Nu este un lucru necunoscut acela că în prezent prevalenţa tulburărilor emoţionale este foarte ridicată, contextul actual favorizând apariţia şi menţinerea acestora. Fie că suntem noi cei afectaţi, fie că este afectată o persoană dragă, calitatea vieţii noastre este afectată.

În cazul în care o persoană apropiată nouă suferă, provocarea este reală. De ce anume este nevoie pentru a trece cu bine peste o asemenea probă şi de ce nu, de a învăţa şi a creşte de pe urma unei experienţe similare?

Pentru a fi la adăpost de surmenajul care intervine, în mod firesc, în urma interacţiunii cu o persoană apropiată ce suferă de o tulburare emoţională, este necesar să fim informaţi: încearcă să afli cât mai multe informaţii validate ştiinţific despre problema cu care se confruntă persoana dragă şi foloseşte-te de empatie ca principală armă; a încerca să înţelegem ce simte şi ce gândeşte persoana afectată ne face viaţa mai uşoară atât nouă, cât şi persoanei în cauză. Printre cele mai comune semne ale afectării psihologice se enumeră: retragerea socială, schimbări ale programului de somn şi ale obiceiurilor alimentare, neglijenţa în ceea ce priveşte igiena personală, abuzul de substanţe şi relaţiile conflictuale.

Deoarece se întâmplă adesea ca membrii familiei să fie ,,în prima linie” atunci când vine vorba de ajutorul acordat persoanei afectate, este necesar ca aceştia să îndrume persoana spre ajutor specializat: nu ezita să însoţeşti persoana la programările făcute la medicul psihiatru, de exemplu, sau oriunde este nevoie să fie însoţită.

Precum se întâmplă adesea, şi în această situaţie comunicarea este cheia. Este recomandată comunicarea îngrijorării fără exagerări, într-un limbaj care să nu inducă vinovăţia; foloseşte-te de schimbările pe care le vezi şi foloseşte exprimări precum: ,,Am observant că eşti mai trist/ă în ultima vreme.” sau ,,Am observat că nu îţi acorzi aceeaşi atenţie ca de obicei.” De asemenea, nu o lua personal. Înţelege că emoţii precum furia, oricât ar fi de disfuncţionale, sunt modalităţile persoanei de a-şi manifesta suferinţa şi nu spun nimic despre noi ca persoană.

Învaţă, de asemenea, să ai grijă de tine de-a lungul drumului şi să setezi limite; nu ezita să-i comunici persoanei când comportamentul ei este greşit; fă asta într-un mod care subliniază disfuncţionalitatea comportamentului, nu inadecvarea ei/a lui ca persoană. De asemenea, nu prelua responsabilitatea pentru bunăstarea emoţională a persoanei iubite; mai degrabă îndrum-o spre ajutor specializat şi spune-i că nu este singură pe acest drum: există persoane cu pregătire specială pentru probleme similare, fie că este vorba de psiholog sau de psihiatru.

Sper ca aceste informaţii să te ajute să ai o viziune mai limpede asupra modului în care putem ajuta pe cineva drag care are dificultăţi emoţionale, iar dacă ai nevoie de ajutor din partea psihologului, te așteptăm cu drag la cabinetele noastre din București sau Cluj. În caz că nu poți ajunge, intră pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii poți accesa pagina de Contact a site-ului și poți realiza o programare.

NOU! Accesează gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GandesteSanatos din AppStore și GooglePlay. Dacă dorești și interacțiune cu un psiholog te poți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psihoterapeut Anca Nemțeanu

0744.583.945

anca.nemteanu@psihosolutii.ro

www.gandestesanatos.ro

www.psihosolutii.ro

Cu toții cunoaștem acele momente în care zgomotul din mintea noastră este atât de puternic, încât ne-am dori să existe un buton de shut down care să dezactiveze gândurile și să facă liniște. Fie că este vorba despre îngrijorări, ruminații, asumpții pe care le facem sau doar vocea aceea omniprezentă care îți spune că nu ești suficient de bun sau dezirabil, uneori putem fi copleșiți de ce se întâmplă în mintea noastră și nu mai știm ce să facem.

