Psiholog Gabriel Dinu scrie:Draga Elena-Livia,
Imi pare rau ca iti este atat de greu!
Ai descris multe simptome intalnitein anxietate si panica si vei intelege foarte bine aceste simptome in sedintele 3 si 4.
Ma bucur mult ca ai apelat la acest program si vom face tot posibilul sa te ajutam sa-ti regasesti echilibrul si capacitatea de a te bucura de viata!
Poate ne dezvalui si cateva idei despre cum te-ai mai mobilizat in trecut ca sa iti mai revii. Cum te-a ajutat baiatul sa te mai ridici?
O zi frumoasa!
Psiholog Gabriel Dinu
multumesc mult ptr raspuns,
cum m-am mobilizat

...
niciodata nu m-am gandit la mine ca Eu asi avea nevoie de ceva,ci ma bucuram cand ai vedeam pe ceilalti fericiti din jurul meu,adica ma bucuram si ptr ai miei cunoscuti ca ai pot ajuta si sunt utila dar si ptr cunostinte(prieteni sau simple persoane cunoscute ocazional) ca le pot fi de ajutor...dar timpul trece si mai deschizi si ochii si vezi nu?de mai bine de un an vad ca nu reusesc sa mai gasesc nici un punct forte de care sa ma agat si sa ma ridic....
in viata asta muncim ca sa avem,sa ne facem un viitor,sa putem trai( de distrat nu am avut timp niciodata

) ecc...ami spuneam in gand trebuie sa fac asta (ex schimb mobila in casa,sau sa cumpar altceva...nimicuri dar cu mare valoare) ca ne trebuie,ca ne este util ecc,dar cu cat faceam cu atat regresam doar baiatul meu:mama ce bine e sau ce frumos e,ce mult imi place sau tot baiatul in ultimul timp mama am nevoie sa ma ajuti sa ami iau carnetul de conducere(lucrand part-time abia are bani de buzunar sau sa asi ia nimicuri cum fac tinerii in ziua de astazi,caci nu asi indrazni niciodata sa ai spun dami tu mie,va veni vremea cand va avea si el problemele lui sau nu si pana atunci ma gandesc eu la situatiile grele ale noastre) si acesta era un lucru care m-a facut sa ma trezesc un pic din oboseala caci aici costa scoala de soferi,dar baiatul este foarte comprensiv de toata situatia mea si nu cere nimic,imi spune mama ce zici putem sa facem asta ,aia sau uite imi doresc sa ami iau masina cum am putea proceda,dar de cealalta parte de acasa incep ei dar dece sa al ajuti ca ami trebuie mie sau fami ,dami ecc asa ca eu am ajuns sa nu mai vreau nimic sa nu mai imi placa nimic sa nu mai am vointa in mine,in exclusiv ma simt perceptiva la copil(in acest moment astept sa ma pun pe picioare si sa ami treaca starea asta,pana si la fata m-am schimbat),dar mai simt si nevoia sa fii intrebata :da ai nevoie de ceva,te simti bine? nu doar sa auzi stau rau ,am nevoie de aia,de cealalta ecc
cu catva timp in urma am apelat la un psihoterapeut oneline si i-am explicat problema mea legata de sotul meu si faptul de religie ca ma simt vinovata in fata lui D-zeu ptr ca in fata lui am fost uniti 20 ani in urma,dar daca sunt solutii sunt gata sa ascult si sa accept,am relatat ca sunt confuza si ca nu reusesc sa vad lucrurile clar(va ex in mare tot) si asi dori sa stiu din pctul dansei de expert ce imi recomanda...raspunsul a fost:intr-o casatorie sunt legaturi mici ce se leaga intre cele doua persoane dar cu mare importanta si nu se pot uita usor sau desface,daca sotul meu inca nu a invatat sa se dirijeze,gestioneze sau sa faca pe barbatul sa fie matur... sa imi cumpar un ham ca la copii mici si sa al dirijez din spate in ceia ce sa faca
...am ramas total dezamagita si imi spuneam :sigur si doamna are nevoie de ajutor

acum v-am gasit pe dv aici sper sa reusesc sa ma inteleg cu ajutorul dv si sa pot merge mai departe
