sunt singurul care are ganduri de genul asta?

[adrianpricop]

Salutare din nou!
Cum ziceam in alt topic, problemele mele mari au inceput pe 2 august. Imediat dupa primul atac de panica ... In saptamana urmatoare nu mai intelegeam nimic. Nu mi-a venit sa cred ca de la o zi la alta viata mea se poate schimba asa dramatic. In perioada aceea am inceput sa am frica cam de orice. Gasisem pe net niste informatii despre OCD si mi-a venit imediat in mine gandul ca ar fi ingrozitor daca as descoperi ca sufar de asa ceva maine. Asa ca a doua zi, am avut o mica tresarire cand am strans mana colegului de munca la intrare. Am fost foarte atent la cum m-am simtit ca sa ma conving ca sunt bine. A fost apoi perioada cu xanaxul, perioada buna dupa ce l-am lasat si imi cam plecasera astfel de ganduri din minte. Saptamana asta a fost una mai nasoala, am dat putin inapoi si asta m-a descurajat. Probabil in mintea mea imi facusem ideea ca vindevarea e un proces care doar urca in grafice... Am devenit repede agitat si speriat mai tot timpul. A aparut din nou frica de atacuri de panica pt ca am avut un inceput de atac marti la munca, dar si frica de a face o cadere nervoasa, de a imi iesi din minti, de a nu fi in stare sa imi stapanesc nervii mai ales. Dar nu de asta am deschis topicul.
Ieri seara ma uitam cu fratele meu la un film. Fusesem putin nelinistit ... anxios dinainte. Dar uitandu-ma la film ceva parea in neregula. Au inceput imediat sa imi vina ganduri irationale in cap, cum ar fi: daca maine nu mai fac distinctie intre film si realitate? Asta ar inseamna ca sunt nebun si or sa ma inchida undeva pe veci. Si desi imi ziceam ca sunt doar gandurile mele irationale, iar frica pe care mi-o provoaca ele este responsabila pt senzatiile ciudate din corp, mi se parea totusi un scenariu posibil ... Am ramas cateva ore cu gandul la boli mintale, mai ales din cele grave, despre care de altfel nu stiu nimic. Iar frica mea incepea sa escaleze. A inceput sa imi intre in cap ca s-ar putea sa sufar de o boala mintala ceva ... am facut si cautari pe net ... incredibil .. la un moment dat a trebuit sa fac altceva de frica sa nu o iau razna doar gandindu-ma la asa ceva
A mai simtit cineva asa ceva?
Apropo, imi este uneori frica sa am ganduri de genul asta, sau imi este frica sa nu ma duca gandul la sinucidere sau mai stiu eu ce. Nu este cazul acum, dar am auzit ca se poate si asa ceva. Ce nu mi s-a intamplat inca e sa ma gandesc ca as putea face rau familiei, fratelui de exemplu care locuieste cu mine in perioada asta

[alice001]

Buna, Adrian.
Cu siguranta nu esti singurul care are astfel de ganduri irationale. Aceste ganduri ne fac sa avem atacuri de panica, anxietate, depresii. Eu urmez programul de pe gandestesanatos.ro si am inceput sa identific din ce in ce mai multe dintre aceste ganduri irationale. Am fost de nenumarate ori in situatia ta, stiu ca gandurile au o forta pe care uneori avem impresia ca nu o putem controla. Nu stiu daca tu urmezi programul, iti recomand sa o faci, este foarte benefic. Si eu merg la sala, si intr-adevar ajuta foarte mult. Dar ceea ce ma ajuta deasemenea, cred ca un pic mai mult sala, este mersul la un centru unde practic yoga si meditatia. Cand am avut ultimul atac de panica zilele trecute am urmat indicatiile din program si am facut un ABC, lucru care m-a facut sa imi dau seama ca palpitatiile si starea de agitatie cu care ma trezisem au fost accentuate de propriile ganduri, de genul "De ce am palpitatii", "De ce nu ma simt bine? Ar trebui neaparat sa nu ma simt niciodata asa", "Poate o sa innebunesc", "Nu o sa fiu buna de nimic toata ziua". Ideea este ca se intampla ca uneori sa avem papitatii, sau sa ne trezim cu o stare mai proasta, dar asta nu inseamna nici ca o sa innebunim, nici ca nu suntem buni de nimic, nici ca suntem grav bolnavi, mai ales ca nu avem nicio dovada in sensul asta. Te sfatuiesc sa cauti ajutor specializat in cazul in care nu urmezi deja acest program, asa cum am facut si eu si cum voi proceda si pe viitor daca voi simti ca nu imi pot controla mintea, ca sa zic asa Iar daca il urmezi, continua sa practici exercitiile indicate, asa cum fac si eu, si sa speram ca usor, usor, vom ajunge sa ne controlam cat mai bine. Totul se va petrece in timp, ai rabdare si nu iti pierde speranta, eu urmez programul de o luna si deja am simtit rezultate remarcabile. Este in natura mintii sa fie agitata, sa gandesca tot timpul, de aceea ceva tehnici de linistire si meditatie ar putea fi deasemenea benefice, poti cauta un centru specializat sau iti pot da adresa centrului meu daca vrei.
Bafta!

