Amânarea deciziei de a merge la psiholog este, de cele mai multe ori, alimentată de prejudecăți și idei false, nu de realitate. Cele mai comune motive includ teama de a părea slab, percepția că terapia e prea scumpă, credința că suportul prietenilor e suficient, teama de un angajament pe termen lung și ideea greșită că terapia se concentrează doar pe copilărie. Majoritatea oamenilor care merg totuși la terapie regretă că nu au mers mai devreme.
De ce amânăm decizia de a merge la psiholog
Majoritatea oamenilor pe care i-am întâlnit și care au luat la un moment dat decizia de a merge la psiholog mi-au mărturisit că a fost o decizie grea, pe care au amânat-o destul de mult timp, și că regretă că nu au mers mai devreme. Pe de altă parte, cunosc oameni care încă se află în procesul acesta — de a decide dacă să apeleze sau nu la un specialist — și în discursul lor am identificat câteva motive comune, motive care țin mai degrabă de unele prejudecăți și idei false vehiculate la nivelul societății, decât de realitate. Iată câteva dintre acestea.
„Trebuie să mă descurc singur, să fiu puternic, doar oamenii slabi merg la psiholog”
Dacă cineva are o problemă medicală și apelează la medic, se consideră că își rezolvă problema într-un mod eficient și că are grijă de sănătatea sa. În schimb, dacă cineva se confruntă cu o problemă emoțională, unii interpretează apelarea la psihoterapeut ca un semn de slăbiciune, o dovadă că nu se poate descurca singur, cum „ar trebui”. Din păcate pentru persoanele de sex masculin, această preconcepție este mai prezentă în cazul lor, datorită stereotipului de gen conform căruia bărbații sunt puternici, în control, independenți, rezolvă probleme de unii singuri. Însă, la fel cum nu prea ne putem vindeca singuri de o boală fizică și nici nu se așteaptă asta de la noi, nici în cazul tulburărilor psihologice nu ar fi realist să ne așteptăm să ne vindecăm singuri.
„Costurile sunt prea mari, nu-mi permit această investiție”
Ar fi greșit să spunem că ședințele de terapie sunt ieftine — nu este așa. Însă multe dintre persoanele care spun că sunt prea mari costurile, de foarte multe ori nu iau în calcul costurile pe care le produc tulburările psihice și, de fapt, chiar dacă dispun de sumele necesare terapiei, aleg să prioritizeze alte lucruri. Dacă ar fi să luăm ca exemplu anxietatea de sănătate, costurile pe care le implică toate analizele, investigațiile, consultațiile la medicii cei mai performanți, deplasările în străinătate la clinici de renume și absențele de la muncă pentru a face toate acestea sunt mult mai mari decât costurile ședințelor de psihoterapie. Ședințe care ar ajuta la modificarea cauzei problemelor și ar avea beneficii pe termen lung, nu doar la liniștirea temporară oferită de investigațiile medicale, care duce apoi la căutarea în continuare a altor confirmări că nu suferi de vreo boală gravă. În ceea ce privește prioritizarea, dacă sănătatea mentală reprezintă o prioritate, de multe ori se pot face modificări în stilul de viață astfel încât să ne permitem să investim în sănătatea noastră.
„Pot discuta cu prietenii ceea ce mă preocupă”
Chiar dacă suportul social este un factor important în menținerea unui echilibru psihic, acesta nu este de ajuns când ne confruntăm cu o problemă de natură clinică sau când avem nevoie de dezvoltare personală. Prietenii pot să ne ajute cu sfaturi și idei derivate din propria lor experiență, însă ei nu fac psihoterapie. Nici nu sunt calificați să facă asta, iar chiar și în cazul în care avem prieteni psihologi, natura relației de prietenie este total diferită de relația terapeutică. Într-adevăr, perspectiva de a vorbi cu un necunoscut despre lucruri intime poate fi inconfortabilă, însă încrederea se poate construi în timp, și uneori avem nevoie să ne asumăm acest risc pentru a beneficia de cele mai bune rezultate.
„Terapia este un proces lung, de ani de zile, și nu aș vrea să mă angajez în așa ceva”
Chiar dacă există anumite probleme care necesită terapie pe termen lung, acestea sunt mai degrabă excepția și nu regula. De cele mai multe ori, câteva luni de terapie sunt suficiente pentru a dezvolta abilitățile necesare de a face față problemelor cu care ne confruntăm și a ne regăsi echilibrul. De aceea, ar fi păcat să privim terapia ca ceva „interminabil”, pentru că, dacă o catalogăm așa, sunt șanse mari să ne sperie și să vrem să o evităm.