Pentru început, este important să înțelegem că nu tot ce gândim este adevărat. Mintea umană este predispusă la o serie de erori și distorsiuni cognitive, care ne pot face să credem că realitatea din mintea noastră reflectă realitatea din exterior. Dar uneori catastrofăm prea mult, alteori gândim în alb și negru, omițând nuanțele de gri, iar de multe ori avem credințe rigide și inflexibile despre cum ar trebui să fie viața și ceilalți. Aceste distorsiuni cognitive sunt cu atât mai pregnante pe fondul unor emoții negative intense sau a unor tulburări emoționale.

Ce putem face este să punem la îndoială gândurile disfuncționale și să le disputăm. În acest fel, ne dăm seama de erorile cognitive pe care le facem și putem să le înlocuim cu modalități de gândire mai sănătoase, adaptative, care reflectă în mod corect realitatea. Într-adevăr, tehnicile de disputare pot fi foarte utile, însă sunt situații în care gândurile nedorite continuă să apară și să ne afecteze, chiar dacă știm că sunt distorsionate.

În acest caz, putem să schimbăm modul în care ne raportăm la gândurile disfuncționale. De multe ori ne comportăm de parcă gândul este adevărat, dar cum ar fi dacă doar am observa cu curiozitate gândurile care apar și nu am face nimic? Această atitudine de detașare mindful pornește de la conștientizarea și acceptarea prezenței gândurilor negative. Vrem să cultivăm o atitudine de acceptare și detașare, în care observăm pasiv gândurile, fără a le evalua sau judeca.  Nu ne identificăm cu ele, nu le răspundem, ci doar le observăm detașat, după care ne mutăm atenția pe ce trebuie să facem la momentul respectiv.

Pentru a ilustra mai bine această atitudine de observator detașat, fac apel la pictura de mai sus, realizată de pictorul Vladimir Kush. Interpretând această pictură, ne dăm seama că mintea noastră este ca cerul, iar gândurile sunt ca niște nori care acoperă cerul, care vin și pleacă. Putem să ne imaginăm că acești nori sunt ca niște baloane cu aer cald care ne invită într-o călătorie. Pe de-o parte, putem alege să ne urcăm în balonul cu aer și să îl lăsăm să ne poarte în bătaia vântului, iar pe de altă parte, similar celor două personaje din pictură, putem alege să stăm pe margine și să îl privim de la distanță cum călătorește. Este la fel și cu gândurile noastre – putem să le lăsăm să ne influențeze și să ne poarte în tot felul de zone întunecate ale minții noastre sau putem să le privim ca pe niște simple gânduri, care vin și pleacă, pe care le observăm detașat și le lăsăm să treacă mai departe.

Gândurile noastre nu sunt mai puternice decât le lăsăm noi să fie, iar această tehnică ne poate ajuta să reducem impactul negativ al gândurilor asupra noastră, astfel încât, chiar dacă gândurile mai apar, nu ne mai afectează. Trebuie să nu uităm că gândurile noastre nu sunt realități obiective, cu valoare de adevăr incontestabilă, motiv pentru care nu trebuie întotdeauna să le credem. Doar pentru că avem un gând nu înseamnă că așa stau lucrurile în realitate. Este doar un gând, pe cerul minții noastre, care vine și pleacă, asemeni norilor de pe cer.

Sper să reușești să te raportezi la gândurile tale negative în acest fel și să ajungi să le privești mai detașat, iar dacă ai nevoie de ajutor din partea psihologului, te așteptăm cu drag la cabinetele noastre din București sau Cluj. În caz că nu poți ajunge, intră pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii poți accesa pagina de Contact a site-ului și poți realiza o programare.

NOU! Accesează gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GandesteSanatos din AppStore și GooglePlay. Dacă dorești și interacțiune cu un psiholog te poți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psihoterapeut Raluca Liștea

0736.177.407

raluca.listea@psihosolutii.ro

www.gandestesanatos.ro

www.psihosolutii.ro

Tot mai mulți oameni experimentează îngrijorări diverse și pentru tot mai mulți, îngrijorarea devine o a doua natură. Ani de zile, persoanele suferind de îngrijorare cronică au trebuit să sufere fără nicio speranță semnificativă de a se face bine. Ocazional, căutau ajutor în medicamente anxiolitice sau antidepresive, care ajută la reducerea anumitor neplăceri. Din fericire însă, acum avem vești foarte bune pentru cei care se îngrijorează în mod cronic.

