Dacă te afli într-un proces de dezvoltare personală sau terapie, cel mai probabil ai experimentat un moment în care ai realunecat în comportamentele sau în modalitățile de gândire pe care ți-ai propus să le schimbi, nereușind să aplici ce ai exersat săptămâni sau luni la rând. Aceasta este o recădere și este însoțită cel mai adesea de o puternică încărcătură emoțională negativă: stări de frustrare, demotivare, dezamăgire de sine, chiar rușine, tristețe și lipsă de speranță.

Modul în care simțim o recădere are foarte mare legătură cu ceea ce noi gândim despre aceasta. În discuțiile cu clienții am observat că dacă iau în considerare următoarele informații, depășesc mult mai ușor un moment de recădere.

Cel mai adesea nu ai cum să ocolești recăderile.

Învățarea unui comportament nou sau unui mod nou de gândire se realizează într-un proces de încercare și eroare. Cu cât exersăm mai mult, numărul erorilor scade, dar nu există garanția că va ajunge și se va menține la 0. Să ne gândim la modul în care învață un copil să meargă. La început, chiar dacă părinții îl ridică și îi susțin greutatea, o perioadă nu reușește să meargă singur. La un moment dat face un pas sau doi, după care cade. În decurs de câteva zile pașii pe care poate să îi facă singur se înmulțesc. Încă mai cade, dar tot mai rar. Peste câteva luni poate să meargă și să alerge singur fără nicio problemă. Totuși, oare există o garanție că nu va mai cădea niciodată? Poți să cazi și la 3 ani, dupa ce ai deja doi ani experiență de mers, și la 30 de ani!

Recăderea nu înseamnă că nu ești în stare. Înseamnă doar ca într-un anumit moment nu ai reușit să treci un obstacol. Nu este o situație permanentă.

Recăderea nu înseamnă revenire la punctul 0. Impresia multora, atunci când au o alunecare, este că au pierdut tot ce învățasera, tot terenul pe care l-au câștigat și toată munca lor de până atunci a fost în zadar.

În realitate, informațiile pe care tu le-ai acumulat, deprinderile pe care ți le-ai format sau care sunt în decurs de formare nu dispar pur și simplu într-o recădere. Aceasta nu determină uitarea. Dacă nu lași foarte mult timp să treacă, vei putea relua procesul de schimbare de unde l-ai lăsat.

Recăderea este un profesor bun. O recădere conține informații prețioase cu privire la punctul în care te afli și la vulnerabilitățile pe care încă le ai. Analizează situația în care a apărut recăderea. Care au fost factorii externi sau interni care au înlesnit alunecarea ta? Află acest fapt nu ca să îl eviți pe viitor, ci ca să conștientizezi punctele slabe și să le consolidezi. Observă care au fost diferențele dintre sițuațiile în care ai trecut cu bine peste o dificultate și cele în care ai recăzut. Astfel, chiar și pașii greșiți te pot ghida în direcția bună.

Recăderea în sine face mai puțin rău decât gândurile false pe care le credem după ce aceasta are loc. Tratează recăderea ca ceea ce e de fapt – parte din proces! Apoi trage aer în piept și repornește la drum!

Te așteptăm cu drag la cabinetele noastre din București sau Cluj. În caz că nu poți ajunge, intră pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii poți accesa pagina de Contact a site-ului și poți realiza o programare.

NOU! Accesează gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GândeșteSănătos din AppStore și GooglePlay. Dacă dorești și interacțiune cu un psiholog te poți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psihoterapeut Sandra Voicu

0729.007.831

sandra.voicu@psihosolutii.ro

www.gandestesanatos.ro

www.psihosolutii.ro

Într-unul din articolele trecute vorbeam despre cum să ne identificăm mai bine nevoile astfel încât să ne crească șansele pentru a ni le satisface. Mi-am propus atunci să scriu un articol și despre cum să ținem cont mai bine de nevoile altora. În relațiile pe care le avem, raportul dintre cât de mult se respectă nevoile fiecăruia din relație poate fi dezechilibrat, în sensul în care fie ne concentrăm prea mult asupra celuilalt, fie asupra noastră în detrimentul nevoilor celorlalți. În cazul celei de-a doua situații, dacă tiparul acesta se perpetuează se poate ajunge chiar și la neglijență și abuz și asta să aibă efecte nedorite asupra sănătății indivizilor, cuplului, familiei sau organizațiilor. De aceea consider că este important să ne uităm fiecare la dinamica relațiilor pe care le avem și să ne asigurăm că există un echilibru. Sugestiile de mai jos vă ajută să învățați cum să luați în considerare nevoile persoanelor cu care aveți o relație, fie ea de prietenie, cuplu sau de muncă.

1. Analizați avantajele și dezavantajele neluării în calcul a nevoilor celorlalți

Cu siguranță există avantaje în concentrarea pe propriile nevoi în detrimentul nevoilor celorlalți. Probabil obținem multe lucruri pe care ni le dorim sau avem impresia că ceilalți ne respectă mai mult. Tocmai din cauza acestor avantaje poate fi greu să decidem să echilibrăm balanța între noi și ceilalți. Însă destul de rar stăm să ne gândim și la minusurile acestui mod de relaționare. Ce impact are asta asupra persoanelor din jurul nostru? Ce fel de relații ajungem să avem? Există riscul să fim evitați, respinși, părăsiți din această cauză? O listă cu avantaje și dezavantaje reprezintă primul pas pe care e important să îl faceți pentru a face demersuri înspre schimbare.

