Moment de cumpana in viata mea

[adyy2012]

Un moment greu dar pe care l-am trecut cu bine cu ajutorul lui Dumnezeu si a psihologului Alice Marasescu(multumesc din tot sufletul). Insa atunci numai eu stiu ce era in sufletul meu, ce fel gandeam sau mai bine zis ...nu mai gandeam, ce nebunii imi treceau prin minte...a fost depresie, frica, dezorientare, ma simteam fara viata si voiam sa se termine totul, nu mai conta aproape nimic, nu mai aveam chef de nimic, nu ma mai simteam bine cu mine si nici alaturi de cei din jur, imi era frica de ce va urma...un amalgam de trairi negative si neputinta fizica pentru ca ajunsesem sa fiu lipsita de putere, de viata, de curaj si dorinta de a trai. Aici am ajuns dupa 5 ani de strainatate, fara socializare si comunicare, inchisi in carapacea noastra, doar casa, copii, munca ...si ce munca?(terminasem in tara o facultate ca sa lucrez aici in curatenie). Pentru mine cei cinci ani au insemnat decadere, involutie, tot ce-am constuit in anii de studentie in tara am pierdut aici...am ajuns pe un drum de unde credeam ca nu mai e cale de intoarcere si nu mai vedeam nici o solutie salvatoare. Atunci indrumata de un medic de aici am apelat la psihoterapie...si va spun din tot sufletul, ca mi-a salvat viata, m-a salvat pe mine ca om, m-a adus inapoi pe linia de plutire, apoi si mai mult m-a invatat sa vad realitatea, sa ma descopar pe mine si sa am din nou incredere in propria mea persoana si in valorile mele, mi-a dat puterea sa traiesc din nou si sa ma bucur de copii , de viata si de tot ce pot sa fac. Pentru mine a fost ca o eliberare dintr-un jug.Este atat de important sa constientizam ca de noi depinde binele , multumirea, fericirea noastra. Este atat de important sa constientizam ca suntem liberi sa alegem si ca avem puterea sa ne croim drumul in viata. Insa totul depinde de noi, de noi si de vointa noastra. Pentru ca avand vointa capeti putere, si cand doresti din tot sufletul ceva, acel ceva devine realitate. Cea mai grea lupta e aceea cu noi insine, iar cel mai important e sa ne cunoastem foarte bine pe noi insine, sa invatam sa ne iubim,sa ne acordam credit, timp si rabdare, sa avem stima de sine si sa crestem prin a ne dezvolta propria personalitate. Cand ne impacam cu noi insine, cand ne iertam de toate acuzele ce ni le-am adus, apare autoacceptarea si iubirea de sine, acel sentiment de liniste si impacare ce-ti da puterea si speranta sa privesti viata si pe cei din jur cu alti ochi...abia atunci te poti bucura cu adevarat de tot ce te inconjoara.De ce oare asteptam sa se intample ceva urat si cumplit in viata noastra , ca sa ne apucam de trait si iubit din nou???

[alexandra_32]

Adyy iti multumesc din suflet pentru ceea ce ai impartasit cu noi......pe mine m-au impresionat atat de mult cuvintele tale....perfect adevarat tot ceea ce ai scris aici despre experienta ta......si felul nostru de a gandi ne influenteaza viata.....si cel mai important lucru e intradevar acela....de la noi incepe schimbarea....dupa ce incepem sa ne iubim asa cum suntem si sa traim fiecare clipa asa cum este fara sa o mai etichetam....va veni si schimbarea!!!
Ma bucur ca te simti altfel si iti doresc numai liniste si ganduri sanatoase!

[Psiholog Alice Marasescu]

Buna adyy2012,

Ma bucur foarte mult pentru tine ca ai reusit sa depasesti acele momente grele din viata, ca ai avut atat de mult curaj sa le infrunti si ca ti-ai dorit atat de mult sa traiesti din plin viata asta, cu bune si cu rele, care acum cu siguranta vezi cat de frumoasa poate fi si te poti bucura de ea alaturi de familie, chiar si intr-o tara straina.
Avand in vedere prin ce ai trecut, te asociez cu o mama leoaica, cu un animal puternic, care intr-o situatie de criza ai luptat pana ai invins acele stari de tristete si teama, acele probleme de adaptare la o tara cu o cultura destul de diferita de a noastra si toate astea in doar 5 sedinte! Felicitarile mele!
Vorbesti asa frumos de viata. Se vede cat de mult ti-ai dorit sa simti ca o ai, ca o traiesti si cat de mult te bucuri acum de ea.
Cu siguranta vorbele tale vor trezi aceasta dorinta si la alte persoane, care poate ca au si uitat de ea sau le e teama sa se mai gandeasca iar la acest vis de a simti ca traiesti. Tu le-ai aratat ca poate fi un plan realizabil si poti fi un exemplu, mai ales pentru romanii emigranti.
Referitor la intrebarea ta, ce pot sa spun e ca nu poti aprecia viata si iubirea la adevarata ei valoare decat daca simti sau vezi in jur cum e sa nu o ai si inveti iar cum sa faci asta.
Pana la urma tine de perceptie, de modul in care alegi sa vezi si sa simti viata si iubirea.

Iti urez numai bine si ma bucur ca ai scris acest mesaj aici!

[adyy2012]

Si eu va multumesc ca existati, aici am gasit puterea de a merge mai departe. Daca aveti intrebari raspund cu draga inima la toate, daca experienta mea ar putea ajuta o singura persoana aflata in situatii similare inseamna ca si aceasta a avut rostul ei , in scop constructiv. Va doresc din tot sufletul pace , liniste sufleteasca si echilibru. Cu drag, Adyy2012