Am nevoie de un sfat

[andpro]

Salut tuturor

Sunt Andrei am 51 de ani si locuiesc in Germania. Sufar de anxietate de mai multi ani. Am luat medicatie timp indelungat si totul a fost relativ echilibrat pana cam cu 1 an in urma. Chiar daca eram sub medicamentatie, starile de anxietate apareau din ce in ce mai des. Solutia aleasa, recunosc cea mai usoara a fost sa apelez la psihiatru care imi schimba ceva sau mai adauga ceva o perioada de timp pentru a ma echilibra. Din pacate am observat ca dupa circa 4 saptamani de la schimbare iar apareau aceste stari de anxietate. mi-am dat seama atunci ca cu toate ca sunt sub medicamentatie, la un moment dat aceasta lasa anxietatea sa reapara - nu o poate anihila total. Din vara urmez in paralel si sedinte de psihoterapie care ma ajuta dar numai pe moment dupa ce le fac. De circa 3 saptamani am inceput sa incerc sa schimb eu singur ceva la mine. Am citit cartea 'At Last a life' de Paul David care explica ca pentru a scapa de anxietate trebuie sa nu te mai lupti cu ea si sa accepti prezenta ei astfel incat mintea sa aiba timp sa se vindece de aceste ganduri. Imi dau seama ca simptomele fizice - greata, lipsa de pofta de mancare si ameteala/stare de rau - sunt date de aceasta anxietate. Imi spun ca acestea nu imi pot provoca stari de sanatate foarte grae deaorece pana acum nu am patit nimic - dar totusi nu reusesc sa ies din acest cerc.
Saptamana trecuta am lucrat mult cu mine in directia permiterii anxietatii si constientizarii ca nu voi pati nimic. In general a fost relativ mai bine decat alte dati dar ieri duminica dupa pranz m-am simtit foarte rau, deprimat si anxios. Azi dimineata abia am putut sa ma dau jos din pat sa merg la servici. Am fost pe punctul sa-l sun pe psihiatrul meu din RO - un medic cu foarte mare experienta - care probabil mi-ar prescrie eva pilule sau combinatii cdare m-ar face sa ma simt bine dar doar pe timp limitat dupa cum s-a dovedit.
Intrebarea mea la voi ca persoane care trec prin asa ceva ar fi - sa apelez la alte medicamente ca sa ma reechilibreze? sau sa incerc sa lucrez singur cu toate ca rezultatele se pare ca se lasa asteptate........
Am sustinerea sotiei care imi spune sa ies din starea acesat dar stim cu totii ca asta nu se poate realiza batand din palme.........
multumesc pentru raspunsuri

[sergiu1997]

Salut ! Eu am 23 și de ani și sufăr de anxietatea generaliza ! Cu stări fizice: stare de rău câte 2 săptămâni continuu, palpitații, extrasistole, lipsa de aer, presiune in piept, transpirații reci, probleme de concentrare, amețeli, stări de leșin (n-am leșinat niciodată), atacuri de panica, insomnii (nu dorm câte o săptămâna decât 2-3 ore pe noapte) ! Vreau sa Menționez ca din anxietate NU SE POATE MURI !! poți sa stai foarte liniștit. Părerea mea personală este sa lași toate medicamentele prescrise de psihiatru și sa încerci puțin sa schimbi modul de a gândi! Când ai stare de anxietate accentuată gândește pozitiv, gândește-te ca corpul tău funcționează perfect pentru a preveni un moment de pericol (care e doar in capul tău, in realitate nu este nici un pericol) , gândește-te ca ti se pot întâmpla lucruri mult mai rele decât o anxietate, trebuie sa gândești foarte pozitiv! in momentele in care simți ca nu mai poți nu te lasă învins de anxietate pentru ca așa nu o vei putea stăpâni niciodată ! Stai calm, respira adânc, și gândește ca viața nu înseamnă anxietate !!! Eu am fost la foarte mulți doctori, analize peste analize, EKG-URI, RMN-URI, etc, pentru ca am crezut ca sufăr de vreo boala foarte gravă, dar mulțumesc lui Dumnezeu sunt perfect sănătos ! Am luat și medicamente de la psihiatru ( 3zile), dupa care nu le-am mai luat, m-am abintionat foarte tare și am spus ca eu o pot învinge fara medicamentație , dar am început sa ma joc un pic cu anxietatea, când aveam stări de anxietate stăteam și îmi spuneam in minte (hai sa vedem pana unde poți sa ajungi, ce poți sa-mi faci) cu toate ca senzațiile sunt foarte foarte chinuitoare, dar mie mi-a prins bine. Încearcă și mai redu din cafele, țigări, alcool, băuturile care sunt energizante ( dacă consumi ceva din astea) și o sa vezi ca in timp o sa te simți mai bine. La mine anxietatea e la fel și cu medicamente și fără! Își face ea 2 săptămâni de cap dar după 2 săptămâni sunt ok o perioada, apoi Iara apar stările ... Multă sănătate, numai bine !!! Și sărbători fericite ca tot suntem in perioada sărbătorilor !!

