E lupta sau acceptare?
Scris: Lun Iun 03, 2019 2:16 pm
Bună ziua!M-am gandit mult dacă acum e momentul sau nu sa scriu. O fac in speranta ca si voi,cei care ati facut sau faceți terapie ,să impartasiti experienta voastra. Am inceput lupta cu anx inca de cand s-a instalat in viața mea,acum mai bn de un an.O lupta inegala as spune,pt ca ea stia tot despre mine si inca imi dicteaza ce sa simt,iar eu nu stiam nimic. Din ianuarie am hotarat ca e momentul sa aflu si eu tot ce pot despre ea si am facut-o cu ajutorul Sandrei Voicu,careia vreau sa-i multumesc pt sfaturi,pt ajutor,dar mai ales pt rabdare. Mai vreau sa-i cer scuze public pt toate datile i care am intrerupt-o in sedinte,si au fost multe! Uneori pot fi destul de greu de suportat,mai greu decat anx in sine
O sa va spun ce greseli am facut eu.inca de la inceput am avut pretentia ca totul sa se rezolv f repede. După primele lectii credeam ca ştiu tot.ei bn nu e chiar asa.Drumul meu catre vindecare este infinit mai greu si mai lung decat am crezut .atentie!Spun al meu,nu inseamna ca al tau este la fel.e f important sa nu te compari cu ceilalti.eu inca invăț sa fac asta.din pacate am reusit sa iau doar 2 luni de ab+5sedinte. Sper sa mai pot continua.inca sunt departe de a fii bn.inca nu am reusit sa accept anx,inca ma enerveaza,inca mi-e teama de ea,inca lupt sa scap de "totul sau nimic "sau "trebuie neaparat ".in teorie ştiu cam tot,si totusi mi-e f greu sa inlocuiesc automatismele vechi cu unele noi,sănătoase.terapia m-a ajutat sa inteleg legatura dintre ganduri si emotii,sau de ce am senzatii si simptome atunci cand sunt anx si mult mai mult de atat si asta e f bn.acum gandul care ma bantuie e "si daca asa voi ramane toata viața? "Si ştiu ca nu e cel mai rau lucru care mi se poate intampla ,dar tot ma sperie posibilitatea asta.Trebuie sa fiu sincera pana la capat si sa recunosc faptul ca nu am respectat chiar in totalitate sarcinile date de Sandra. Ştiu ca as putea sa fac mai mult.Ar mai fi un milion de lucruri de spus,dar o sa ma opresc aici.Oricum,cred ca vindecarea incepe atunci cand incepi sa faci lucrurile pe care le faceai inainte,in ciuda anxietatii. Cand esti convins ca anxietatea nu te poate rani,fizic vb.,cand incetezi sa o vezi ca pe ceva ingrozitor,de nesuportat.Bafta tuturor si nu stati pe ganduri!Apelati la terapie daca va confruntati cu astfel de probleme!Nu asteptati sa treaca de la sine!Nu intotdeauna se intampla asa!
O sa va spun ce greseli am facut eu.inca de la inceput am avut pretentia ca totul sa se rezolv f repede. După primele lectii credeam ca ştiu tot.ei bn nu e chiar asa.Drumul meu catre vindecare este infinit mai greu si mai lung decat am crezut .atentie!Spun al meu,nu inseamna ca al tau este la fel.e f important sa nu te compari cu ceilalti.eu inca invăț sa fac asta.din pacate am reusit sa iau doar 2 luni de ab+5sedinte. Sper sa mai pot continua.inca sunt departe de a fii bn.inca nu am reusit sa accept anx,inca ma enerveaza,inca mi-e teama de ea,inca lupt sa scap de "totul sau nimic "sau "trebuie neaparat ".in teorie ştiu cam tot,si totusi mi-e f greu sa inlocuiesc automatismele vechi cu unele noi,sănătoase.terapia m-a ajutat sa inteleg legatura dintre ganduri si emotii,sau de ce am senzatii si simptome atunci cand sunt anx si mult mai mult de atat si asta e f bn.acum gandul care ma bantuie e "si daca asa voi ramane toata viața? "Si ştiu ca nu e cel mai rau lucru care mi se poate intampla ,dar tot ma sperie posibilitatea asta.Trebuie sa fiu sincera pana la capat si sa recunosc faptul ca nu am respectat chiar in totalitate sarcinile date de Sandra. Ştiu ca as putea sa fac mai mult.Ar mai fi un milion de lucruri de spus,dar o sa ma opresc aici.Oricum,cred ca vindecarea incepe atunci cand incepi sa faci lucrurile pe care le faceai inainte,in ciuda anxietatii. Cand esti convins ca anxietatea nu te poate rani,fizic vb.,cand incetezi sa o vezi ca pe ceva ingrozitor,de nesuportat.Bafta tuturor si nu stati pe ganduri!Apelati la terapie daca va confruntati cu astfel de probleme!Nu asteptati sa treaca de la sine!Nu intotdeauna se intampla asa!