2. Dezbateți gândurile care  împiedică să vă axați și pe nevoile celorlalți

La baza comportamentelor de îndreptățire se află gânduri disfuncționale. Acestea pot apărea sub forma: „Eu sunt mai important decât restul”; “Ceilalți trebuie să se conformeze dorințelor și nevoilor mele”; “Nu e corect să fac ce vor alții”; “Nu suport să fiu îngrădit”. Pentru ca schimbarea comportamentală să fie mai ușoară, prima dată e nevoie să combatem activ acest tip de gândire. Sunt aceste gânduri susținute de dovezi? Unde scrie că așa trebuie să fie? Cum adică nu suport (să fiu îngrădit, să fac ce vor alții, etc.)? Nu au ceilalți aceleași drepturi ca și mine? Nu suntem toți la fel de importanți? Mă ajută să mă gândesc astfel? Răspunzând la aceste întrebări, putem să ajungem la o viziune mai flexibilă, să creștem toleranța la frustrare și să fim pregătiți pentru următorul pas:

3. Exersați-vă empatia

Empatia e ca un mușchi. Cu cât îl lucrăm mai mult, cu atât devine mai puternic. Problema celor care se focusează doar pe propriile nevoi este că nu își exersează suficient empatia, astfel pot să se comporte nepotrivit fără să se gândească ce impact au asupra celorlalți. Partea bună e că acest lucru se poate schimba, și putem începe cu a face “exerciții” de a ne pune în locul celor de lângă noi. Când soțul / soția îmi reproșează ceva, oare cum se simte? Dacă el / ea s-ar comporta cu mine cum mă comport eu, cum ar fi pentru mine? Pot să privesc puțin prin ochii celorlalți chiar dacă nu sunt de acord cu ei? A încerca să luăm în calcul perpectiva celorlalți fără să devenim defensivi este o unealtă extrem de importantă care poate avea impact major asupra relațiilor noastre.

4. Cereți feedback

Schimbarea este un proces lung și pe parcursul ei ne poate ajuta să solicităm feedback de la ceilalți. Astfel, putem cere persoanelor apropiate să ne semnaleze când observă o schimbare în comportament, când suntem mai atenți la nevoile lor. Faptul că acest lucru e semnalat și apreciat poate reprezenta o recompensă și ne poate indica că suntem pe drumul cel bun. De asemenea, când mai avem o “recădere”, cum e normal pe parcursul schimbării, ceilalți ne pot face conștienți de ea și astfel să analizăm unde mai e de lucrat.

Sper ca aceste idei să vă ajute în a ține cont cât mai mult de nevoile celorlalți, iar dacă aveți nevoie de ajutor din partea psihologului, vă așteptăm cu drag la cabinetele noastre din București sau Cluj. În caz că nu puteți ajunge, intrați pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii puteți accesa pagina de Contact a site-ului și puteți realiza o programare.

NOU! Accesați gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GândeșteSănătos din AppStore și GooglePlay. Dacă doriți și interacțiune cu un psiholog vă puteți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psihoterapeut Alexandra Păcurar

0751.052.008

alexandra.pacurar@psihosolutii.ro

www.gandestesanatos.ro

www.psihosolutii.ro

“Psihoterapia e ca o repetiție pentru viață.”

Dacă auzi un zgomot ciudat când îți conduci mașina și nu îl poți identifica, cel mai probabil vei duce mașina la un mecanic. De ce? Pentru ca el va ști ce se întâmplă dar și cum să rezolve posibila problemă. De ce ai proceda diferit când vine vorba de starea ta de bine?

Nu a fost nicio materie la școală care să ne învețe cum să rezolvăm probleme emoționale, cum să gestionăm conflicte sau cum să descoperim cine suntem și ce e important pentru noi. Dacă avem acces la informații la discreție despre orice se întâmplă oriunde pe glob,  informațiile despre cum funcționează mintea și sufletul nostru nu par sa fie privite ca fiind prioritare. Să te cunoști pe tine cu calități și defecte e esențial. E echivalentul la a citi manualul de instrucțiuni de la ultimul gadget cumpărat. Te poți descurca și fără să-l citești, dar dacă vrei să te folosești la capacitatea maximă de toate funcționalitățile lui e bine să știi cum funcționează.

Mersul la ședințele de psihoterapie este similar cu a merge la o întâlnire, doar că persoana cu care te întâlnești ești tu. Psihoterapia e un proces de autocunoaștere prin întâlnirea omului cu el însuși.

Ca și structura o ședință de psihoterapie durează 50 de minute și întâlnirile au loc săptămânal, sau chiar de două ori pe săptămână în etapa inițială.

Psihoterapia are trei etape:

Anamneza

❖ similar cu se întâmplă și la medic atunci când îi spunem ce probleme avem, de cât timp, cât de des se manifestă, cât de intense sunt, etc. Practic, clientul își spune povestea și este ghidat, mai mult sau mai puțin, de către psiholog;

❖ soluțiile sunt în interiorul fiecărei persoane, de aceea e nevoie ca psihoterapeutul să te cunoască foarte bine ca să știe cum te poate ajuta.

Conceptualizarea

❖ explicația care este dată de către psiholog, prin care se urmărește conștientizarea cauzelor problemelor și ce anume este de făcut pentru vindecare;

❖ făcutul listei de probleme pe care se va lucra ulterior.

Intervenția efectivă

❖ prin intermediul unor exerciții și tehnici specifice se realizează vindecarea;

❖ înveți să faci autoanaliză, introspecție și reflecție;

❖ dobândești echilibru interior, înveți să te liniștești singur.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală, formă de psihoterapie validată științific, cu rădăcini în filosofia stoică are la bază ideea conform căreia oamenii nu suferă din cauza evenimentelor care li se întâmplă, ci din cauza perspectivei pe care o au asupra situației. Putem aici observa cum că nu intensitatea unui eveniment negativ prezice cât de rău ne vom simți, ci modul în care noi interpretăm ceea ce ni se întâmplă.

Psihoterapia e un proces, nu un eveniment. Un protocol de intervenție durează aproximativ 12 ședințe, dar el variază mult în funcție de fiecare individ în parte, de complexitatea și severitatea problemei. În ziua de azi ne dorim rezultate rapide, însă gândiți-vă: de cât timp vă confruntați cu anumite probleme? De 1 an? 2 ani? 5 ani? Unele par că au fost cu voi de când vă știți. Astfel problemele nu se rezolvă peste noapte. În terapie nu comparăm o zi cu alta, ci mai degrabă perioade mai lungi cum ar fi, o lună cu alta.

