.
In public am emotii. Cele mai mari sunt in sedintele in care trebuie sa dau raportul cu privire la stadiul unui anumit proiect si in care mi-e frica sa nu ma fac de ras in fata celorlalti datorita emotiei mari.
In alte intalniri vorbesc poate prea mult dorind sa fiu remarcat. Deci discrepante...
Imi plac jocurile in care exista spirit combativ si le iau prea in serios ex sahul. Pot juca foarte mult pana ajung la epuizare. Simt satisfactie daca castig si deznadejde daca pierd.
Imi place sa ies in evidenta cu ceva, sa fiu original si apreciat simtind emotii inaltatoare iar alta data ma feresc sa apar si incerc sa ma fac mic.
Am incercat sa fac o scurta descriere pentru felul meu de a fi si pentru ceea ce simt. Mi-as dori sa fiu mai echilibrat si mai linistit.

[Violeta Tecuta]

Buna seara, o sa încerc să povestesc cat mai scurt si concis cu putință tot ce am trăit din cauza anxietății.Totul a început acum exact 5 ani în ianuarie după o petrecere.Inainte de asta însă țin să precizez că de mica am avut o stare de frica mai puternică decât aveau ceilalți copii,colegi sau prieteni.Imi amintesc încă de la școală în clasele mici ..Îmi era atât de teamă de învățător incat vomitam în fiecare dimineață înainte să plec,apoi îmi amintesc că aveam probleme cu somnul..imi era imposibil să adorm .. si făcusem din asta stare de teamă on fiecare seară .Știam ca urma să vină ira de somn iar eu nu puteam să adorm..si trebuia pentru că a doua zi aveam școală ..si asta a durat destul de mult timp..apoi făcusem din anumite ore la școală adevărate stări de frica..imi transpirau mâinile..ma inroseam la fața și asta continua pana la sfârșitul orei respective ..apoi am crescut ..a venit perioada adolescentei,m-am îndrăgostit..nu a fost o relație sănătoasă nici reușită,la un moment dat am.plecat în străinătate cu gândul să mă realizez..nu a fost însă așa..Am reușit în schimb să-mi chem surorile acolo iar mulțumirea e ca ele au reușit să facă ceva cu anii petrecuți acolo.Cu fiecare încercare ..eșecul era mai mare..Am.fost prinsa la un moment dat între două relații..nu știam la ce sa renunț si ce sa aleg..dupa care l-am întâlnit pe cel care acum îmi este sot.Am renunțat la.munca în străinătate..m-am întors acasă..Am hotărât să ne căsătorim..Am stat o perioadă la socrii mei..timp în care noi trebuia să facem pregătirile pentru nuntă.. după un timp am primit invitație la un botez..Am acceptat..ne-am distrat copios..Am ajuns acasă.. totul bine si frumos ne-am.trezit seara ..urma să fac.baie ..soțul meu a intrat primul.in baie..Eu am rămas în pat ..deodată am avut o senzație de ameteala,confuzie,inima a început să-mi bată cu putere nu puteam.respira..eta ca si cum alergasem doi kilometri încontinuu si nu mai aveam aer..i-am.spus sotului meu sa cheme salvarea.A ajuns salvarea..Am.coborat,mi-au luat tensiunea si apoi mi-au spus că cel mai probabil suferisem un atac de panica si sa am mare grijă fiindcă vor mai apărea.Ei bine din acea seară a început cel mai mare coșmar pe care îl poate simți un om în vis si realitate .M-am întors de la spital cu capul amețit..închideam ochii si totul sebrotra în jurul meu..nimeni nu înțelegea ce am..Eu cu atât mai puțin..au trecut zilele..Eu mă.simtr.din ce în ce mai rău..Am început o serie de analize..sânge..cardiologie. .neurologie.Psihiatrie sau psihologie nu..mă feram de această latură,penteu ca eu nu eram nebună. .Am făcut rmn,tomograf,electroencefalograma.. toate rezultatele bune..am început un soi de tratamente pt ca fiecare medic îmi dădea o.noua schema de tratament..au fost efecte adverse..în scurt timp le-am.lasat..încet încet am început să-mi mai revin..Dar nimic nu mai era la fel..Am.avut nunta..mi-am găsit de lucru..Am muncit o perioadă pana când am.ramas însărcinată..am.stat apoi acasă până am născut,m-am întors după un an ..totul era bine..într timp au mai fost perioade ..una din ele mi amintesc a fost ciudată. .au fost câteva zile în care nu puteam să casc..apoi a venit o perioadă bună..apoi iarăși cadeam..iar ma ridicăm.. simptomele tineau maxim două -trei luni.Au trecut 5 ani de atunci..am doi copii..doi băieți ,unul de trei ani si un bebeluș de 10 luni..suntem acum în Spania -Palma de Mallorca...Am hotărât să schimbăm ceva..în primul rând situația financiară.Sotul.meu lucrează ca inginer in industria navală..a găsit un job bun aici însă nu s-au potrivit planurile..așadar dupa 4 luni ne întoarcem acasă..Cosmarul a reapărut acum două săptămâni..duoa sufiecinet stres acumulat aici..a venit o stare de rău care nu a fost vreun atac de panica .putbsi simplu o stare de rău cu amețeli destul de puternice ..m -am speriat ca întotdeauna si i-am trimis soțului meu mesaj în care l-am.rugat sa vina acasă lpt va mă.simt foarte rău..din păcate nu a putut veni..jobul nu i-a permis..asta m-a speriaț si mai rău..Am stat așa..am luat în următoarele zile calciu cu magneziu..nu s-au simțit nimic..apoi a apărut o presiune la.nivelul capului..mai degrabă o tensiune musculară pentru că simțeam cum mi se încordează scalpul..în special după urechi,la ceafa si in frunte..asta a durat cam 4-5 zile ..apoi a continuat cu o stare de depersonalizare,derealizare,confuzie..ca si cum nu vorbesc eu..ca si cum lucrurile din jur le văd și simt ciudat.. mă.concentrrz destul de greu .uit repede,apriape ca nu.mi pot aminti cu exactitate ce am.vb în urma cu câteva ore sau minute..nu pot fi atenta..acum a mai apărut o stare..si anume o mâncărime sau un gadilat în zona cefei si se transmite în cerul gurii sau pe acolo pe undeva ..amestecată cu o stare de iritație ..ma enervez foarte repede..din cauza stărilor astea care nu trec cel.mai probabil ..cu toate astea trebuie să-mi cresc copiii...Sa le dau să mănânce,sa-i culc,sa-i schimb,sa-i spăl si lista continuă.Anxietatea e cea mai grea încercare din viața mea și am decis să o înving..așadar am apelat la site-ul asta si o am că psiholog pe Mihaela Iote.Am parcurs o singură ședință..le aștept cu nerăbdare pe următoarele pentru ca tot ce vreau este să scap de disperarea asta si de aceste simptome fizice care mă sfâșie..vreau doar să scap

