GandesteSanatos.ro

Mulți oameni cred că relațiile de cuplu se termină atunci când iubirea dispare. În realitate, cele mai multe relații nu se destramă din lipsă de iubire, ci din acumularea lentă a unor rupturi emoționale mici, repetate, adesea invizibile la început.

Paradoxul este acesta: doi oameni pot continua să se iubească sincer și, în același timp, să nu mai știe cum să ajungă unul la celălalt.

Distanța emoțională nu apare brusc, ea se construiește în timp, prin conversații amânate, nevoi nerostite, conflicte neterminate și momente repetate în care unul dintre parteneri nu se mai simte văzut.

În multe cazuri, problema nu este lipsa iubirii, ci pierderea siguranței emoționale.

Există un mit persistent conform căruia „dacă ne certăm des, înseamnă că relația nu funcționează”. Cercetările lui John Gottman, unul dintre cei mai cunoscuți cercetători în psihologia relațiilor, arată contrariul: prezența unor tipare relaționale distructive care, repetate în timp, erodează sentimentul de siguranță dintre parteneri.

Printre cele mai frecvente se numără:

critica orientată spre persoană („niciodată nu faci nimic bine”);
defensivitatea constantă;
retragerea emoțională sau evitarea discuțiilor dificile;
disprețul exprimat prin sarcasm, ironie sau invalidare.

În esență, nu conflictul rănește cel mai mult, ci sentimentul că, în momentele dificile, partenerul nu mai este de partea ta.

Mulți parteneri caută explicații dramatice pentru deteriorarea relației: infidelitate, probleme financiare, lipsa compatibilității, dar, adesea, ruptura începe mult mai banal, spre exemplu momentul în care unul dintre parteneri încetează să mai răspundă emoțional la micile încercări de conectare ale celuilalt.

Aceste micro-momente sunt, de fapt, infrastructura invizibilă a relației. Atunci când ele sunt ignorate constant, partenerii încep să funcționeze mai degrabă ca doi colegi de apartament decât ca un cuplu.

Un lucru frustrant în dinamica relațională este faptul că multe conflicte revin obsesiv, aceeași ceartă, aceleași reacții, aceeași concluzie: „Nu ajungem nicăieri.”

De cele mai multe ori, conflictul vizibil nu este problema reală.

În terapia relațională observăm frecvent că oamenii nu luptă pentru subiectul aparent al conflictului, ei luptă pentru o nevoie emoțională neauzită.

Când vorbim despre relații sănătoase, oamenii se gândesc adesea la comunicare, dar comunicarea eficientă nu apare într-un vid. Siguranța emoțională este predictorul real pentru o relație sănătoasă.

Siguranța emoțională înseamnă să știi că poți spune ce simți fără teama că vei fi:

ridiculizat;
respins;
ignorat;
atacat;
făcut responsabil pentru propriile emoții.

Fără acest sentiment de siguranță, partenerii nu mai comunică autentic, încep să se protejeze, iar atunci când doi oameni încep să se protejeze unul de celălalt, intimitatea începe să dispară.

Poate cea mai importantă întrebare într-o relație nu este “Ne mai iubim?”, ci „Ne simțim în siguranță unul cu celălalt atunci când lucrurile devin dificile?”

Pentru că iubirea inițiază o relație, dar siguranța emoțională este ceea ce o menține vie.

Dacă te lupți de ceva vreme pentru a găsi siguranța emoțională în relația ta și nu reușești, noi te așteptăm în terapie pentru a gestiona împreună această situație. Ne găsești la cabinetele noastre din București sau Cluj sau pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii poți accesa pagina de Contact a site-ului și poți realiza o programare.

NOU! Accesează gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GândeșteSănătos din AppStore și GooglePlay. Dacă dorești și interacțiune cu un psiholog te poți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psiholog Larisa Paul

0737 039 446

În multe relații de cuplu, conflictele nu apar din lipsa iubirii, ci din lipsa unui spațiu emoțional sigur. Partenerii pot să se iubească profund și, totuși, să se simtă neînțeleși, criticați, evitați sau singuri în relație. De aceea, unul dintre cele mai importante concepte discutate astăzi în psihologia relațiilor este siguranța emoțională.

Tot mai multe abordări moderne din terapia de cuplu, inclusiv terapia cognitiv-comportamentală și terapia relațională, subliniază faptul că oamenii au nevoie să se simtă în siguranță emoțional pentru a putea construi intimitate autentică, comunicare sănătoasă și stabilitate relațională.