Alt aspect important al psihoterapiei sunt sarcinile pentru acasă. Odată începută terapia e important să vă dedicați timp vouă 30 de minute sau o oră pe zi pentru a face sarcinile primite pentru acasă, care consolidează schimbarea începută în cadrul ședințelor. Sarcinile pot presupune reflectare sau diverse activități.

Relația terapeutică are la bază acceptarea necondiționată, empatia și colaborarea. Relația terapeutică, fiind un catalizator pentru schimbare deoarece un psihoterapeut te ascultă cu curiozitate și cu dorința de a te înțelege cât mai bine. În esență un psihoterapeut are o părere avizată, care privește lucrurile obiectiv și care îți dă șansa să te vezi dintr-o altă perspectivă.

Ți-am răspuns la curiozitățile sau întrebările legate de ce se întâmplă în procesul de psihoterapie?

Sper ca aceste informaţii să te ajute să ai o viziune mai limpede asupra emoţiilor tale viitoare, iar dacă ai nevoie de ajutor din partea psihologului, te așteptăm cu drag la cabinetele noastre din București sau Cluj. În caz că nu poți ajunge, intră pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii poți accesa pagina de Contact a site-ului și poți realiza o programare.

NOU! Accesează gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GandesteSanatos din AppStore și GooglePlay. Dacă dorești și interacțiune cu un psiholog te poți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psihoterapeut Andreea Șandru

0751.923.276

andreea.sandru@psihosolutii.ro

www.gandestesanatos.ro

www.psihosolutii.ro

(Photo credit: CottonBro pe Pexels)

‘Atunci când perfecţionismul este o prioritate, nu există loc de pace.’ (Christian Bosse)

Paradoxul perfecţionismului şi ceea ce îl face atât de toxic este faptul că în timp ce persoanele aflate în strânsoarea lui îşi doresc succesul, concentrarea lor se revarsă asupra evitării greşelii, ducând la o orientare asupra aspectelor negative ale vieţii. Astfel, devine de neimaginat ca cineva să ne poată iubi şi aproba dacă nu suntem perfecţi, obţinerea oricărui rezultat dezirabil fiind condiţionată, în accepţiunea persoanei, de o conduită lipsită de greşeli.

În termeni cognitiv-comportamentali, spunem că o persoană este perfecţionistă atunci când are o schema cognitivă de standarde nerealiste şi hipercriticism. Astfel, o persoană cu standarde nerealiste poate fi tipul compulsiv – acea persoană care menţine totul în perfectă ordine, se preocupă de fiecare detaliu şi se teme de greşeală. Dorinţa cea mai asiduă a persoanei este ca lucrurile să se petreacă întocmai, supărarea acesteia fiind enormă atunci când acest lucru nu se întâmplă.

Capcana perfecţionismului se mai poate manifesta prin orientarea excesivă spre performanţă. Cu toţii am cunoscut, la un moment dat, o persoană dependentă de muncă. ,,Trebuie să fiu cel mai bun”, îşi spune adesea o persoană care a căzut în această capcană; practic, tot preţul este pus pe ideea de succes, ignorând alte aspecte ale vieţii. ,,Se putea mai bine!” – pare a fi mantra persoanei.

Orientarea spre statut este o altă formă de manifestare a schemei cognitive de standarde nerealiste. În acest caz, accentul este pus pe obţinerea unor lucruri precum averea, statutul, frumuseţea, recunoaşterea. Adesea, o astfel de orientare este aleasă pentru a compensa pentru sentimente centrale de deficienţă sau izolare socială.

Preţul psihologic pe care îl plătim pentru perfecţionism este adesea prea mare: stres, îngrijorare, anxietate, depresie, relaţii interpersonale afectate – prin aceea că ne scade nivelul de compasiune pentru cei din jur; nu în ultimul rând, productivitatea şi creativitatea noastră sunt afectate, persoanele orientate spre perfecţionism alegând adesea să facă lucrurile ,,ca la carte” şi să nu îşi asume riscuri.

Dacă o atitudine perfecţionistă ne face atât de mult rău, care este alternativa funcţională?

Perfecţionism vs. excelenţă

Deşi cele două concepte sunt înrudite, ele reprezintă faţete opuse ale monedei. Perfecţionismul se focusează pe ,,a face lucrul bine”, în timp ce excelenţa se focusează pe ,,a face lucrul potrivit” (engl. „doing the thing right” vs. „doing the right thing”).

Pentru a dezvolta o atitudine bazată pe excelenţă, ne putem folosi de principiul Pareto. Acesta este cunoscut, de asemenea, ca regula 80/20 şi prevede că pentru multe evenimente, 80% din efecte sunt produse de 20% din cauze. Aşadar, pentru a obţine rezultate foarte bune, e suficient să ne concentrăm asupra acelui procent de 20% care face diferenţa. Extrapolând, putem afirma că dacă avem nevoie de o oră ca să facem un lucru perfect, în acea oră putem face cinci lucruri excelent – la 80% din capacitate. În final, a face cinci lucruri excelent ne garantează succesul într-o măsură mult mai mare decât a face un singur lucru perfect.

Adoptând o atitudine orientată spre excelenţă, concentrarea noastră va fi asupra aspectelor pozitive; căutarea excelenţei ne menţine concentrarea asupra lucrurilor cu adevărat importante, ne energizează şi acţionează ca un suporter al nostru. Stima de sine nu este afectată, aşa cum se întâmplă atunci când adoptăm o atitudine perfecţionistă şi suntem în final confruntaţi cu realitatea care demonstrează necontenit acelaşi lucru: perfecţiunea nu poate fi atinsă.

Mai mult, alegând excelenţa, ne menţinem atenţia asupra modalităţilor prin care putem îmbunătăţi situaţia. Excelenţa este nelimitată şi progresivă, deoarece avem tot timpul posibilitatea de a atinge un nivel mai ridicat de excelenţă.