[a_prodrom]

Multumesc mult pentru raspuns sergiu. La mine in timpul saptamanii cand merg la servici reusesc cat de cat sa-mi stapanesc starile si sa ma motivez. Problema cea mai mare este in weekend - atunci parca ma doboara anxietatea. Am incercat din rasputeri sa gandesc pozitiv dar parca atunci cand nu te simti bine nu ai cum gandi pozitiv. Predomina o stare de greata, lipsa de pofta de mancare care automat ma duc cu gandul la ceva grav.......Am citit o carte in care spunea cam exact ce spui si tu cand apare anxietatea sa o provoci sa-i spui hai sa vad ce poti face si cat poti face. Incerc si asta sa vedem ce rezultate are. De renuntarea la medicamente imi este frica deoarece am mai incercat o data si nu mi-a fost deloc bine. In prezent fac si psihoterapie, ma ajuta pe moment dar nu pe termen lung. Am devenit trist si abatut, ma simt ca si cum sunt invins de aceste stari cu toate ca imi doresc enorm sa le pot ignora - dar pur si simplu nu imi iese. Ma preocupa intreaga zi analiza starilor mele cum ma simt si de ce. Am citit ca practic trebuie sa le accepti si sa nu incerci sa lupti cu ele pentru ca mai rau faci - nici asta nu imi reuseste prea bine. A ajuns si viata de familie sa fie afectata de aceste stari pe care altii nu le pot intelege - numai cine trece prin asa ceva stie ce inseamna.....tu spui ca reusesti sa gandesti pozitiv - cum faci asta?

[sergiu1997]

Da într-adevăr, când nu te simți bine nu poți gândi pozitiv, dar atâta timp când sti ca e doar anxietatea vinovata și nu o boala gravă, poți face un efort suplimentar și sa gândești cât se poate de pozitiv, din câte am citit și m-am documentat, o gândire pozitivă sa rămână cât de cât constanta trebuie exercitiu undeva la vreo 40 de zile . Sa spui ca ești bine și poți trece peste anxietate, dar cel mai important lucru este sa crezi in ceea ce spui, nu doar sa spui in cap ca ești bine și tu te analizezi in continuare. Asta facem noi anxioși, ne analizam zilnic, oare azi ce ma mai doare, ia sa văd. Asta nu e bine !

[andpro]

Da asa este. De dimineata de cand ma trezesc pana seara cand ma culc ma analizez in continuu. In ultimul timp nu imi este deloc foame, abia inghit ceva si automat ma gandesc ca este ceva in neregula cu mine si ca nu o pot duce asa fara sa mananc. Mai mult chiar si mirosul de mancare imi provoaca o stare de greata si de lipsa de pofta de mancare. Imi spun ca am aceasta senzatie numai cand nu ma simt bine dar parca tot nu functioneaza. De multe ori imi scriu pe hartie afirmatii de genul nu am nimic, sunt doar simptome indise de anxietate, etc dar tot nu simt o ameliorare. Am o stare permanenta de tristete si sunt abatut - ma regasesc in toate simptomele depresiei dar cum as putea avea depresie daca sunt totusi sub tratament medicamentos cu antidepresiv? oare nu este cel potrivit, oane nu este doza potrivita. Mi-as dori din tot sufletul sa nu mai iau medicamentatie dar pe de alta parte ma gandesc ca daca ies de sub umbrela ei este posibil sa nu mai pot functiona deloc. Si asta nu imi pot permite atat timp cat trebuie sa-mi castig existenta mea si a familiei mele. Ma gandesc chiar ca atunci cand am ceva zile libere si pot sta acasa, de Sarbatori sa incerc sa reduc medicamentatia sa vad ce se intampla. Pe de alta parte ma gandesc zilnic sa-l sun pe psihiatru si sa-i spun cum ma simt ca el sa-mi dea alta schema de tratament care ar putea sa ma linisteasca. In acelasi timp vad asta si ca o infrangere de tipul ca nu fac fata si nu ma pot echilibra singur. Nu stiu daca m-am exprimat foarte clar dar am scris ceea ce simt. Poate ma ajuta cineva cu un sfat.....