„La psiholog se vorbește doar despre copilărie”
Experiențele timpurii contribuie la modul în care vedem viața, pe noi și pe ceilalți, însă psihoterapia nu se bazează atât de mult pe trecut, cum este portretizat în media sau cum am ajuns să credem datorită diverselor informații sau chiar glume la care am fost expuși. Psihoterapia cognitiv-comportamentală este destul de mult ancorată în prezent, pe aici și acum. Chiar dacă de multe ori avem nevoie să ne înțelegem copilăria și trecutul, ședințele nu se vor axa doar pe asta, ci mai degrabă pe ceea ce putem face noi în prezent din ceea ce a făcut trecutul din noi.
Fă primul pas către o stare de bine
Nu trebuie să treci singur prin anxietate, atacuri de panică, depresie, tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), anxietate socială sau alte dificultăți emoționale. Primul pas este să înțelegi ce ți se întâmplă și să ai acces la informații corecte și la sprijinul unui psiholog.
Dacă nu poți ajunge la cabinetele noastre din București sau Cluj, poți beneficia de psihoterapie online, de oriunde te-ai afla, prin intermediul platformei Gândește Sănătos.
Descarcă gratuit aplicația Gândește Sănătos din App Store sau Google Play sau creează-ți un cont gratuit pe www.gandestesanatos.ro. Vei avea acces imediat la primele 3 lecții ale programului de psihoterapie online, fără niciun cost.
Dacă alegi să continui programul, poți lucra alături de unul dintre psihologii noștri specializați în terapia cognitiv-comportamentală (CBT), care te va ghida pe parcursul procesului terapeutic. Pentru întrebări sau pentru programarea unei ședințe individuale, accesează pagina Contact de pe site.
De asemenea, pe platformă vei găsi un forum dedicat comunității Gândește Sănătos, unde poți citi experiențele altor persoane care s-au confruntat cu probleme similare și poți afla cum le-a ajutat psihoterapia în procesul de recuperare.
Psihoterapeut Alexandra Păcurar
Amânarea, sau procrastinarea, înseamnă reprogramarea constantă a sarcinilor și planurilor tale, până când acestea nu mai sunt duse la capăt deloc sau sunt făcute în grabă, sub standardele pe care ți le-ai dorit inițial. Nu este mereu o problemă, dar devine una atunci când interferează cu planurile tale pe termen mediu și lung. Amânarea frecventă poate duce la tristețe, nemulțumire de sine și performanță scăzută, iar pe termen lung te poate expune riscului de anxietate, atacuri de panică sau depresie.
Ce este amânarea (procrastinarea)?
Cuvântul „amânare” vine din latinescul „ad mane” – „ad” înseamnă „lângă”, iar „mane” înseamnă „mâine”. În multe articole termenul este folosit ca sinonim pentru procrastinare. În esență, amânarea reprezintă reprogramarea permanentă a sarcinilor și planurilor tale, până în momentul în care acestea fie nu mai sunt făcute deloc, fie sunt realizate în grabă și nu la standardele pe care ți le-ai fi dorit inițial.
Cum te afectează amânarea activităților?
Amânarea îți afectează toate planurile, dar cel mai vizibil efect apare în activitățile din afara sarcinilor de serviciu. La job, prioritizarea este mai simplă, pentru că vine din exterior — ai termene limită și standarde impuse, așa că de cele mai multe ori duci sarcinile la bun sfârșit.
Activitățile personale, cele mai afectate de amânare
Cele mai mari probleme apar atunci când vine vorba de activitățile din afara serviciului. Paradoxal, multe dintre persoanele care amână constant aceste activități sunt tocmai cele care petrec foarte mult timp la locul de muncă.
În timp, aceste persoane ajung să se confrunte cu stări de tristețe, anxietate și chiar comportamente repetitive (de exemplu verificat, ordonat etc.). Motivul este relativ simplu de explicat: ești atât de implicat în activitatea de la muncă, încât pierzi contactul cu activitățile din exteriorul acesteia.