[adrianpricop]

multumesc de incurajari eu locuiesc in afara tarii, dar multumesc oricum. Am gasit si eu unele informatii pe net cum ca meditatia ar ajuta. Am avut de multe ori senzatia ca vreau sa imi opresc creierul. E ca si cum m-as chinui singur cu ganduri inutile. Urmez si eu programul, sunt la sedinta 8 si pana acum imi place. Am primit foarte multe informatii.
In cazul meu, cred ca cea mai grea parte este aceea de a accepta situatia in care sunt.
cu privire la sala, in ultima vreme ma simt obosit ... foarte obosit. Cel mai probabil din cauza starii de agitatie permanente. Ma gandeam sa imi iau o pauza , pana ma mai refac fizic si ma mai ridic de moral.

[alice001]

Sa incepi sa faci si niste ABC-uri, acestea sunt foarte importante. Asa cum imi spune Gabi, psihoterapeutul care ma indruma, cu aceste deprinderi invatate cand facem ABC-uri o sa ramanem toata viata. Incearca sa exersezi cat mai multe ABC-uri cu putinta, pentru fiecare caz care iti creeaza anxietate.
Spor!

[adrianpricop]

will do. am facut deja ieri unu, printre altele, despre un lucru care imi provoca neliniste. facut, citit inainte de activitatea respectiva, trecut cu brio. mic succes, dar mare satisfactie

[Psiholog Simona Chiriluta]

Confirm, adrianpricop a realizat deja 3 abc-uri! fiind la sedinta 8.
Felicitari alice001 pentru sfaturile date!

Mult spor la amondoi in continuarea terapiei. Efortul individual coordonat cu indrumarea terapeutica adecvata va vor aduce succes in "lupta"cu anxietatea.
Curaj!

Psiholog Chiriluta Simona

[adrianpricop]

e seara ... e 9 20 si urmeaza sa plec la munca. Sunt destul de agitat si ma gandeam chiar sa nu merg. imi fac numai ganduri negre in cap , majoritatea evident irationale. O sa merg totusi, trebuie sa imi infrunt fricile una cate una. In cel mai rau caz o sa ma simt iarasi aiurea din cauza anxietatii ... presiuni sau dureri de cap, confuzie, vedere putin incetosata, lipsa de concentrare ... dar nu sunt lucruri care sa ma omoare. Capul sus si mergem inainte

[123qwe]

Buna Adrian,
si eu am avut o singura data un astfel de episod (2012) dupa ce a aparut primul atac de panica. La momentul acela am crezut sincer ca am inebunit. Nu am zis niciodata nimanui, dar nici nu s-a mai intamplat. Totusi am luat anumite masuri, pentru o perioada de mai bine de un an, nu am vizionat nici macar un film de desene animate impreuna cu copii mei, stateam fizic acolo langa ei dar inchideam ochii. La stres foarte mare, simteam ca nu ma intelege nimeni si ca nu fac nimic bine, eram frustrata din cale afara si ma uram pe mine insumi pentru ca nu ma ridicam la asteptarile celorlalti si ale mele - deci datorita acestor stari a urmat si acest episod, si acum imi amintesc acel film, dar nu ma mai deranjeaza.
Sper ca esti mai bine acum si ca acele stari ti-au disparut.
123qwe