Au fost înregistrate progrese semnificative în ultimii zece ani în abordări noi care se extind mult dincolo de ceea ce obișnuiau să facă terapeuții cognitiviști. De exemplu, acum știm că:

– Oamenii sunt de fapt mai puțin anxioși când se îngrijorează.

– Intoleranța la incertitudine este elementul cel mai important al îngrijorării.

– Cei care se îngrijorează se tem de emoții și nu procesează semnificația evenimentelor, pentru că trăiesc „prea mult în capul lor.”

Îngrijorarea nu e pur și simplu pesimism, ci o reflexie a multor părți diferite ale celui care este fiecare dintre noi. Dacă înțelegem de ce ne îngrijorăm sau de ce îngrijorările fiecăruia au sens pentru sine, putem începe să explorăm unele lucruri pe care să le facem sau să nu le facem, ca să ne ajute.

Pe baza noilor cercetări, Dr. Robert L. Leahy a dezvoltat un program în 7 pași care să ajute oamenii să-și înțeleagă propria „teorie” despre îngrijorare, cum le funcționează mintea, cum le afectează îngrijorarea propria personalitate și care sunt cele mai eficiente tehnici pentru a depăși îngrijorarea și a sparge acele reguli odată pentru totdeauna. Acești pași sunt:

1. Identifică îngrijorările productive și pe cele neproductive. Cele mai multe persoane îngrijorate operează cu două faze mentale: „Îngrijorarea mă înnebunește” și „Trebuie să mă îngrijorez ca să fiu pregătit”. Astfel, oamenii se pot îngrijora în legătură cu renunțarea la îngrijorare, deoarece cred că ea îi pregătește și îi protejează. Îngrijorarea este o strategie pe care aceste persoane o consideră utilă, iar până când nu vor renunța la această convingere eronată, acestea vor continua să se îngrijoreze. Este nevoie de găsirea motivației pentru a înceta și pentru a înfrunta îngrijorările, în loc ca unii să creadă că grijile lor ar semnala cât sunt de responsabili și de conștiincioși. Folosirea îngrijorării productive presupune să putem identifica problemele de care ne putem ocupa imediat. Grija neproductivă presupune „Dar dacă”-uri imaginare. Odată făcută această distincție, aflăm cum să folosim pentru probleme reale strategii eficiente de rezolvare a problemelor.

2. Acceptă realitatea și asumă-ți schimbarea. Îngrijorarea poate fi ca un protest în fața realității. Unii oameni nu vor să accepte anumite realități sau posibilități neplăcute. Acceptarea unui lucru nu înseamnă că ne place sau că ni se pare corect acel lucru. Aceasta nu înseamnă nici că nu putem face nimic ca să schimbăm unele lucruri, ci că, înainte de a schimba ceva, trebuie să învățăm să acceptăm că problemele reale există și să învățăm să ne acceptăm limitele. Îngrijorările sunt întotdeauna despre ceva ce ar trebui să facem. În acest pas este bine să învățăm că putem deveni mai mult un observator al realității și mai puțin forța generatoare a Universului.

3. Demontează gândurile de îngrijorare. Predicțiile despre viitor („S-ar putea să nu reușesc”), citirea gândurilor oamenilor („X crede că sunt un ratat”) sau gândirea negativă („Ar fi groaznic să nu obțin ce vreau”) sunt toate gânduri iraționale și extreme. Este important ca oamenii să învețe căile de a le învinge, precum și modul în care să identifice factorii care declanșează îngrijorările, temele comune ale acestora și câteva tehnici, astfel încât viața să fie mai echilibrată.

4. Concentrează-te pe amenințarea mai profundă. Oamenii sunt îngrijorați de anumite lucruri, dar nu și de altele. De ce? Sursa îngrijorării stă în convingerile fiecărei persoane și este nevoie ca aceasta să afle cum să și le identifice și să le înfrunte, pentru a scăpa de stres.