Siguranța emoțională descrie sentimentul că poți fi vulnerabil în relație fără teama că vei fi respins, ridiculizat, ignorat sau atacat. Este experiența internă de a simți că poți vorbi deschis despre ceea ce simți, că emoțiile tale sunt ascultate și validate, greșelile nu sunt folosite ca arme și că există respect chiar și în momentele dificile.

Într-o relație în care există siguranță emoțională, partenerii nu trebuie să stea permanent „în gardă”. Sistemul nervos nu percepe relația ca pe un spațiu periculos, ci ca pe un loc de reglare, conectare și sprijin.

Cum se construiește siguranța emoțională?

Siguranța emoțională nu apare spontan și nici nu depinde doar de compatibilitate. Ea se construiește prin interacțiuni repetate și conștiente.

Elemente care contribuie la siguranța emoțională:

ascultare activă;
validare emoțională;
consecvență;
disponibilitate emoțională;
asumarea greșelilor;
reglarea modului în care comunicăm în conflict;
respectarea limitelor personale;
evitarea criticii distructive și a disprețului.

Uneori, cele mai importante momente pentru construirea siguranței emoționale nu sunt cele perfecte, ci cele de reparare după rupturi relaționale.

Semne că relația nu oferă suficientă siguranță emoțională

Lipsa siguranței emoționale poate arăta diferit de la un cuplu la altul, însă câteva semnale frecvente includ:

teama de a spune ce simți cu adevărat;
senzația că trebuie să „calculezi” permanent ce spui;
evitarea conflictelor de teamă că vor escalada;
sentimentul de singurătate în relație;
invalidarea emoțiilor;
ironia, sarcasmul sau critica frecventă;
dificultatea de a cere nevoi emoționale.

În timp, aceste experiențe pot afecta nu doar relația, ci și starea psihologică individuală, crescând anxietatea și distanța emoțională.

În concluzie o relație sănătoasă nu este definită de perfecțiune sau de lipsa conflictelor, ci de capacitatea partenerilor de a crea un spațiu emoțional sigur unul pentru celălalt.

Atunci când oamenii se simt în siguranță emoțional, relația devine un loc în care pot fi autentici, vulnerabili și conectați cu adevărat.

Psiholog Larisa Paul

0737 039 446

Multe cupluri observă, la un moment dat, că aceleași conflicte se repetă. Discuțiile pot începe din motive diferite, dar ajung în același punct: unul dintre parteneri se simte neînțeles, celălalt se simte criticat, iar tensiunea crește.

În realitate, aceste conflicte nu apar întâmplător. De multe ori, ele sunt expresia unor tipare relaționale mai profunde, formate cu mult înainte ca relația actuală să înceapă.

Înțelegerea acestor tipare este unul dintre cele mai importante procese pentru construirea unor relații de cuplu sănătoase și stabile.

Cum se formează tiparele relaționale

Primele relații semnificative din viața noastră influențează modul în care învățăm să trăim apropierea emoțională.

În copilărie, învățăm implicit:

cum se exprimă emoțiile
cât de sigur este să cerem apropiere
cum reacționează ceilalți când avem nevoie de sprijin
ce se întâmplă atunci când apare conflictul

Aceste experiențe creează o hartă relațională internă care ne influențează comportamentul în relațiile adulte. De aceea, uneori ajungem în relații care reactivează exact acele vulnerabilități emoționale pe care le-am experimentat mai devreme în viață.

De ce apar conflictele repetitive în cuplu

În multe relații apare un tipar frecvent: atunci când unul dintre parteneri caută mai multă apropiere, celălalt începe să se retragă.

De exemplu:

unul dintre parteneri dorește mai multă conectare și dialog
celălalt are nevoie de spațiu emoțional și timp de procesare

Aceste reacții nu sunt, în mod necesar, greșite. Problema apare atunci când ele devin strategii automate de protecție, care se activează în fiecare conflict. Astfel se formează cicluri relaționale repetitive în care fiecare reacție îl declanșează pe celălalt.

Ce încearcă, de fapt, să facă fiecare partener, în spatele comportamentelor care par opuse, de cele mai multe ori este să își satisfacă aceeași nevoie fundamentală: siguranța emoțională.