[simonavs]

Cred ca in primul rand ati putea discuta cu psihiatrul dvs si poate va schimba tratamentul, depinde cum considera el. In al doilea rand, aceaste stari de lipsa de apetit, greata, tristate, si tot ce ati mentionat mai sus sunt cauzate de aceste ganduri negative pe care le aveti, am trecut prin acelasi lucru.Cred ca aceasta terapie cognitive comportamentala poate sa va ajute in sensul in care va schimba perceptia si astfel ajuta la inlaturarea anxietatii. Nu va dati batut, nu aveti nicio boala, totul pleaca de la minte. Incercati de asemenea sa cititi si niste carti despre anxietate, in ele se dau diferite exemple si cum persoanele respective u reusit sa depaseasca anumite situatii. Recomand Albert Eliss-cum sa va controlati anxietatea. Petreceti timp in natura, desi nu aveti chef sa spunem. Poate reusiti sa faceti putin sport, nu strica niciodata. Toate cele bune!

[andpro]

@simonavs
Multumesc mult de incurajari. Ma aflu la servici si practic incerc sa-mi realizez sarcinile fara a da de banuit ca m simt foarte rau. Totul este incetinit, mintea in ceata si sta in mine convingerea ca nu sunt bine si ca trebuie neaparat sa gasesc o cale de iesire din aceasta stare pentru ca altfel imi pierd serviciul. Lucrez in germania si in momentul de fata este foarte greu sa gasesti un serviciu - pe de alta parte am senzatia ca daca nu fac ceva foarte curand nu voi mai putea lucra.
Am tendinta sa apelez la psihiatru sa-mi dea ceva ca sa ma repuna pe linia de plutire - pe care din pacate se pare ca am pierdut-o. Am senzatia permanenta ca orice as fae starea de rau ma insoteste - sunt sigur ca si eman o stare de depresie adanca (asa cum ma si simt) si din pacate aici in germania lumea este extrem de neempatica - nimeni nu arata compasiune sau intelegere fata de altul.
Simt ca singurul moment din zi pe care il astept este sa ma culc si sa uit de toate. Nu ma bucur de absolut nimic, chiar daca constientizez ca nu imi lipseste nimic si nu am nici un motiv sa fiu asa. Am facut niste teste online functie de simptomele mele, absolut toate imi arata ca as fi in depresie. Aceasta stare continua de tristete poate fi combatuta si fara medicamentatie?

[simonavs]

@simonavs
Multumesc mult de incurajari. Ma aflu la servici si practic incerc sa-mi realizez sarcinile fara a da de banuit ca m simt foarte rau. Totul este incetinit, mintea in ceata si sta in mine convingerea ca nu sunt bine si ca trebuie neaparat sa gasesc o cale de iesire din aceasta stare pentru ca altfel imi pierd serviciul. Lucrez in germania si in momentul de fata este foarte greu sa gasesti un serviciu - pe de alta parte am senzatia ca daca nu fac ceva foarte curand nu voi mai putea lucra.
Am tendinta sa apelez la psihiatru sa-mi dea ceva ca sa ma repuna pe linia de plutire - pe care din pacate se pare ca am pierdut-o. Am senzatia permanenta ca orice as fae starea de rau ma insoteste - sunt sigur ca si eman o stare de depresie adanca (asa cum ma si simt) si din pacate aici in germania lumea este extrem de neempatica - nimeni nu arata compasiune sau intelegere fata de altul.
Simt ca singurul moment din zi pe care il astept este sa ma culc si sa uit de toate. Nu ma bucur de absolut nimic, chiar daca constientizez ca nu imi lipseste nimic si nu am nici un motiv sa fiu asa. Am facut niste teste online functie de simptomele mele, absolut toate imi arata ca as fi in depresie. Aceasta stare continua de tristete poate fi combatuta si fara medicamentatie?

Cred ca orice se poate, insa este cel mai bine sa apelati la un psihoterapeut sa va indrume, ati putea face macar cateva sedinte pentru a primi un disgnostic clar. De obicei aceste stari pleaca de la credintele noastre gresite ca ceva rau se va intampla, iar daca aceste credinte sunt schimbate, atunci lururile se vor imbunatati de la sine. Probabil aveti aceste stari accentuate deoarece este prima data cand treceti prin asa ceva (cred), este un lucru nou si nu stiti ce se intampla cu dvs. Ca sa fiu sincera, la 1 luna si jumatate de la inceperea terapiei, pot spune ca ma simt mult mai bine, asa ca va sfatuiesc sa discutati cu cineva in domeniu, si capul sus! Aceste stari sunt trecatoare indifferent cat de rele par pe moment. Am anxietate de cand eram mica, ea vine uneori, dar trece, important este sa nu o lasam sa ne controleze viata.