5. Transformă „eșecul” în oportunitate. Îngrijorările sunt privite ca încercări de a ne pregăti pentru eșec, de a-l preveni și a-l anticipa. Pentru unii, eșecul pare să fie o eventualitate catastrofală (ceva ce se poate întâmpla în orice clipă dacă persoana nu rămâne alertă și îngrijorată). Este important să știm ce să ne spunem pentru a depăși frica de eșec.

6. Folosește-ți emoțiile, în loc să te îngrijorezi în legătură cu ele. Îngrijorarea este, de fapt, o strategie pentru a evita emoțiile neplăcute. Unora le este teamă de sentimentele lor, considerând că ar trebui să fie raționali, controlați, niciodată supărați, întotdeauna clari în ceea ce simt și mereu situați deasupra tuturor lucrurilor. Frica de propriile sentimente face ca persoana să se îngrijoreze și mai mult. În loc ca cineva să încerce să-și îndepărteze emoțiile prin îngrijorare, mai bine învață să le simtă și să le folosească în avantajul propriu.

7. Preia controlul asupra timpului. Contează ca persoanle care se îngrijorează excesiv să învețe în acest pas cum să scape de sentimentul de urgență și de nevoia de a ști totul imediat, astfel încât să-și îmbunătățească clipa prezentă, obținând de la viață mai mult, de îndată.

Acum că înțelegem mult mai bine cum funcționează îngrijorarea, putem folosi această nouă cunoaștere pentru a diminua și înlătura îngrijorările supărătoare. Dacă ținem cont de faptul că tulburările de anxietate sunt cu adevărat probleme ale modului nostru de a gândi, relevanța terapiei cognitive este că ne ajută să înțelegem și să modificăm aceste disonanțe cognitive din gândire (gânduri nesănătoase/iraționale), până la a diminua efectiv anxietatea.

Dacă aveți nevoie de sprijin în a depăși îngrijorările excesive, vă așteptăm la cabinetele noastre din București sau Cluj-Napoca sau pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii puteți accesa pagina de Contact a site-ului și să realizați o programare.

NOU! Accesați gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GândeșteSănătos din AppStore și GooglePlay. Dacă doriți și interacțiune cu un psiholog vă puteți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psiholog Ioana Ionicioiu

0746 211 896

ioana.ionicioiu@psihosolutii.ro

www.gandestesanatos.ro

www.psihosolutii.ro

Inceputul de an este marcat pentru multi dintre noi de entuziasmul deciziilor  noi.

Anul acesta as vrea sa iti propun sa adaugi un ingredient important in planul tau de schimbare si dezvoltare personala: aprecierea de sine.

Adesea clientii imi spun despre schimbari pe care doresc sa le faca: sa renunte la fumat, sa slabeasca, sa actioneze diferit. Dar punctul din care pornesc este unul de dispret, resentiment, chiar ura fata de propria persoana.

Impresia lor este adesea ca astfel se vor motiva pentru schimbare și poate într-o mica masura au dreptate. Dar daca doresti sa incepi si sa sustii un proces de schimbare, mai importanta decat autocritica, este aprecierea de sine.

In realitate, atunci cand tinem la cineva, cand apreciem pe cineva, suntem mai dispuși sa facem tot ce putem ca sa sustinem acea persoana. Acest fapt este valabil si pentru noi insine.

Iata cativa pasi pe care ii poti face catre o relatie mai armonioasa cu tine însuți, si care iti vor aduce rezultate mai bune în demersul de a te schimba:

– Recunoaste-ti calitatile. Ca fiecare persoana, pe langa defecte, ai si o serie importanta de calitati. Adesea noi uitam de existenta acestora si ne concentram numai pe ce nu ne place la noi. Exploreaza-ti calitatile si apreciaza-te pentru ele.

– Vorbeste-ti frumos sau cel putin respectuos. Adesea dialogul nostru interior este dur si plin de etichete negative. Nu ne-am adresa niciodata unei persoane la care tinem in termenii in care ne vorbim noua insine.  Incearca sa iti vorbesti precum ai vorbi unui prieten – atat in momentele de reusita, cat si in cele de insucces. Atunci ai cea mai mare nevoie de incurajare.