Atunci când tindem spre excelenţă, nu avem niciun motiv să ne temem; oricine poate face acest lucru şi e realist – avem mereu rezultate şi putem spera la mai bine.

Indiferent de modalitatea prin care s-a născut perfecţionismul tău, fie că este vorba de o susţinere condiţionată din partea persoanelor semnificative pe parcursul dezvoltării tale, fie că experienţa generatoare de standarde nerealiste este una diferită, pentru claritate te îndrum să meditezi la următoarele întrebări: care este motivul pentru care am ridicat zidul acesta de apărare? Ce mă tem că voi pierde dacă renunţ la standardele mele nerealiste?

Eliberarea din mrejele perfecţionismului nu este un proces simplu, însă este posibil să facem acest lucru din momentul în care conştientizăm atât sursa acestuia, cât şi felul în care ne împiedică să ne bucurăm din plin de viaţă în prezent. A ne accepta vulnerabilitatea, a aduce la suprafaţă nevoile neîndeplinite care au determinat orientarea noastră spre perfectionism şi mai presus de orice, a ne asuma responsabilitatea pentru schimbare sunt toţi paşi necesari şi suficienţi pentru a trăi liberi de teama de a greşi. Fii fără frică în faţa imperfecţiunii!

Sper ca aceste informaţii să te ajute să ai o viziune mai limpede asupra felului în care se formează şi se menţine o atitudine perfecţionistă, iar dacă ai nevoie de ajutor din partea psihologului, te așteptăm cu drag la cabinetele noastre din București sau Cluj. În caz că nu poți ajunge, intră pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii poți accesa pagina de Contact a site-ului și poți realiza o programare.

NOU! Accesează gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GandesteSanatos din AppStore și GooglePlay. Dacă dorești și interacțiune cu un psiholog te poți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psihoterapeut Anca Nemțeanu

0744.583.945

anca.nemteanu@psihosolutii.ro

www.gandestesanatos.ro

www.psihosolutii.ro

Cu siguranță ți s-a întâmplat să întâlnești o persoană care să îți displacă din prima, fără a înțelege neaparat de ce. Poate nu ți-a plăcut atitudinea sa, modul în care vorbea sau anumite detalii legate de aspect. Oricum ar fi, tot ceea ce știi este că nu îți place ceva la cealaltă persoană. Dar dacă de fapt ai văzut în celălalt ceva ce nu îți place la tine? Dacă antipatia aceasta are mai mult legătură cu tine decât cu celălalt?

Acest fenomen des întâlnit poarte denumirea de proiecție și se referă la atribuirea unor trăsături sau caracteristici personale nedorite celor din jur. Practic, vedem la ceilalți ceva ce nu ne place la noi înșine, dar nu de dăm seama de acest lucru deoarece proiecția este un proces inconștient.  Acest lucru poate explica de ce uneori avem reacții negative puternice și aparent inexplicabile față de alte persoane.

Oamenii au tendința de a proiecta deoarece au trăsături sau defecte pe care nu le conștientizează sau nu le acceptă, așa că le proiectează asupra celorlalți pentru a evita confruntarea cu ele. Un exemplu în acest sens este partenerul care are fantezii sexuale cu alte femei, dar care își suspectează și acuză partenera de infidelitate pentru a evita confruntarea cu propriile gânduri de infidelitate.

Dacă stăm să ne gândim, este mult mai ușor să dăm vina pe ceilalți și să le judecăm defectele, la fel cum este mult mai ușor să ne îndreptăm antipatia înspre ceilalți, și nu înspre propria persoană. Nu este de mirare că uneori recurgem la astfel de mecanisme defensive, deoarece în acest fel ne protejăm stima de sine și ne menținem o imagine bună în legătură cu propria persoană.

Deși proiecția este un fenomen des întâlnit, nu toată lumea recurge la astfel de defense. Persoanele care își cunosc atât defectele, cât și calitățile, care se acceptă necondiționat în ciuda imperfecțiunilor, sunt mai puțin predispuse la proiecție. Din perspectiva lor, nu este nimic amenințător în a avea neajunsuri și slăbiciuni, astfel că nu este nevoie să le atribuie altora. În schimb, persoanele care au un nivel scăzut de introspecție și autocunoaștere, care nu conștientizează și nu își asumă propriile neajunsuri, sunt mai predispuse la proiecție.

Ce putem face în cazul în care ne dăm seama că avem tendința de a proiecta este să privim în interiorul nostru și să ne întrebăm care sunt motivele pentru care facem asta. Un punct de pornire ar fi să ne întrebăm la modul cel mai sincer ce credem despre noi înșine. Poate sunt aspecte care ne displac profund, pe care nu le putem accepta? Poate că am vrea să fim într-un anumit fel, dar în realitate suntem exact opusul? Printr-o atitudine de curiozitate și detașare, putem să ne observăm propriile reacții și comportamente și să ne dăm seama dacă ce vedem la celălalt este ceva ce am negat și respins la noi înșine.

Este normal să ne dorim să ne protejăm de experiențe și emoții negative și dureroase, dar atunci când această protecție se transformă în proiecție, poate că este momentul să facem puțină introspecție și să încercăm să înțelegem de ce facem asta. Dacă ai nevoie de ajutor din partea psihologului pentru a te înțelege mai bine, te așteptăm cu drag la cabinetele noastre din București sau Cluj. În caz că nu poți ajunge, intră pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii poți accesa pagina de Contact a site-ului și poți realiza o programare.

NOU! Accesează gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GandesteSanatos din AppStore și GooglePlay. Dacă dorești și interacțiune cu un psiholog te poți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psihoterapeut Raluca Liștea

0736.177.407

raluca.listea@psihosolutii.ro

www.gandestesanatos.ro

www.psihosolutii.ro

De multe ori viața noastră mentală este mult mai dinamică decât putem noi să ne dăm seama. În fiecare zi o mulțime de gânduri tranzitează mintea noastră. Unii suntem mai conștienți de prezența lor, iar alții mai puțin conștienți, însă acest lucru nu face ca gândurile să apară cu o frecvență mai redusă, ci mai degrabă le face să fie mai ușor sau mai greu de identificat și de depistat.

