Buna ziua, numele meu este Ionescu Emanuel si de 3 ani de cand m-am despartit de sotie nu ma mai recunosc. Nu imi mai place nimic in viata asta. Socul divortului m-a trezit oarecum la realitate si mi-am dat seama ca 32 de ani am trait superficial neconstruind nimic. Nu am construit o cariera, relatii semnificative cu oameni etc. Momentan muncesc undeva unde nu am nici un fel se satisfactie, nu vorbesc cu nimeni, nu pot crea o lagatura mai buna cu fiul meu de 7 ani. Ma macina gandurile ca nu mai sunt acolo cu el, ca am ajuns ce urasc mai mult pe lumea asta, am ajuns un tata de weekend. Trebuie sa depun eforturi supraomenesti sa imi recladesc viata, financiar sentimental si sociala insa nu am nici un fel de suport.
Am crescut fara tata intr-o familie numeroasa si in ultimele cateva luni am facut o introspectiva mai generala si am inteles cum mi-am format toate crezurile irationale si chiar si la varsta de 32 de ani refuz intr-un fel sa ma maturizez pentru ca am impresia ca cineva inca imi datoreaza o copilarie. Nu am avut un model de tata si cominicarea nu a fost sau este punctul forte al familiei mele. Sincer m-am plictisit de cursa astabde sobolani in care nu pot trece peste trecutul meu si nu ma pot bucura de nimic. Am impresia ca am pierdut timp foarte valoros facand nimic, traind in trecut si acum e prea tarziu sa mai fac ceva. Daca terapia functioneaza probabil o sa imi pretrec urmatori 4-5 ani sa imi rezolv problemele gand care imi provoaca depresie stiind ca am pierdut 32 de ani si acum sunt nevoit sa mai pierd 4-5. Voi ajunge la o varsta la care consider ca e prea tarziu sa mai fac ceva cu viata mea.
Nu am nici un prieten, tigarile si alcoolul nu isi mai fac efectul sa ma scape de realitate.
Nu vad nici o speranta chiar si atunci cand ma chinui sa gandesc pozitiv. De frica am vazut doar partile negative din toate experientele mele din viata si am impresia ca sunt incapabil sa vad si partea buna. Orice experienta nu este deloc pe placul meu. Sunt atatea lucruri pe care imi doresc sa le fac dar nu ma apuc de ele pentru ca o sa vad doar partile negative si imi voi strica “visurile” de a face lucrurile respective.
Imi cer scuze daca am fost pe alocuri necoerent in ceea ce am scris dar sper ca un ochi bine format sa vada suferinta din spatele acestor cuvinte.
Multumesc