– Accepta-ti greselile si iarta-te. Ti se intampla sa ii ierti pe cei din jur, dar pe tine sa te pedepsesti zile, poate luni la rand pentru o oarecare greseala? Oare de ce altii merita iertare, dar tu nu? Fiecare om greseste. Iar tu esti un om ca noi toti. Da-ti dreptul de a gresi si acorda-ti iertare, asa cum faci cu cei din jur.

– Cunoaste-ti limitele, respecta-le si cere celorlalti sa le repecte. Acest pas poate fi dificil, dar putin cate putin incerca sa spui „nu” in situatiile care iti depasesc limitele, se refuzi sarcini pe care nu iti doresti sau nu poti sa le faci fara sa te nedreptatesti pe tine, sa iesi din situatiile sau relatiile care iti fac rau.

Schimbarea este un proces greu, dar plin de satisfactii, in final. Ai nevoie de sustinerea ta mai mult decat de a oricui altcuiva, deoarece numai tu decizi in privinta actiunilor tale. Iarta-ti ezitarile sau erorile, felicita-te pentru pasii mai mici sau mai mari pe care ii faci, incurajeaza-te sa mergi inainte.  Fii cel mai mare suporter al tau pe acest drum.

Iar daca in acest demers ai nevoie de ajutor psihologic, te asteptam la cabinetele noastre din Bucuresti sau Cluj-Napoca sau pe www.gandestesanatos.ro, unde inregistrarea si primele 3 sedinte-lectii sunt gratuite. Poti face o programare la unul din numerele de telefon pe care le gasesti la sectiunea de Contact de pe site.

NOU! Acceseaza gratuit primele 3 sedinte-lectii ale platformei de psihoterapie si dezvoltare personala online descarcand aplicatia GandesteSanatos din AppStore si GooglePlay. Daca doresti si interactiune cu un psiholog te poti inregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psiholog Sandra Voicu

0729.007.831

sandra.voicu@psihosolutii.ro

www.gandestesanatos.ro

www.psihosolutii.ro

Cu siguranță anul 2020 va rămâne în mentalul colectiv drept un an aparte. Pandemia cu care ne confruntăm ne-a afectat pe toți într-o măsură, chiar dacă pe unii mai mult decât pe alții. Consider că este important să tragem câteva concluzii după acest an și să ne încărcăm cu puțin optimism pentru ceea ce urmează. În prima parte a articolului voi vorbi despre impactul pe care l-a avut pandemia asupra noastră din punct de vedere psihologic, iar în a doua voi oferi câteva sugestii pentru întărirea rezilienței psihologice.

Din cauza nivelului crescut de incertitudine și a nivelului scăzut de control care au venit odată cu răspândirea covidului, depresia și anxietatea au devenit condiții mai comune decât anul trecut în aceeași perioadă. Dacă înainte unul din cinci americani declara că se confruntă sau s-a confruntat cu o tulburare psihică, sondajele de anul acesta arată că unul din trei americani a raportat simptome de anxietate sau de depresie. Datorită nivelului crescut de stres și consumul de substanțe a devenit mai frecvent, peste 13% dintre adulți spunând că au consumat mai des substanțe pentru a face față stresului cauzat de coronavirus. Printre alte problemele menționate de cei interogați se numără și cele legate de insomnie, comportamente compulsive precum spălatul pe mâini, sentimente de neputință și frustare sau ideație suicidară. Aceste statistici sunt făcute pe populația americană, însă cu siguranță întreaga lume a fost afectată emoțional de pandemie. Factorii care au condus la aceste consecințe pot fi diverși: de la virus în sine, la izolarea socială recomandată sau impusă, la pierderea locului de muncă sau dificultatea de angajare în această perioadă și încrederea sau mai bine zis neîncrederea în autorități.

Așadar, lucrurile nu arată prea bine la finalul acestui an, de aceea este important să găsim modalități prin care să facem față „moștenirii” pe care ne-a lăsat-o 2020. Probabil ați tot auzit de termenul reziliență psihologică și până să ofer câteva sugestii despre cum poate fi ea întărită, vă voi spune pe scurt la ce se referă. Reziliența psihologică este capacitatea unui individ de a se adapta la situații de criză, de multe ori situații traumatice, și de a reveni la un nivel de funcționare la fel de bun sau mai bun decât înainte de criză. Reziliența este influențată atât de factori genetici sau experiențe de viață timpurii care nu pot fi modificate, cât și de factori care sunt în controlul nostru. Concentrându-ne pe cele din urmă, putem să ne creștem reziliența, adică în urma acestei crize să ieșim mai puternici. Ce putem face concret?