Un alt motiv este faptul că o slabă prioritizare a timpului te face mult mai puțin predispus să te ocupi și de altceva pe lângă sarcinile de la locul de muncă. Ești prea obosit ca să mai apuci să faci sport, să petreci timp în aer liber sau să înveți o limbă străină, de exemplu.
De ce apare amânarea? Gândirea „la cald” vs. gândirea „la rece”
În apariția amânării se combină două fenomene: gândirea „la cald” și gândirea „la rece”. Gândirea „la cald” presupune acțiunea impulsivă, de moment. Gândirea „la rece” presupune planificare, prioritizare și organizare.
De cele mai multe ori, când îți propui să mergi la sală, spre exemplu, gândești „la rece”. Această promisiune ți-o faci în momente în care te simți mai energic sau te dor diferite părți ale corpului. Când vine însă momentul de a merge la sală, fără o motivație și o planificare atentă, îți va fi foarte greu să te mobilizezi, pentru că intervine gândirea „la cald”.
Vei găsi alte lucruri mai bune sau „urgente” de făcut, iar pe termen lung acest comportament duce la nemulțumire și la formarea ideii iraționale „eu nu sunt în stare”.
Cum poți contracara amânarea: 5 strategii practice
Câteva lucruri la îndemână pe care le poți face pentru a combate această tendință sunt:
- Planifică-ți clar timpul, mai ales timpul liber. Poți face acest lucru ținând cont de experiențele anterioare, în care ai fost prea obosit să mergi seara la sală, de exemplu, și alegând să programezi aceste activități atunci când ești mai odihnit.
- Nu te descuraja dacă o dată nu reușești să te ții de planificare. Lucruri neașteptate pot apărea mereu, așa că o reorganizare nu este atât de tragică.
- Fii realist în ceea ce îți propui. Dacă lucrezi 8-10 ore pe zi, este puțin probabil să mai fii suficient de odihnit și motivat să te apuci de studiat când ajungi acasă. Planifică lucruri care sunt în puterea ta, treptat, astfel încât să te poți menține motivat.
- Realizează o listă de motivație pozitivă de fiecare dată când vrei să te apuci de ceva nou. Aceasta te va ajuta să contracarezi puterea gândirii „la cald”. Citește zilnic lista cu motivele pentru care vrei să faci activitatea respectivă, astfel încât să le ai la îndemână atunci când apare tendința de a amâna.
- Perseverează! Chiar dacă la început va fi mai greu, în timp acest obicei al planificării va deveni din ce în ce mai ușor, pe măsură ce activitățile devin obișnuință.
Concluzie
Dacă te regăsești în situația în care îți propui în mod constant lucruri pe care nu reușești să le faci, întreabă-te mai întâi dacă nu cumva nu folosești metodele potrivite de motivare și planificare. Dacă aceste situații au ajuns să îți creeze emoții negative, nu ezita să apelezi la câteva ședințe de psihoterapie cognitiv-comportamentală. Împreună cu un psihoterapeut vei reuși să înțelegi de ce se întâmplă acest lucru și cum poți învăța să îți planifici eficient activitățile, astfel încât să te bucuri cât mai mult de viață!
Fă primul pas către o stare de bine
Nu trebuie să treci singur prin anxietate, atacuri de panică, depresie, tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), anxietate socială sau alte dificultăți emoționale. Primul pas este să înțelegi ce ți se întâmplă și să ai acces la informații corecte și la sprijinul unui psiholog.
Dacă nu poți ajunge la cabinetele noastre din București sau Cluj, poți beneficia de psihoterapie online, de oriunde te-ai afla, prin intermediul platformei Gândește Sănătos.
Descarcă gratuit aplicația Gândește Sănătos din App Store sau Google Play sau creează-ți un cont gratuit pe www.gandestesanatos.ro. Vei avea acces imediat la primele 3 lecții ale programului de psihoterapie online, fără niciun cost.
Dacă alegi să continui programul, poți lucra alături de unul dintre psihologii noștri specializați în terapia cognitiv-comportamentală (CBT), care te va ghida pe parcursul procesului terapeutic. Pentru întrebări sau pentru programarea unei ședințe individuale, accesează pagina Contact de pe site.
De asemenea, pe platformă vei găsi un forum dedicat comunității Gândește Sănătos, unde poți citi experiențele altor persoane care s-au confruntat cu probleme similare și poți afla cum le-a ajutat psihoterapia în procesul de recuperare.
Psihoterapeut Irina Paraschiv