Dat fiind acest trafic intens de gânduri care are loc la nivelul minții noastre, este de înțeles de ce, de multe ori, nu reușim să recunoaștem cum ne afectează viața externă, cum sunt acestea responsabile pentru ceea ce noi simțim ori trăim.

Ajungem să fim atât de obișnuiți cu acest zgomot de fundal generat de gândurile noastre, încât nu ne mai întrebăm dacă conținutul lor este într-adevăr adevărat sau nu și nu de puține ori avem tendința de a ne identifica cu acest conținut, oferindu-i astfel credibilitate și ajutându-l să devină un adevăr general valabil și aplicabil în viața noastră, un conținut care în final ajunge să ne conducă viața.

Când ne raportăm la gândurile care generează emoții disfuncționale, la acele gânduri negative și iraționale, putem să spunem că ajungem să fim blocați într-un cerc vicios al propriilor gânduri negative, iar de aici este foarte greu să observăm imaginea generală, de ansamblu, și să fim conștienți de puterea pe care o exercită gândurile asupra noastră.

Pentru a scăpa din capcana gândurilor negative este bine să punem distanță între persoana noastră și gândul nostru, să înțelegem că noi nu suntem definiți de gândurile noastre, ci noi ne definim propriile gânduri.

Observarea propriilor cogniții ne ajută să înțelegem că puterea stă în mâinile minții noastre, ci nu în gândurile care se plimbă prin ea nestingherite. Procesul nu este unul ușor, în special atunci când nu avem obiceiul de a ne monitoriza propriile gânduri, însă este unul cu efect pe termen lung deoarece ne face mai conștienți de impactul pe care îl au gândurile asupra sănătății mentale și implicit asupra calității vieții noastre.

La finalul zilei, adevărul este că gândurile sunt doar gânduri, care nu au mai multă libertate de circulație decât noi le permitem.

Dacă aveți nevoie de sprijin în gestionarea gândurilor voastre, vă așteptăm la cabinetele noastre din București sau Cluj-Napoca sau pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii puteți accesa pagina de Contact a site-ului și să realizați o programare.

NOU! Accesați gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GândeșteSănătos din AppStore și GooglePlay. Dacă doriți și interacțiune cu un psiholog vă puteți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psiholog Larisa Paul

0737 039 446

larisa.paul@psihosolutii.ro

www.gandestesanatos.ro

www.psihosolutii.ro

(Phote credit: Andrea Costantini)

Fără să vrea, mulți oameni adoptă și utilizează tot felul de convingeri nesănătoase/iraționale principale și specifice care le provoacă neliniște. Cea mai importantă cale irațională este cea a lui trebuie sau urmarea statornică a ceea ce Karen Horney a numit ,,tirania factorului trebuie”. Urmând pista lui Horney se ajunge la următorul concept în REBT (Terapia rațional-emotivă și comportamentală):  „În general, vă creați nefericirea în mod inutil și nevrotic, menținând cu tărie convingeri iraționale absolutiste, îndeosebi prin credința rigidă în factorii necondiționali de tip trebuiese impune și este obligatoriu”.

O primă întrebare care se impune este cea referitoare la modul în care mulți oameni dobândesc sau inventează factorii distructivi de tip trebuie. Acest lucru se întâmplă foarte ușor. Oamenii se nasc în primul rând sugestibili, creduli la legile părinților și culturii lor. În plus, au propriul talent de a inventa reguli și reglementări pe care consideră, cu rigiditate, că trebuie să le urmeze, atât ei personal, cât și alții.

Numeroase studii susțin teoria REBT, potrivit căreia persoanele cu tulburări emoționale subscriu la mai multe gânduri nerealiste și dogmatice decât o fac persoanele mai puțin tulburate emoțional.

Interesul larg față de ideile iraționale a avut rezultate atât bune, cât și rele, deoarece oamenii creează multe tipuri, poate chiar sute, de gânduri iraționale, care tind să le influențeze sentimentele și să-i determine să acționeze ineficient. În niciun caz, însă, nu se poate susține că toate gândurile iraționale duc la nevroze. Explorând convingerile iraționale ale pacienților săi, Dr. Albert Ellis a descoperit că putea reduce lista inițială de 12 credințe iraționale, la 3 credințe iraționale principale și toate erau factori de tip trebuie, nu preferințe. Cei trei factori esențiali de tip trebuie care creează probleme emoționale sunt:

1. Eu trebuie să acționez bine și/sau să câștig aprobarea unor oameni importanți, altfel sunt inadecvat!

2. Tu trebuie să mă tratezi corect și cu considerație și să nu-mi pui piedici în mod nejustificat, fiindcă atunci tu ești un mizerabil.

3. Circumstanțele vieții mele trebuie să-mi dăruiască lucrurile pe care le doresc și trebuie să mă ferească de rău, fiindcă altfel viața este insuportabilă și nu pot fi fericit!

Atunci când Ellis a sintetizat ideile iraționale anterioare pe care le-a descoperit în acești trei factori majori de tip trebuie, a descoperit de asemenea că celelalte convingeri neliniștitoare ale pacienților săi nu erau independente, ci rezultau în mod conștient sau nu din factorii lor de tip trebuie. Să luăm, de exemplu, una dintre credințele iraționale cele mai comune, numită catastrofare: “Este catastrofal dacă dau greș în această sarcină importantă și este oribil dacă oamenii mă vor respinge pentru că am dat greș”. Oare de ce ar recurge un om la asemenea catastrofare stupidă și nerealistă? În principal, pentru că începe cu un trebuie conștient din care derivă apoi, cu ușurință, catastrofarea. Începe astfel cu: “Trebuie neapărat să execut sarcina asta bine!”, după care concluzionează: “Și pentru că nu am executat-o atât de bine cât ar fi trebuit în mod neapărat, este catastrofal, este mai mult decât supărător, este pe cât de rău poate fi, este de-a dreptul sfârșitul lumii!”. Dacă ar rămâne doar la preferința de a lucra bine și n-ar amplifica-o niciodată la nivelul unei necesități cumplite, al unui factor trebuie, nu ar mai considera niciodată rezultatul slab, o catastrofă. În acest caz, declarația preferinței ar fi: “Mi-ar plăcea să execut bine sarcina asta, dar nu este ceva obligatoriu. Prin urmare, dacă dau greș este desigur neplăcut, dar nu o catastrofă!”.