1. Găsește un sens și când este greu să faci asta

În această perioadă unii dintre noi au ajuns să vadă lucrurile fără speranță și sens. Însă a avea un sens în viață s-a dovedit a fi extrem de important pentru sănătatea emoțională. De aceea, chiar și când vă este greu să mai vedeți un sens, amintiți-vă care sunt valorile voastre. Pentru ce merită să treceți prin aceste momente dificile? Ce fel de persoană vreți să fiți? Ce vă aduce satisfacții? Unii dintre noi poate își doresc să exceleze în carieră sau e important pentru ei să fie părinți buni, alții își doresc să investeasca timp în hobby-urile lor sau să se implice în comunitate. Oricare ar fi valorile voastre, mențineți-le în câmpul conștiinței astfel încât să vă păstrați echilibrul și în vremuri tulburi.

2. Întărește conexiunile sociale

Reziliența psihologică poate fi crescută prin întărirea relațiilor sociale. Nevoia unui mediu în care să ne simțim susținuți, validați și acceptați, mai ales în timp de criză, dar nu numai, este una esențială. Chiar dacă aceasta este o nevoie de bază, unii dintre noi au tendința în momentele grele să se retragă și să se detașeze de ceilalți. Iar contextul ne permite asta mai mult ca oricând. Dacă știți despre voi că vă încadrați în această categorie, vă recomand să faceti opusul a ceea ce sunteți obișnuiți: rămâneți conectați cu ceilalți și creați oportunități de a vă apropia. Măsurile de izolare socială pot reprezenta un obstacol în comunicarea și conexiunea cu prietenii si familia, însă cu o doză de creativitate acest obstacol poate fi depășit.

3. Îngrijește-te de mintea și corpul tău

Persoanele reziliente se preocupă de mintea și corpul lor în mod constant. Așadar, obiceiuri sănătoase precum somnul odihnitor, alimentația sănătoasă, mișcarea fizică și gândirea rațională joacă un rol extrem de important în gestionarea stresului și creșterea rezilienței la stres. Vă recomand să prioritizați grija față de voi, astfel încât impactul negativ pe care îl are criza prin care trecem să fie contrabalansat de efectele unei gândiri rațional-optimiste, a sportului sau a meditației.

4. Practică acceptarea

În decurs de câteva luni, au fost o mulțime de schimbări la care am fost nevoiți să ne adaptam. Putem accepta mai greu sau mai ușor aceste lucruri. Însă cu cât ne întrebăm mai mult „De ce se întâmplă asta?” sau ne spunem că „Nu ar trebui să trecem prin așa ceva” cu atât ne îndepărtăm de o atitudine de acceptare și ne hrănim negarea. De aceea, e important să privim lucrurile așa cum sunt, nu cum am dori să fie. Este foarte greu de făcut asta când vine vorba de pierderea celor dragi sau de acceptarea faptului că suntem muritori și e normal să nu reușim mereu să acceptăm. Dar cu cât se exersează o atitudine flexibilă față de aceste aspecte negative ale vieții, cu atât ne vom întări reziliența.

De-a lungul istoriei, noi oamenii am dat dovadă de reziliență psihologică și am depășit o grămadă de adversități. Sunt convinsă că vom face la fel și în legătură cu evenimentele nefericite prin care am trecut în 2020 și prin care vom mai trece. Sper că aceste recomandari să vă fie de folos, iar dacă aveți nevoie de ajutor din partea psihologului, vă așteptăm cu drag la cabinetele noastre din București sau Cluj. În caz că nu puteți ajunge, intrați pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii puteți accesa pagina de Contact a site-ului și puteți realiza o programare.