[Andra2007]

Bună seara!Vă înțeleg si îmi dau seama cât de greu vă este.Nu știu nici ce tip de psihoterapie faceți,dar spunea cineva la un moment dat ,ca ar fii bn să urmezi metode dovedite științific.Printre ele,sportul,yoga,meditația si terapia cognitiv comportamentală.de fapt,cea din urmă e cea mai importantă, pt că ajută in schimbarea credințelor irationale cu care am fost crescuti sau pe care le-am dobândit in timp,ca urmare,poate a unor situatii de viață cărora le-am facut față cum am putut.E foarte greu,chinuitor si obositor sa facem asta pt ca asta înseamnă sa renunțăm la tot ce credeam ca e bine si normal si să ne confruntăm cu toate fricile noastre cu arme noi,cu care nu suntem familiarizați si in care nu credem.Adica noi credem ca e ok să ne spunem in continuu ca nu trebuie sa-mi fie greață, pt ca daca mi-e greață înseamnă ca e ceva in neregulă cu mine si nu suport sau ca nu trebuie sub nicio formă sa ma simt trist sau abătut sau obosit de tot ce trăiesc, pt ca daca o sa fiu,sigur voi face depresie si viața nu va mai avea niciun sens si e ingrozitor.Si nu e ok sa ne spunem asta,in felul ăsta.Terapia ne învață ca e mai ok să spunem ca:nu-mi place senzația asta de greață si mi-ar placea sa nu o am,dar înțeleg că nu patesc nimic grav,cum nu am patit nici datile trecute si ca e doar efectul cortizolului.E destul de chinuitoare,dar pot s-o suport.Frica de depresie...o am si eu. Uneori mai puternică, alteori deloc,in functie de cat de intense sunt starile de anxietate sau simptomele care vin la pachet.Psihoterapeutul cu care lucrez spune că, de fapt nu e chiar depresie,ci mai degrabă o oboseală, normala cumva,in starile prelungite de anxietate.Eu pot doar să vă spun,din experienta mea,să nu renunțați la serviciu sub nicio formă, indiferent dacă trebuie să mergeți plângând,Nici nu aveți idee cât va ajută!Să înțelegeți ca nimic nu trebuie, nici măcar sa va fie bine.Atata timp cât veți avea credințe si ganduri irationale,veți avea,cel mai probabil,si greață si amețeală si tot tacâmul!Încercați sa va expuneti cat de mult si cat de des,tuturor fricilor!Oricare ar fi ele!Cu cat evitați mai mult,cu atât vi se va întări ideea ca nu puteți, ca ceva rău se va întâmpla!Ganditi-va ca cel mai rau lucru care vi sr poate intampla ar fi sa faceți atac de panică, si oricum nici asta nu e cel mai rau lucru care vi se poate întâmpla!Multă sănătate!Sper sa vă fi fost de ajutor!

[andpro]

@Andra
Multumesc de raspuns si de sfaturi - toate aceste raspunsuri ma ajuta mult. Ideea ca nu sunt singurul cu astfel de problematica ma incurajeaza si imi da putere. Aceste stari te pot extenua pur si simplu. Ajung de multe ori ca cel mai asteptat moment sa fie cel in care ma culc pentru ca in somn ma pot in sfarsit linisti. Din fericire reusesc sa dorm - chiar as dormi mai mult dar trebuie sa ma trezesc zilnic la 05:30 pentru servici.
Ieri seara dupa ce ziua a trecut relativ linistit, din senin seara m-a luat o stare de rau - evident ca mintea a intrat direct in actiune si imi spunea continuu ca iar ma simt rau si ca ce ma fac, etc, etc. Am incercat sa ma uit la un fil si sa treaca timpul dar ma simteam apasat permanent. Azi dimineata evident primul Gand la trezire a fost - mi-a fost rau ieri si sigur imi va fi rau si azi........mi-am spus de cate ori am putut ca nu trebuie sa generalizez si ca nu trebuie sa fac presupuneri irationale......in plus ma asteapta si o zi grea azi cu o deplasare in interes de serviciu si necesitatea unui cap limpede si concentrare la ceea ce fac. Sper ca o voi putea scoate la capat.
Voi avea cateva zile libere de Sarbatori - in plus sotia mea pleaca cateva zile in tara si voi fi singur. imi cam este teama ca voi fi absolut singur in casa fara a putea spune cuiva ceva, dar incerc sa ma incurajez ca este un fel de test pentru mine si ca totul va fi bine. Imi amintesc ca inainte nu aveam absolut nici un fel de frici si imi este intr-un fel ciuda pe mine ca am ajuns acum sa am atatea nesigurante si temeri.
Inca o data multumesc tuturor celor care ma sprijina - este altceva cand stii ca persoane care trec prin asemenea stari neplacute te sprijina si te incurajeaza. Cred ca tuturor ne este greu in sinele nostru sa credem ca nu este nimic organic in neregula cu noi cand avem astfel de stari.......mintea omului este intr-adevar complicata. O zi buna tuturor si un Advent cat mai binecuvantat