REBT arată așadar cum vă neliniștiți singuri cu factorii absolutiști de tip trebuiese impune și este obligatoriu. Terapia afirmă că puteți foarte bine avea factori de tip trebuie condiționali și logici, ca de ex: “Dacă vreau să citesc cartea aceasta, trebuie să o cumpăr sau să împrumut un exemplar”. Pentru acești factori convenționali de tip trebuie, ajunge să spuneți: “Dacă doresc ceva, atunci trebuie să acționez adecvat pentru a obține acel lucru”. Genul acesta de factori trebuie este realist și vă ajută să acționați rațional. REBT vă acceptă factorii trebuie realiști, dar vă arată cum să-i căutați pe cei necondiționali și ilogici. De exemplu: “Chiar dacă nu pot obține un exemplar al acestei cărți, tot trebuie să o citesc”. Practic, REBT adaugă următoarea regulă: în încercarea de descoperire a convingerilor iraționale pe care le utilizați pentru a vă tulbura, căutați factorii dogmatici de tip trebuie și se impune.

Utilizând REBT, puteți găsi rapid acești factori trebuie și puteți vedea cum vă neliniștiți în mod inutil prin păstrarea lor cu stăruință. Dar asta doar dacă veți căuta!

Așadar, de câte ori sunteți neliniștiți de ceva, căutați-vă factorii trebuie dogmatici, evidenți sau ascunși. Presupuneți că îi aveți realmente, iar dacă nu îi puteți găsi, apelați la un terapeut care să vă ajute să îi identificați, astfel încât să înțelegeți modul în care astfel de convingeri nesănătoase vă influențează emoțiile și acțiunile.

Dacă aveți nevoie de sprijin în acest sens, vă așteptăm la cabinetele noastre din București sau Cluj-Napoca sau pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii puteți accesa pagina de Contact a site-ului și să realizați o programare.

NOU! Accesați gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GândeșteSănătos din AppStore și GooglePlay. Dacă doriți și interacțiune cu un psiholog vă puteți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psiholog Ioana Ionicioiu

0746 211 896

ioana.ionicioiu@psihosolutii.ro

www.gandestesanatos.ro

www.psihosolutii.ro

Mulți dintre noi ne concentrăm să scăpăm de stările și emoțiile noastre negative și facem din asta un țel. Ceea ce e perfect de înțeles mai ales atunci când aceste stări sunt intense și foarte chinuitoare. Însă, doar reducerea emoțiilor negative nu duce automat la creșterea emoțiilor pozitive. De aceea e important ca în paralel, pe lângă scăderea emoțiilor negative, să ne concentrăm și pe a ne dezvolta emoții pozitive. Așa cum cel mai probabil îți încarci telefonul în fiecare zi, și tu ai nevoie să-ți încarci bateriile cu emoții pozitive.

Dezvoltarea emoțiilor pozitive vine cu beneficii precum faptul că vei face față mai bine situațiilor stresante sau dificile deoarece vei avea mai multe resurse pentru a acționa într-un mod benefic ție. Emoțiile pozitive sunt ca un scut protectiv, ele te ajută să suporți mai bine situațiile neplăcute și să fii echilibrat emoțional.

Emoțiile s-au păstrat de-a lungul evoluției noastre deoarece acestea ne aduc niște beneficii, chiar dacă de multe ori ele par că sunt dușmanii noștri. Fiecare emoție este importantă pentru că are rolul de a-ți transmite un mesaj și fiecare mesaj trebuie conștientizat pentru a te putea regla emoțional. Spre exemplu, furia îți poate transmite mesajul că cineva ți-a încălcat limitele, pe când bucuria îți poate transmite mesajul că activitatea pe care tocmai ai făcut-o ți-a îndeplinit o nevoie.

Cum îți poți dezvolta emoții pozitive?

1. Dezvoltarea bucuriei

Bucuria e o emoție vitală pentru starea ta de bine, fiind o emoție esențială existenței umane.

~ Fă activități care îți aduc bucurie

Reflectează la întrebarea: ce te bucură? Și fă o listă cu lucruri pe care le poți face exclusiv pentru tine. Asigură-te că ai în fiecare zi un lucru care te bucură în agendă.

Câteva exemple sunt: să citești ceva care te face să te simți bine, să te uiți la filme, să creezi ceva, etc.

~ Să trăiești conform valorilor tale

Identifică 2-3 valori importante pentru tine și stabilește pentru fiecare valoare o activitate pe care o poți face în această perioadă. Valorile sunt calități alese de a fi și de a face, cum ar fi loialitatea, sinceritatea, să fii un prieten devotat, conexiunea cu natura, samd. Ele sunt o busolă care te ghidează spre direcția unei vieți care merită trăită. Dacă ai ales valoarea de a fi un partener grijuliu, îți poți aloca 30 de minute în fiecare zi în care să discuți cu partenerul despre cum i-a fost ziua.

2. Dezvoltarea recunosținței

Dezvoltarea recunoștinței e importantă deoarece îți antrenează mintea să decupeze lucrurile pozitive din mediu. Prin retrăirea momentelor pozitive din timpul zilei emoțiile pozitive sunt amplificate. Recunoștința ajută la reducerea stresului, dezvoltarea abilităților de a face față situațiilor dificile și are efecte pozitive și la nivelul relațiilor. Știm din neuroștiințe că mintea are tendința de a procesa mai ușor și mai des informația negativă deoarece în trecut era mai relevant să detectezi un pericol decât un stimul pozitiv, pentru a putea supraviețui. De aceea în lumea de azi trebuie să apelezi la niște artificii, precum exercițiul de practicare a recunoștinței pentru a-ți ajuta mintea să fie atentă măcar în aceeași măsură și la lucrurile pozitive din jur.