De exemplu:

partenerul care insistă încearcă să restabilească apropierea
partenerul care se retrage încearcă să evite escaladarea conflictului

Fiecare strategie este o încercare de protecție. Totuși, atunci când aceste strategii se lovesc una de alta, rezultatul este adesea mai multă distanță.

Cum pot cuplurile ieși din aceste tipare

Schimbarea într-o relație nu apare atunci când unul dintre parteneri „câștigă” conflictul, ci atunci când ambii încep să observe tiparul relațional în care au intrat împreună.

1. Observarea tiparului

În loc să ne concentrăm doar pe cine are dreptate, este util să observăm procesul:

Cum începe conflictul?
Cine devine mai insistent?
Cine începe să se retragă?

Această perspectivă reduce tendința de a personaliza reacțiile partenerului.

2. Înțelegerea emoțiilor din spatele reacțiilor

În multe situații, conflictele nu sunt despre subiectul aparent al discuției, ci ele sunt despre nevoia de apropiere, frica de respingere sau sentimentul de a nu fi văzut sau auzit.

Atunci când aceste emoții sunt exprimate direct, dinamica relației se poate schimba semnificativ.

3. Ascultarea empatică

Un element esențial pentru reconectarea în cuplu este ascultarea empatică.

Aceasta presupune:

ascultare fără întrerupere
reflectarea emoțiilor partenerului
validarea experienței lui

Sentimentul de a fi înțeles reduce defensivitatea și creează spațiu pentru apropiere.

4. Construirea siguranței emoționale

Relațiile stabile se bazează pe experiențe repetate de siguranță.

Acestea se construiesc prin:

conversații regulate despre relație
exprimarea recunoștinței
repararea rapidă a momentelor tensionate
disponibilitate emoțională

Siguranța emoțională este unul dintre cei mai importanți predictori ai satisfacției în relațiile de cuplu.

Relația ca spațiu de creștere

Deși conflictele pot fi dificile, ele pot deveni și o oportunitate de dezvoltare personală și relațională.

Relațiile apropiate scot la suprafață cele mai vulnerabile părți ale noastre. Atunci când aceste vulnerabilități sunt întâlnite cu empatie și responsabilitate emoțională, relația se poate transforma. În acest sens, relația nu este doar un loc al iubirii, ci și un spațiu de maturizare emoțională. Astfel, conflictele din relațiile de cuplu nu sunt întotdeauna semnul că relația nu funcționează. De multe ori, ele sunt expresia unor tipare emoționale mai vechi care se reactivează în apropierea intimă.

Atunci când partenerii încep să observe aceste tipare și să înțeleagă nevoile emoționale din spatele reacțiilor, relația poate deveni mai conștientă, mai sigură și mai conectată.

Relațiile sănătoase nu sunt cele fără conflicte, ci cele în care partenerii învață cum să se regăsească unul pe celălalt chiar și în mijlocul diferențelor.

Dacă acest proces îți ridică dificultăți noi te așteptăm în terapie pentru a gestiona împreună această situație. Ne găsești la cabinetele noastre din București sau Cluj sau pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii poți accesa pagina de Contact a site-ului și poți realiza o programare.

Psiholog Larisa Paul

0737 039 446

sandra.voicu@psihosolutii.ro

Ni se poate întâmpla în viața de cuplu să confundăm apropierea reală cu faptul că împărțim aceeași casă, aceleași responsabilități sau aceeași rutină. Paradoxal, tocmai sentimentul că „ne știm deja pe de rost” poate deveni un inamic al conexiunii emoționale.

Ce este familiaritatea și când devine nesănătoasă

Familiaritatea apare natural în orice relație de durată. Știi cum celălalt își bea cafeaua, ce îl enervează în trafic sau ce serial preferă înainte de culcare. Este confortabilă și oferă siguranță. Dar familiaritatea are și o parte întunecoasă. Nu mai întrebi ce simte, pentru că „știi deja”. Nu te mai oprești să asculți, pentru că i-ai auzit deja toate poveștile. Nu mai faci un efort pentru că ai siguranța legăturii voastre.

„Parcă suntem colegi de apartament.” Aceasta este adesea familiaritatea fără intimitate.

