Anxietatea si panica nu este pentru totdeauna

[Cezar_O]

Buna tuturor!
Scriu acest mesaj doarece cand am trecut prin ce treceti si voi cautam mesaje de incurajare sa stiu ca starile pe care le aveam nu vor fi permanente, ca nu doar la anxietate si panica se rezuma viata mea. In cazul meu totul a inceput cu atacuri de panica dupa decesul tatalui meu (desi atunci nu stiam ca asta erau), aveam palpitatii severe, dureri in piept, nu puteam sa respir (asa se simtea), ameteli si dureri de cap. Primele 2 luni, desi atacurile erau din ce in ce mai frecvente, incercam sa le ignor, sa ma conving ca e doar o faza peste care am sa trec, insa dupa un atac mai grav am inceput sa-mi fac griji de sanatate si asa au inceput testele la sange, la inima, etc... care au iesit toate bune doar ca eu zilnic ma simteam groaznic fizic si mental, de aici nu au mai fost doar atacuri de panica ci a aparut si anxietatea.
Am incercat singur sa trec peste aceste "faze" aproximativ 5-6 luni fara nici o imbunatatire, ba chiar apareau din ce in ce mai multe senzatii si simptome, nu le voi enumera dar pot spune cu incredere ca am avut 90% din toate simptomele ce pot aparea la atacuri de panica, anxietate combinate si cu putina depresie pana in punctul in care simteam ca ma sufoc in casa dar eram prea ingrozit sa ies afara, atunci cautand pe site-uri si pe youtube diferite solutii pentru problemele mele am dat peste site-ul GandesteSanatos, am urmarit toate clipurile gratis ale domnului Gabi Dinu care m-au convins ca merita sa incerc terapia cognitiv comportamentala.
Au urmat 3 luni de sedinte cu Gabi in care am respectat religios o lista de 'task-uri' zilnice care m-au ajutat foarte mult sa capat un anumit control asupra diverselor stari pe care le aveam de-a lungul zilelor, iar in sedinte disecam lucrurile bune sau rele ce se intamplau in fiecare saptamana. Aceste sedinte si task-uri m-au ajutat enorm sa ajung la o stare mentala sanatoasa, fara anxietate, fara atacuri de panica sau depresie.
Acum dupa 1 an jumate de la primul atac de panica intr-o oarecare masura ma bucur ca am trecut prin acel 'chin', deoarece acum apreciez si ma bucur mai mult de viata pe care o am, m-am lasat de fumat dupa 19 ani si mi-am creat obiceuri ce ma ajuta sa intretin o viata mai sanatoasa si fericita decat cea pe care o aveam inainte, intr-un fel anxietatea si panica m-au ajutat sa-mi fac o viata mai buna. Concluzia este ca indiferent cat de puternica este impresia ca nu te vei insanatosi, ca nu vei trece peste anxietate si panica, ca asta va fi viata ta pana la moarte (asta a fost impresia mea) NU este adevarat, ai nevoie doar de rabdare, vointa si un psiholog bun si pot spune din propria experienta ca viata va fi mai buna din toate punctele de vedere, NU te da batut.

Totusi pentru ca tin minte ca am cautat de foarte multe ori persoane care aveau cat de cat aceleasi simptome pe care le aveam si eu doar ca sa-mi ofer un pic de siguranta ca nu sufar de o boala care toti doctorii au ratat-o in cazul meu, am sa enumar toate simptomele pe care imi amintesc ca le-am avut: Ameteli, confuzie (senzatia ca mintea in ceata), dureri de cap, dureri la ceafa, dureri in zona ochilor, tulburari de vedere, tinuit in urechi, senzatia ca am capul prins in menghina (stiu cum suna), dureri in gat, nod in gat, toata fata amortita, partial fata amortita, greata, reflux gastric, dureri de maxilar, impresia ca imi ia foc fata, dureri de spate, incapacitate sa mananc sau sa inghit, dureri de stomac, balonari, ragaieli, palpitatii, dureri in piept, hiperventilatie, amorteli la maini si picioare, libidou scazut, insomnie, cosmaruri, tremurat, tuse, senzatie de sufocare, incapacitate de concentrare, frica, groaza si tristete.

[Andra2007]

Woow!Tu chiar le-ai avut pe toate!De fapt,cred ca toți
cei care sufera de anxietate le au,mai mult sau mai putin. Ma regasesc f mult in povestea ta si vreau sa te felicit pt progresele pe care le-ai facut!Chiar daca am facut terapie si eu,la mine lucrurile sunt mai greoaie un pic.Am vazut ca la un moment dat ai avut si ceva probleme cu agorafobia.Care era temerea ta legata de iesit?Si cum ai reusit sa te expui?Eu recunosc faptul ca agorafobia imi da mari dureri de cap si cumva ma tine pe loc.incerc sa ma expun,dar nu cat ar fii nevoie. Mi-e teama sa ma expun nu numai in locuri aglometate (piete,supermarket-uri,etc. ),dar si in situatii stresante din viata de zi cu zi.Te intrebam mai devreme care e temerea ta,pt ca la mine e mai mult legata de faptul ca daca mi s-ar face rau afara,m-as simti penibil,ridicol,Nu vreau sa fiu in centrul atentiei. Nu mi-e teama ca as pati ceva rau neaparat. Oricum,Nu ma mai lungesc. Felicitari si numai bine!

[Preda sorin]

Si eu ma comfrunt cu agorafobie . Adica imi e frica sa ies oriunde