~ Jurnal de recunoștință

Notează în fiecare zi 5 lucruri care te-au bucurat și pentru care ești recunoscător. Apoi reflectează și retrăiește-le. Poate te gândești că situația actuală e de așa natură încât nu vei găsi 5 lucruri. Însă nu trebuie să fie lucruri extraordinare, ci lucruri mici ca discuțiile cu un prieten, un film care ți-a plăcut, că ești sănătos, etc.

De exemplu: m-am bucurat de prezența soarelui chiar și dacă doar de la geam, timpul petrecut cu pisica mea, gătitul mâncării mele favorite și cafeaua virtuală pe care am savurat-o cu o bună prietenă. Realizarea zilnică a acestui exercițiul îți va antrena mintea să se concentreze tot mai ușor asupra aspectelor pozitive din viața ta.

3. Cultivarea plăcerii

Plăcerea este o emoție care tinde să îți îndrepte atenția spre interior, spre nevoile și dorințele tale și activitățile care îți aduc plăcere, sunt cele care ne oferă recompense imediate.

~ Savurează (savurarea plăcerilor)

Alege o activitate care îți face plăcere. De exemplu să bei un ceai nou sau un pahar de vin. Stabilește când vei face activitatea, pune-o în agendă, pentru a crește șansa să o faci. Modul în care faci această activitate contează mai mult decât activitatea în sine. De aceea, fă-o diferit! Fă această activitate într-un mod mindful, prelungind cât mai mult experiența plăcerii.

Un exemplu ar fi să mănânci mâncarea preferată savurând fiecare înghițitură, să asculți muzică și să fii complet atent să te lași scufundat total în ea.

4. Cultivarea speranței

Speranța te ajută să identifici soluții pentru a-ți atinge un obiectiv și să le pui și în aplicare. Faptul că ai un vis, un scop, un proiect, ceva la care să speri te poate ajuta să te adaptezi mai bine din punct de vedere psihologic la situații dificile.

~ Stabilește-ți un obiectiv personal

Să ai un obiectiv pentru această perioadă e benefic deoarece îți va oferi un sentiment de control și mulțumire față de tine. Obiectivul nu trebuie să fie ceva extraordinar sau complex. Și unul simplu îți poate oferi o structură și poate să te facă să te simți bine cu tine. Poate fi ceva ce ți-ar plăcea să obții la finalul acestei perioade.

De exemplu: să povestești mai des cu prietenii tăi, să gătești mai mult, să petreci mai puțin timp pe rețele de socializare, să petreci mai mult timp cu tine, etc.

Exercițiile de mai sus au scopul de a te ajuta să faci față mai bine situațiilor dificile dar și să-ți îți încarci bateriile cu resurse. Tocmai de aceea e de preferat ca aceste activități să se regăsească în programul tău zilnic.

Cum ar fi să încerci timp de o săptămână și să vezi cum funcționează pentru tine?

Sper ca aceste informaţii să te ajute să ai o viziune mai limpede asupra emoţiilor tale viitoare, iar dacă ai nevoie de ajutor din partea psihologului, te așteptăm cu drag la cabinetele noastre din București sau Cluj. În caz că nu poți ajunge, intră pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii poți accesa pagina de Contact a site-ului și poți realiza o programare.

NOU! Accesează gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GandesteSanatos din AppStore și GooglePlay. Dacă dorești și interacțiune cu un psiholog te poți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psihoterapeut Andreea Șandru

0751.923.276

andreea.sandru@psihosolutii.ro

www.gandestesanatos.ro

www.psihosolutii.ro

(Photo credit: Ava Motive pe Pexels)

Nu este un lucru necunoscut acela că în prezent prevalenţa tulburărilor emoţionale este foarte ridicată, contextul actual favorizând apariţia şi menţinerea acestora. Fie că suntem noi cei afectaţi, fie că este afectată o persoană dragă, calitatea vieţii noastre este afectată.

În cazul în care o persoană apropiată nouă suferă, provocarea este reală. De ce anume este nevoie pentru a trece cu bine peste o asemenea probă şi de ce nu, de a învăţa şi a creşte de pe urma unei experienţe similare?

Pentru a fi la adăpost de surmenajul care intervine, în mod firesc, în urma interacţiunii cu o persoană apropiată ce suferă de o tulburare emoţională, este necesar să fim informaţi: încearcă să afli cât mai multe informaţii validate ştiinţific despre problema cu care se confruntă persoana dragă şi foloseşte-te de empatie ca principală armă; a încerca să înţelegem ce simte şi ce gândeşte persoana afectată ne face viaţa mai uşoară atât nouă, cât şi persoanei în cauză. Printre cele mai comune semne ale afectării psihologice se enumeră: retragerea socială, schimbări ale programului de somn şi ale obiceiurilor alimentare, neglijenţa în ceea ce priveşte igiena personală, abuzul de substanţe şi relaţiile conflictuale.

Deoarece se întâmplă adesea ca membrii familiei să fie ,,în prima linie” atunci când vine vorba de ajutorul acordat persoanei afectate, este necesar ca aceştia să îndrume persoana spre ajutor specializat: nu ezita să însoţeşti persoana la programările făcute la medicul psihiatru, de exemplu, sau oriunde este nevoie să fie însoţită.

Precum se întâmplă adesea, şi în această situaţie comunicarea este cheia. Este recomandată comunicarea îngrijorării fără exagerări, într-un limbaj care să nu inducă vinovăţia; foloseşte-te de schimbările pe care le vezi şi foloseşte exprimări precum: ,,Am observant că eşti mai trist/ă în ultima vreme.” sau ,,Am observat că nu îţi acorzi aceeaşi atenţie ca de obicei.” De asemenea, nu o lua personal. Înţelege că emoţii precum furia, oricât ar fi de disfuncţionale, sunt modalităţile persoanei de a-şi manifesta suferinţa şi nu spun nimic despre noi ca persoană.