Ce este, de fapt, intimitatea

Intimitatea nu înseamnă doar apropiere fizică sau lipsa secretelor. În psihologia relațiilor, aceasta presupune două lucruri simultan: a-l privi pe celălalt cu curiozitate reală, chiar și după ani împreună și a permite să fii văzut, inclusiv în vulnerabilitățile tale. Intimitatea nu este o stare stabilă obținută o dată pentru totdeauna. Este un proces continuu de actualizare a relației.

Iată câteva semne că familiaritatea a început să erodeze intimitatea:

– conversațiile sunt aproape exclusiv logistice („cine ia copilul”, „ce cumpărăm”);

– presupui intențiile partenerului înainte să îl asculți;

– momentele de vulnerabilitate devin rare;

– telefonul ocupă spațiul care altă dată era destinat conexiunii;

– simți că nu mai există surpriză sau curiozitate între voi.

Cum menținem intimitatea într-un cuplu de lungă durată

1. Practică ceea ce s-ar putea numi „curiozitatea activă” – Pune întrebări chiar dacă crezi că știi răspunsul.

„Cum a fost pentru tine ziua asta?”, „La ce te gândești în perioada asta?”

Oamenii evoluează constant. Dacă nu actualizezi imaginea despre partenerul tău, începi să te raportezi la o versiune veche a lui, în timp ce în fața ta stă o persoană pe care nu o cunoști.

2. Creează ritualuri mici de conectare – Cercetările lui John Gottman arată că relațiile stabile se construiesc din micro-momente repetate de conexiune: salutul de dimineață, câteva minute de povestit seara sau interesul autentic pentru experiența celuilalt.

Nu gesturile rare și grandioase susțin apropierea, ci cele mici și frecvente.

3. Vorbiți despre „voi doi”, nu doar despre viață – Mulți parteneri discută despre copii, muncă sau probleme externe, dar nu despre relația lor.

Întrebări simple pot reactiva intimitatea: „Ce ți-a plăcut la noi în ultima perioadă?”, „Ce ai avea nevoie sa primești de la mine mai mult în perioada asta?”

4. Lăsați loc pentru nou

Nu trebuie să fie ceva spectaculos. Poate fi o activitate nouă, o plimbare într-un loc diferit sau o conversație într-un context neașteptat. Noutatea activează atenția — iar atenția reaprinde interesul unul față de celălalt.

Familiaritatea e naturală. Oferă stabilitate si predictibilitate. Intimitatea, pe de altă parte, aduce viață în relație. Nu trebuie să alegi între ele — ai nevoie de ambele. Dar dacă rutina începe să înlocuiască interesul autentic, relația devine treptat distantă. Intimitatea nu apare din întâmplare. Se construiește din atenție, curiozitate și din decizia zilnică de a-l descoperi din nou pe omul de lângă tine.

Dacă ai nevoie de ajutor, te așteptăm la cabinetele noastre din București sau Cluj-Napoca sau pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 lecții sunt gratuite. Poți face o programare la unul din numerele de telefon pe care le găsești la sectiunea de Contact de pe site.

Psihoterapeut Sandra Voicu

0729.007.831

ileana.matei@psihosolutii.ro

(Photo credit: Andrea Piacquadio @ Pexels)

Limitele personale reprezintă acele granițe invizibile care definesc ce este acceptabil și ce nu pentru noi în relația cu ceilalți. Ele țin de nevoile, valorile, emoțiile și spațiul nostru psihologic și fizic. Deși uneori pot fi percepute ca bariere sau semne de respingere, limitele sunt, în realitate, fundamentul relațiilor sănătoase, echilibrate și autentice.

În plan psihologic, limitele ne ajută să ne păstrăm identitatea. Fără ele, riscăm să ne pierdem în dorințele, așteptările sau emoțiile celorlalți, ajungând la relații marcate de confuzie, resentimente sau epuizare emoțională. O persoană care nu își cunoaște sau nu își respectă propriile limite va avea dificultăți în a spune „nu”, va tolera comportamente dăunătoare și va simți adesea vinovăție atunci când încearcă să se protejeze.

Limitele personale nu sunt doar un concept teoretic, ci se manifestă zilnic prin alegerile, reacțiile și modul în care comunicăm cu ceilalți. Ele ne ajută să ne protejăm timpul, energia și echilibrul emoțional, fără a deteriora relațiile importante. Mai jos sunt exemple practice de limite sănătoase în principalele tipuri de relații: cuplu, prietenie și muncă.

