Adio Anxietate
și Panică

Pentru toți cei care au asemenea probleme, vă recomand platforma Gândește Sănătos și terapia domnului Gabriel Dinu. Nu veți regreta. Cine vrea să mă contacteze pentru detalii, o poate face cu încredere.

Acest site este exact perfect pentru aceste genuri de persoane. Site-ul www.gandestesanatos.ro poate fi accesat în orice moment și de oriunde și îți oferă soluții instant.

Am făcut această introducere pentru că sunt de-a dreptul fascinat de cum am fost tratat și ajutat de site-ul respectiv; să nu vorbim și de profesionalismul psihoterapeutului cu care țin eu legătura, doamna Mihaela Stîngă. Aș dori să precizez că am început psihoterapia doar de 1 lună dar deja se simt rezultate destul de bune. De ce zic acest lucru? Pentru că în momentul în care am început cu site-ul www.gandestesanatos.ro aveam atacuri de panică și nu reușeam să gestionez gândurile iraționale. Atacurile de panică erau aproape săptămânale și trăiam cu o frică uriașă de a nu face șoc anafilactic (am avut anul trecut un șoc anafilactic, cauza nici acuma nu s-a depistat). După ce am început ședințele cu doamna Mihaela Stîngă am început să gândesc mai rațional și să analizez și să decatastrofez gândurile iraționale.

Mai am mult de lucrat la gândirea mea, dar simt că sunt pe drumul cel bun și sunt sigur că, cu ajutorul gandestesanatos.ro am să reușesc să gestionez gândirea într-un mod mult mai bun. Am să recomand acest site cu căldură oricui.

Vă mulțumesc.

Relația mea cu mine însumi e mult mai blândă, nu mai sunt atât de perfecționist, nu mă mai judec atât de aspru când fac o greșeală sau când nu-mi iese ceva la lucru, reușesc de cele mai multe ori să-mi asum faptul că uneori nu prea-mi ies lucrările la fel de bune ca într-un trecut apropiat sau mai îndepărtat, însă-mi dau seama că nu sunt doar la fel de bun ca și ultima mea lucrare, și că dacă am un eșec asta nu anulează toate lucrurile bune pe care le-am făcut și pe care o să le mai fac în viitor.

Am început să fac schimbări la mine, la felul în care mă raportez la lumea înconjurătoare, la orașul și țara în care locuiesc (București, România), pe care înainte aveam extrem de des tendința de a le cataloga într-un mod foarte negativ (un negativ predestinat, intrinsec), pornind de la niște experiențe personale, particulare.

Și acum sunt conștient de lucrurile negative, sau care nu-mi convin, în spațiul în care trăiesc, în legătură cu oamenii din jurul meu, dar nu mai am pretenția ca totul să fie cum am eu chef, îmi dau seama că Bucureștiul e un loc, un oraș, cu o istorie, cu un context, cu părți bune și părți mai puțin bune, la fel ca toate orașele din lume, și dacă ceva nu-mi convine, pot încerca să schimb la un nivel micro ceea ce pot, sau să-mi schimb experiența și atitudinea, și să caut să mă mențin ocupat cu experiențe și locuri noi: orașul din fericire nu duce lipsă de cafenele, restaurante nice, cinematografe, parcuri, escape rooms, etc. Și experiența mea s-a schimbat de la „nu mai suport orașul ăsta, trebuie să mă mut acum, e cel mai nașpa oraș ever”, la „atât cât locuiesc în acest oraș, o să-ncerc să-l cunosc cât mai bine și să fac chestii cât mai nice, și uneori mă surprind pe mine însumi că zâmbesc și gândesc că-mi place aici.”

Relația cu prietena mea s-a schimbat de la certuri de mai multe ori pe săptămână, nenumărate despărțiri și împăcări, non-comunicare sau comunicare violentă, uneori chiar și violență fizică, la o relație nu lipsită de ups and downs, dar mult mai coerentă, stabilă, fără certuri majore, cu o comunicare mult mai pozitivă și empatică, cu apreciere unul pentru celălalt.

Relația cu câinele meu s-a îmbunătățit considerabil, acum un an uneori o percepeam ca pe o piedică, îmi impuneam niște imperative, că câinele meu trebuie să mă asculte, să nu mănânce de pe jos, să vină imediat când o chem, etc. Ajunsesem la un comportament foarte anxios când ieșeam cu ea la plimbare, uneori eram violent cu ea, suprageneralizam și judecam orașul, românii, pentru faptul că aruncă mâncare pe jos. Nici acum nu aș putea spune că îmi place faptul că oamenii aruncă pâine și orice pe jos, dar îmi dau seama că chiar nu e ceva ce pot controla (cel mult să explic pașnic persoanelor pe care le văd că fac asta, că nu consider că e un lucru foarte ok pentru comunitate, și că ei pot să țină cont sau nu de ce le-am spus eu). Și mai înțeleg că câinele meu e câine de vânătoare, că este în instinctul ei să caute, să miroasă, să mănânce. Încerc să o corectez, să îi dau recompense atunci când mă ascultă, uneori mă mai enervez pe ea, strig la ea, sau rareori o prind de ureche (dar îmi dau seama că nu e ok, că nu rezolv nimic), dar nu mai sunt la fel de dur cu ea ca înainte, nu mai văd relația cu câinele meu ca pe o adversitate ci ca pe o relație frumoasă și uneori challenging, și nici nu mă mai gândesc să o dau la altcineva (uneori o las la prietena mea când am un program mai încărcat, și profit de cele câteva zile mai libere, să lucrez).

Skillurile și credințele învățate la terapie sau din cărțile pe care le-am citit, unele recomandate de terapeut, altele găsite (Albert Ellis - Cum să vă controlați anxietatea, Philippe Brinster - Terapia cognitivă, Albert Ellis și Robert A. Harper - A Guide to Rational Living, Mark Manson - The Subtle Art of not Giving a Fuck, Steven Pinker - Enlightenment Now, Hans Rosling - Factfulness, Judith Beck - The Diet Trap Solution, Allen Carr - The Easy Way to stop Smoking), m-au ajutat să aplic o viziune mai realistă și rațională, și mai puțin negativistă, fatalistă, generalizatoare - asupra a ceea ce se întâmplă în lume, a felului în care lumea apare în mass media. Și în același timp m-au ajutat și să mă las de fumat, și să încep și să mențin o dietă pe termen lung care să mă ajute să pierd din greutatea pe care consider că o am în plus.

Deci nu pot decât să mulțumesc lui Gabriel, și Gândește Sănătos, și mie, pentru voința, perseverența, și prietenei mele, a cărei contribuție în îmbunătățirea relației este la fel de mare ca a mea.