[ngbogdan@gmail.com]

Buna. Curaj, totul va fi bine . Eu dupa o luna am inceput sa am speranta si acum dupa 2 luni ma simt ceva mai bine. Este greu mai ales cu copii pt ca nu ai liniste deloc. Spor la treaba si o zi frumoasa

[roxana2306]

Violeta cum te mai simți? Eu am 28 de ani si 2 băieței
Sufăr de anxietate generalizată si acum de 3 sapt s-a acutizat ...nu mai pot sa dorm bine, sa mănânc...plus toate simptomele ciudate... ai trecut prin faza asta?

[Violeta Tecuta]

Buna Roxana ..de 5 ani de când a început coșmarul asta m.am ținut mereu pe linia de plutire..în sensul că mă chinuiam câteva săptămâni după care trecea ..si ma intorceam la viață de dinainte..era ca si cum mă trezeam la realitate..așa a fost viata mea timp de 5 ani..în schimb acum aproximativ o lună lucrurile au luat o razna de tot..totul s.a manifestat mai intens parcă..anxietatea am simțit o mai puternic decât de obicei..n.am avut vreun atac de panica..pur si simplu anxietatea si.a arătat intens forțele ..partea cea mai întunecată a ei ..astfel am.decis să încep terapia..simptomele fizice aproape că au trecut..nu mai simt presiune la nivelul capului,nici tremurul interior nu mai este așa intens.. acum am doar o slăbiciune parcă în tot corpul,sunt mai stângace ca de obicei..parcă nu sunt în pielea mea..si o stare de derealizare intensă ..care înseamnă: ( o viziune ireala parcă a lucrurilor..o senzație de vis parcă..totul pare ciudat..ciudat e cuvântul potrivit..eu parcă mă simt altfel..parcă nu as fi eu câteodată..parcă nu.mi asesc cuvintele uneori când vorbesc..nu mă pot concentra la ce fac 100℅ ..aproape că uit ce am.zis acum câteva minute sau ce am făcut și asta pentru că mintea mea e foarte ocupată cu obsesia asta de ireal..mă străduiesc să fac în așa fel încât să văd totul ca înainte încât nu ma concentrez bine la ceea ce fac sau zic..) nu mă pot relaxa.sunt intr.o neliniște continuă..teama de a nu.mi pierde controlul..De mancat mănânc ..de dormit dorm chiar dacă e un somn superficial..în afara sării de derealizare si lipsa concentrării..nu mă preocupă altceva..si stiu ca daca as trece de pragul asta și m.as dezmetici din coșmarul asta atât de real as putea sa preiau fraile si sa pun piciorul în prag ..as putea face fata stărilor fizice..stiu ca trebuie multă răbdare și timp și multă străduința..Dar așa de tare mi.as dori să se întâmple o minune ..