Limite sănătoase în relațiile de cuplu

În cuplu, limitele sunt esențiale pentru a menține atât intimitatea, cât și autonomia fiecăruia.

Limite emoționale
– „Pot să te susțin când îți este greu, dar nu pot fi singura ta sursă de echilibru emoțional.”
– „Am nevoie de timp să mă liniștesc înainte să continuăm această discuție.”
Limite legate de spațiul personal
– „Am nevoie de o seară pe săptămână doar pentru mine.”
– „Nu îmi place să-mi verifici telefonul; este important pentru mine să existe încredere.”
Limite în comunicare și conflict
– „Nu continui o discuție în care se țipă sau se folosesc jigniri.”
– „Putem vorbi despre problemă, dar fără a aduce reproșuri din trecut.”

Aceste limite nu slăbesc relația, ci o ajută să fie mai sigură și mai matură emoțional.

Limite sănătoase în relațiile de prietenie

Prietenia autentică se bazează pe respect reciproc, nu pe disponibilitate nelimitată.

Limite de timp și energie
– „Țin la tine, dar nu pot răspunde mereu imediat la mesaje.”
– „În perioada asta am nevoie de mai mult timp pentru mine.”
Limite emoționale
– „Te pot asculta, dar nu pot prelua constant rolul de terapeut.”
– „Mă afectează glumele pe tema asta și aș prefera să le evităm.”
Limite legate de respect
– „Nu mă simt confortabil când faci comentarii despre viața mea personală în fața altora.”

O prietenie sănătoasă permite exprimarea sinceră a acestor limite fără teamă de abandon.

Limite sănătoase la locul de muncă

În mediul profesional, limitele sunt esențiale pentru prevenirea burnoutului și pentru menținerea profesionalismului.

Limite de timp
– „Programul meu se încheie la ora 17:00; pot prelua acest subiect mâine.”
– „Nu pot răspunde la emailuri în weekend.”
Limite de rol și responsabilitate
– „Această sarcină nu intră în atribuțiile mele, dar pot ajuta cu o soluție alternativă.”
– „Am nevoie de clarificări înainte de a-mi asuma această responsabilitate.”
Limite în comunicare
– „Prefer feedback-ul oferit într-un cadru privat.”
– „Nu sunt confortabil cu un ton agresiv; putem discuta calm.”

Aceste limite contribuie la relații profesionale mai clare, mai eficiente și mai respectuoase.

Un principiu-cheie

Limitele sănătoase nu sunt ultimatumuri, ci expresii ale responsabilității față de sine. Ele sunt cel mai eficiente atunci când sunt comunicate clar, calm și consecvent. Oamenii care ne respectă vor respecta și limitele noastre; cei care nu o fac ne oferă informații importante despre calitatea relației.

A învăța să ne stabilim limite înseamnă, în esență, a învăța să avem relații mai oneste, mai sigure și mai echilibrate – cu ceilalți și cu noi înșine.

Sper ca aceste informaţii să te ajute și să te susțină în a-ți crea o viață mai bună. Iar dacă ai nevoie de ajutor din partea unui psiholog, te așteptăm cu drag online sau la cabinetele noastre din București sau Cluj-Napoca sau pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 lecții sunt gratuite. Poți face o programare la unul din numerele de telefon pe care le găsești la sectiunea de Contact de pe site.

Psihoterapeut Ileana Matei

0726.112.161

ioana.ionicioiu@psihosolutii.ro

Există mai multe soluții în urma cărora, atunci când apare un conflict între parteneri, unul câștigă și celălalt pierde. Aceste soluții sunt mai des răspândite nu pentru că sunt mult mai ușor de găsit, ci și pentru că sunt oarecum instinctive. Părem atrași instinctiv de acest tip de rezolvări.

Strategia sacrificiului. Sacrificarea propriilor interese pentru cele ale persoanei iubite este o soluție străveche pentru multe probleme de viață. Mulți o consideră forma supremă a grijii. Cu cât partenerii se sacrifică mai mult în favoarea celuilalt, cu atât mai mult căsnicia lor este considerată de către unii ideală.

În căsnicie însă, sacrificiul prezintă mai multe capcane.

În primul rând, în loc să găsească împreună o soluție la problemă, partenerii unui cuplu o abordează pe cont propriu, păstrându-și planurile doar pentru ei înșiși. De obicei, sacrificiul împiedică sinceritatea.