Învaţă, de asemenea, să ai grijă de tine de-a lungul drumului şi să setezi limite; nu ezita să-i comunici persoanei când comportamentul ei este greşit; fă asta într-un mod care subliniază disfuncţionalitatea comportamentului, nu inadecvarea ei/a lui ca persoană. De asemenea, nu prelua responsabilitatea pentru bunăstarea emoţională a persoanei iubite; mai degrabă îndrum-o spre ajutor specializat şi spune-i că nu este singură pe acest drum: există persoane cu pregătire specială pentru probleme similare, fie că este vorba de psiholog sau de psihiatru.

Sper ca aceste informaţii să te ajute să ai o viziune mai limpede asupra modului în care putem ajuta pe cineva drag care are dificultăţi emoţionale, iar dacă ai nevoie de ajutor din partea psihologului, te așteptăm cu drag la cabinetele noastre din București sau Cluj. În caz că nu poți ajunge, intră pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii poți accesa pagina de Contact a site-ului și poți realiza o programare.

NOU! Accesează gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GandesteSanatos din AppStore și GooglePlay. Dacă dorești și interacțiune cu un psiholog te poți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psihoterapeut Anca Nemțeanu

0744.583.945

anca.nemteanu@psihosolutii.ro

www.gandestesanatos.ro

www.psihosolutii.ro

Cu toții cunoaștem acele momente în care zgomotul din mintea noastră este atât de puternic, încât ne-am dori să existe un buton de shut down care să dezactiveze gândurile și să facă liniște. Fie că este vorba despre îngrijorări, ruminații, asumpții pe care le facem sau doar vocea aceea omniprezentă care îți spune că nu ești suficient de bun sau dezirabil, uneori putem fi copleșiți de ce se întâmplă în mintea noastră și nu mai știm ce să facem.

Pentru început, este important să înțelegem că nu tot ce gândim este adevărat. Mintea umană este predispusă la o serie de erori și distorsiuni cognitive, care ne pot face să credem că realitatea din mintea noastră reflectă realitatea din exterior. Dar uneori catastrofăm prea mult, alteori gândim în alb și negru, omițând nuanțele de gri, iar de multe ori avem credințe rigide și inflexibile despre cum ar trebui să fie viața și ceilalți. Aceste distorsiuni cognitive sunt cu atât mai pregnante pe fondul unor emoții negative intense sau a unor tulburări emoționale.

Ce putem face este să punem la îndoială gândurile disfuncționale și să le disputăm. În acest fel, ne dăm seama de erorile cognitive pe care le facem și putem să le înlocuim cu modalități de gândire mai sănătoase, adaptative, care reflectă în mod corect realitatea. Într-adevăr, tehnicile de disputare pot fi foarte utile, însă sunt situații în care gândurile nedorite continuă să apară și să ne afecteze, chiar dacă știm că sunt distorsionate.

În acest caz, putem să schimbăm modul în care ne raportăm la gândurile disfuncționale. De multe ori ne comportăm de parcă gândul este adevărat, dar cum ar fi dacă doar am observa cu curiozitate gândurile care apar și nu am face nimic? Această atitudine de detașare mindful pornește de la conștientizarea și acceptarea prezenței gândurilor negative. Vrem să cultivăm o atitudine de acceptare și detașare, în care observăm pasiv gândurile, fără a le evalua sau judeca.  Nu ne identificăm cu ele, nu le răspundem, ci doar le observăm detașat, după care ne mutăm atenția pe ce trebuie să facem la momentul respectiv.

Pentru a ilustra mai bine această atitudine de observator detașat, fac apel la pictura de mai sus, realizată de pictorul Vladimir Kush. Interpretând această pictură, ne dăm seama că mintea noastră este ca cerul, iar gândurile sunt ca niște nori care acoperă cerul, care vin și pleacă. Putem să ne imaginăm că acești nori sunt ca niște baloane cu aer cald care ne invită într-o călătorie. Pe de-o parte, putem alege să ne urcăm în balonul cu aer și să îl lăsăm să ne poarte în bătaia vântului, iar pe de altă parte, similar celor două personaje din pictură, putem alege să stăm pe margine și să îl privim de la distanță cum călătorește. Este la fel și cu gândurile noastre – putem să le lăsăm să ne influențeze și să ne poarte în tot felul de zone întunecate ale minții noastre sau putem să le privim ca pe niște simple gânduri, care vin și pleacă, pe care le observăm detașat și le lăsăm să treacă mai departe.

Gândurile noastre nu sunt mai puternice decât le lăsăm noi să fie, iar această tehnică ne poate ajuta să reducem impactul negativ al gândurilor asupra noastră, astfel încât, chiar dacă gândurile mai apar, nu ne mai afectează. Trebuie să nu uităm că gândurile noastre nu sunt realități obiective, cu valoare de adevăr incontestabilă, motiv pentru care nu trebuie întotdeauna să le credem. Doar pentru că avem un gând nu înseamnă că așa stau lucrurile în realitate. Este doar un gând, pe cerul minții noastre, care vine și pleacă, asemeni norilor de pe cer.

Sper să reușești să te raportezi la gândurile tale negative în acest fel și să ajungi să le privești mai detașat, iar dacă ai nevoie de ajutor din partea psihologului, te așteptăm cu drag la cabinetele noastre din București sau Cluj. În caz că nu poți ajunge, intră pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii poți accesa pagina de Contact a site-ului și poți realiza o programare.

NOU! Accesează gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GandesteSanatos din AppStore și GooglePlay. Dacă dorești și interacțiune cu un psiholog te poți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psihoterapeut Raluca Liștea

0736.177.407

raluca.listea@psihosolutii.ro

www.gandestesanatos.ro

www.psihosolutii.ro