În al doilea rând, sacrificiul nu conduce la soluții pe termen lung în cazul problemelor dintr-o căsnicie. În cel mai bun caz, este un lucru care poate fi făcut doar ocazional, deoarece în general, partenerul care se sacrifică nu este dispus să facă din asta un obicei. Însă creează un precedent care duce la așteptări ce nu pot fi îndeplinite. Când unul dintre parteneri are de câștigat de pe urma unui sacrificiu făcut de bunăvoie, într-o zi, acest sacrificiu se va transforma foarte ușor într-o așteptare ce o va cere pe următoarea.

Al treilea motiv pentru care sacrificiul nu funcționează prea bine într-o căsnicie este legat de faptul că partenerul se așteaptă mereu la un schimb reciproc. Într-o relație în care grija este reciprocă, așa cum e căsnicia, sacrificiul reciproc nu prea are sens, dacă amândurora le pasă cu adevărat de cel drag. Grija reciprocă înseamnă că amândoi ne dorim ca celuilalt să-i meargă bine și nici unul dintre noi nu vrea să sufere celălalt.

Concluzia este aceea că într-o căsnicie este extrem de util ca partenerii să facă împreună un sacrificiu pentru a atinge un obiectiv cu valoare comună. Însă sacrificiul comun nu se face în secret. Totul se desfășoară deschis, ambii soți fiind conștienți de implicațiile existente și ce anume vor primi în schimb pentru eforturile lor. De asemenea, sacrificiul comun are un final bine definit și nimeni nu se așteaptă să dureze la nesfârșit. În cele din urmă, deoarece lucrurile sunt stabilite de ambii parteneri pentru că e nevoie de un efort comun, iar la final au de câștigat amândoi, nici unul dintre ei nu se mai așteaptă la reciprocitate.

Strategia dictatorului. De-a lungul anilor, deciziile importante dintr-o căsnicie au fost luate de soți. Probabil soții discutau problemele și cu partenerele, însă nu țineau cont de părerea lor. Și în cele din urmă, tot bărbatul avea câștig de cauză. Însă, de-a lungul ultimelor decenii, acest obicei s-a schimbat, cel puțin în majoritatea culturilor occidentale. Schimbările din cultura noastră care le-au conferit femeilor aceleași drepturi cu bărbații erau așteptate de multă vreme și cu toate astea s-au confruntat cu multe dificultăți. Ani la rând a fost firesc ca bărbații să fie dictatori. Ei erau cei care luau deciziile finale în privința familiei, iar soțiile lor îi ascultau supuse. Deși astăzi legămintele noastre reflectă egalitatea celor doi soți într-o căsnicie, mai există nenumărați soți care încă încearcă să le spună soțiilor ce să facă.

În general, când bărbatul utilizează strategia dictatorului pentru a rezolva conflictele conjugale, nu intenționează să-și rănească soția și copiii. De fapt, el susține de obicei că decizia luată este, în ultimă instanță, spre binele întregii familii. Dar chiar dacă pe parcursul acestui proces soțul face sacrificii personale, majoritatea soțiilor moderne nu doresc ca soții lor să ia hotărâri unilaterale. Ele doresc să fie parteneri egali, iar acest lucru presupune și egalitate în luarea deciziilor. Dacă partenerul încearcă să o oblige să-i accepte decizia fără să o consulte înainte, femeia consideră acest lucru abuziv și autoritar, iar ea nu-și dorește o viață controlată în totalitate de partener. În plus, ceea ce pare un act de bunăvoință pentru soț nu va fi văzut la fel din perspectiva soției sale.

Dacă decizia finală nu este agreată de ambii parteneri și este adoptată doar de către soț, probabil interesele soției nu au fost luate pe deplin în considerare. De obicei, deciziile unui cuplu sunt mult mai înțelepte când ambii parteneri cad de acord asupra unui plan de acțiune. Parteneriatul este un concept esențial în căsniciile moderne, iar majoritatea femeilor vor să ia decizii împreună cu partenerii lor.

Binevoitor sau nu, un soț care are pretenția de a lua mereu decizia finală într-o relație este considerat de multe ori arogant și nepoliticos. Unele soții se supun cerințelor soților, iar unii soți fac același lucru când nevestele lor preiau controlul în familie. Însă cea mai răspândită reacție față de un partener dictator este de a riposta. În prezent, certurile dintre doi parteneri dictatori sunt atât de comune în căsnicii, încât terapeuții recurg la încurajarea cuplurilor de a lupta cinstit. Încercarea de a rezolva conflictele conjugale fără luptă este privită adeseori ca o iluzie, nicidecum ca o posibilitate reală.

Strategia anarhiei. Există și situații în care partenerii încep să ia cel puțin o parte din decizii independent de celălalt. Dacă partenerul de viață nu dorește să coopereze, singura speranță de supraviețuire este să continuați pe cont propriu. Această atitudine este numită strategia anarhiei de rezolvare a conflictelor conjugale, încă o tactică care nu funcționează și în care doar unul dintre parteneri câștigă.

Vestea bună este că acestea nu sunt singurele opțiuni existente. Din nefericire, majoritatea cuplurilor nu conștientizează asta înainte de a testa fără succes strategiile de acest tip care nu reușesc să le rezolve problemele.

Dacă aveți nevoie de sprijin în acest sens, vă așteptăm la cabinetele noastre din București sau Cluj-Napoca sau pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii puteți accesa pagina de Contact a site-ului și să realizați o programare.

NOU! Accesați gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GandesteSanatos din AppStore si GooglePlay. Dacă doriți și interacțiune cu un psiholog vă puteți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psiholog Ioana Ionicioiu

0746 211 896

Dinamica relației de cuplu reflectă modul în care partenerii interacționează, își reglează emoțiile și se adaptează la provocări, dar și cresc împreună. Dinamica unei relații nu este fixă, ci este un proces continuu de ajustare.

Siguranța emoțională este unul dintre fundamentele relațiilor de cuplu și se traduce prin sentimentul de încredere și confort psihologic pe care o persoană îl experimentează într-o relație, știind că poate fi autentică, vulnerabilă și sinceră fără teama de a fi respinsă, criticată sau ignorată.

Dar cum ne dăm seama dacă există această siguranță emoțională în relația noastră?

Iată câteva semne ale unei relații în care există siguranță emoțională:

Poți exprima liber gândurile și sentimentele.
Te simți valorizat și respectat.
Simți că partenerul îți oferă sprijin, nu doar în momentele fericite, ci și în cele dificile.
Conflictele nu duc la teama de abandon sau la consecinte negative, precum răzbunarea.

Ți-am pregătit și un exercițiu, „Puntea Siguranței”, care ajută partenerii să devină mai conștienți de ce au nevoie unul de la celălalt pentru a se simți în siguranță și creează un spațiu sigur pentru exprimarea nevoilor emoționale.

Instrucțiuni:

1.Fiecare partener completează următoarele fraze pe o foaie:

„Mă simt cel mai în siguranță în relația noastră atunci când tu …………………………………………..”

„Când sunt vulnerabil(ă), mi-aș dori să aud de la tine ……………………………………….………………”

„Un lucru pe care îl poți face pentru a mă ajuta să mă simt mai protejat(ă) emoțional este ………………………………………………………………………”

2. După ce au terminat, partenerii schimbă foile și citesc răspunsurile celuilalt.

3. Fiecare partener reflectează și își exprimă gândurile:

• Ce ai simțit când ai citit răspunsurile partenerului tău?

• Există vreo surpriză sau ceva ce nu știai?

• Cum poți integra aceste informații pentru a-ți sprijini partenerul mai bine?

Pentru o relație echilibrată și sănătoasă, comunicarea, încrederea, dar și siguranța emoțională trebuie să fie cultivate constant.

În cazul în care un subiect provoacã teamă sau este prea sensibil si considerați că nu poate fi discutat în cuplu, ați putea lua în calcul și posibilitatea de a apela la o altă persoană care să vă ofere sprijin pentru a dezbate în siguranță problema.

În acest sens, te așteptăm cu drag la cabinetele noastre din București sau Cluj sau pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii poți accesa pagina de Contact a site-ului și poți realiza o programare.

Psiholog Larisa Paul

0737 039 446

ioana.ionicioiu@psihosolutii.ro

Primul pas către dezarmarea partenerului critic este dobândirea unei mai bune înțelegeri a modului său de a gândi. Această etapă este esențială pentru realizarea modificărilor necesare, care ulterior, vor duce la o relație mai bună. O modalitate de a atinge acest obiectiv este să identifici schemele partenerului tău, care sunt de fapt, credințe de bază cu rădăcini în copilăria timpurie a fiecăruia și care rămân cu noi pe tot parcursul vieții.

Credințele de bază ajung să definească felul în care suntem, interacțiunile noastre cu ceilalți, felul în care ne alegem partenerii, reacțiile emoționale pe care le avem când ne confruntăm cu anumite situații, dar și viziunea despre lume. Fiecare experiență trăită poate să intre sau nu în conflict cu credințele noastre de bază și cu credințele de bază ale celorlalți. Schemele sau credințele de bază influențează modul în care ne trăim viața și creează, de asemenea, monologul intern, care conține gânduri personale, presupuneri și interpretări, care la rândul lor, formează viziunile noastre individuale asupra lumii. Credințele de bază ne ghidează în stabilirea regulilor după care trăim.

O schemă este un model stabil și durabil, care constă în amintiri, senzații corporale, emoții și cogniții. Când o schemă este activată, aceasta va produce emoții intense. Înțelegerea regulilor care determină comportamentul partenerului de cuplu ne poate conduce la adoptarea unor strategii mai sănătoase de coping și comunicare între noi și parteneri.

Schemele dezadaptative ale partenerului critic sunt rezultatul uneia sau al mai multora dintre nevoile nesatisfăcute din copilăria timpurie. Cele mai frecvente sunt:

Schema de deficiență și rușine. Cineva cu această schemă trăiește cu impresia că este rău, nedorit, inferior sau invalid în privințe importante sau se teme că ar putea deveni de neiubit pentru orice partener dacă adevăratul său sine ar ieși la iveală. Comportamentul de coping pentru persoanele care au această schemă este să fie critice față de ceilalți, să își asume un aer superior sau să încerce să se prezinte ca fiind perfecte. Paradoxal, cu cât acești oameni sunt mai iubiți, cu atât pot deveni mai critici față de partenerii lor.
Schema de tipul îndreptățire. Persoanele care fac parte din această categorie au impresia că sunt superioare celor din jur și că merită un tratament special. Când dorințele nu le sunt îndeplinite răspund cu iritare sau chiar mai rău. Comportamentul de coping al acestor oameni este să devină despotici, manipulatori și egoiști față de ceilalți în efortul de a-și satisface propriile nevoi. Le lipsește empatia, au standarde rigide, sunt foarte competitivi, se simt superiori și caută permanent aprobare.
Schema de neîncredere și abuz. Persoanele care intră în acestă categorie trăiesc cu impresia că nu pot avea încredere în alții. Comportamentul lor de coping este acela de a fi precaute și suspicioase. Tind să evite împărtășirea celor mai profunde gânduri și sentimente, deoarece cred că ceilalți vor folosi informațiile împotriva lor. Îi testează în permanență pe cei din jur pentru a stabili dacă pot avea încredere în ei și au dificultăți în a lega relații apropiate. Când schema lor este declanșată, acești oameni pot deveni abuzivi ca modalitate de reafirmare a controlului și de protejare împotriva rănirii.
Schema de abandon. Partenerul critic cu acestă schemă trăiește cu impresia că oamenii importanți îl vor părăsi, se vor comporta imprevizibil sau se vor îmbolnăvi și vor muri. Comportamentul de coping prin supracompensare al persoanelor cu această schemă includ agățarea de parteneri, gelozia și posesivitatea, atacul, retragerea și controlul.
Schema de deprivare emoțională. Cei care au această schemă, trăiesc cu impresia generală că ceilalți nu îi vor satisface niciodată nevoile. Comportamentul de coping prin supracompensare al partenerilor critici cu această schemă este de a cere ca toate nevoile lor emoționale să fie asigurate, ceea ce poate duce la a deveni excesiv de exigenți și supărați atunci când acestea nu sunt îndeplinite.

Acestea sunt cele cinci scheme ale partenerului critic ale căror descrieri sunt concepute pentru a ajuta la identificarea profilului care îl descrie cel mai bine.

Dacă și tu te confrunți cu un partener critic și îți dorești să gestionezi mai bine relația, te așteptăm la cabinetele noastre din București sau Cluj-Napoca sau pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii poți accesa pagina de Contact a site-ului și să realizezi o programare.

NOU! Accesează gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GandesteSanatos din AppStore si GooglePlay. Dacă dorești și interacțiune cu un psiholog te poți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psiholog Ioana Ionicioiu

0746 211 896