NOU! Accesați gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GandesteSanatos din AppStore și GooglePlay. Dacă doriți și interacțiune cu un psiholog vă puteți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psihoterapeut Alexandra Păcurar

0751.052.008

alexandra.pacurar@psihosolutii.ro

www.gandestesanatos.ro

www.psihosolutii.ro

Toți vrem să fim fericiți, împliniți și satisfăcuți de viața noastră. Dar ce îi face pe unii oameni satisfăcuți de viața lor și pe alții nu? De ce unii oameni sunt nefericiți deși le merge bine, iar alții reușesc să fie mulțumiți în ciuda lucrurilor negative prin care trec?

Conform literaturii de specialitate, o viață trăită în acord cu propriile valori este considerată nu doar benefică pentru sănătatea mentală, dar și relaționată cu satisfacția resimțită în viață (Hayes, 2019; Cekici, Sünbül, Malkoç, Gördesli, & Arslan, 2019).

O viață ușoară nu este neapărat o viață fericită. Pe lângă absența unor simptome, mai e ceva ce dă sens și frumusețe vieții noastre, și anume să știm cine vrem să fim și încotro ne îndreptăm. E esențial să avem o busolă interioară care să ne ghideze și în momentele grele când lucrurile par fără speranță. Cine nu are acestă busolă interioară ajunge să fie doar o colecție de răspunsuri la stimulii din jur. Această busolă interioară este, de fapt, reprezentată de propriile noastre valori.

Când suntem satisfăcuți de viața pe care o trăim avem relații mai satisfăcătoare, trăim mai multe emoții pozitive, resimțim experiențele din viața noastră ca fiind mai plăcute.

Valorile sunt calități pe care noi le alegem legat de cum ne dorim să fim. De exemplu: vreau să fiu un părinte iubitor, vreau să fiu un prieten loial, vreau să fiu un partener înțelegător etc. Tu îți alegi propriile valori în funcție de cum ai vrea să-ți trăiești viața. Nu există valori corecte sau greșite. Valorile sunt alese liber de tine și nu pot fi impuse: ‘ar trebui să fiu așa’. A te comporta conform cu valorile tale e un proces ce se întâmplă pe tot parcursul vieții, nu se termină niciodată. Nu poți fi un partener afectuos azi și apoi gata.

Pe scurt, ca să îți alegi și să îți identifici valorile tale, e nevoie să răspunzi la întrebarea: cum ai vrea să arate viața ta? Cum ți-ai dori să te comporti? Ce fel de angajat, părinte, partener, prieten îți dorești să fii?

E nevoie să știi încotro mergi în viață pentru a nu te lasa doborât de lucrurile mai puțin plăcute care se mai întâmplă sau de evenimente negative.

În fiecare zi noi facem alegeri, fie că vrem, fie că nu. În funcție de ce vrei sa faci acele alegeri?

Să trăiești o viață cu sens îți aduce satisfacție. Sensul e dat de un scop, un țel, un obiectiv pe care noi îl avem, un proiect personal care să ne facă inima să bată altfel când ne gândim la el.

Pentru o viață satisfăcătoare e bine să avem patru piloni care să ne susțină. Imaginează-ți o masă, Masa e stabilă deoarece se sprijină pe patru picioare. La fel e și cu viețile noastre. Cele patru picioare sunt: familia, profesia, prietenii și timpul nostru liber sau hobby-urile noastre. Astfel e important să ne stabilim valori legat de toate aceste domenii pentru a ne menține un echilibru mental. Se întâmplă în viață ca lucrurile să nu meargă așa cum ne-am dori cu unul din aceste domenii, de aceea e bine când se întâmplă ceva cu un picior să ne putem sprijini pe celelalte. În acest fel nu vom resimți la fel de negativ când avem o problemă cu unul din domenii, știind că ne putem sprijini pe celelalte.

Gradul de satisfacție pe care îl resimțim în viață e strâns legat de a avea o direcție, un scop, de a trăi într-un mod care să ne dea nouă sens și semnificație.

Tu cum vrei să-ți trăiești viața?

Care sunt lucrurile importante pentru tine?

Sper ca aceste informaţii să te ajute să ai o viziune mai limpede asupra emoţiilor tale viitoare, iar dacă ai nevoie de ajutor din partea psihologului, te așteptăm cu drag la cabinetele noastre din București sau Cluj. În caz că nu poți ajunge, intră pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii poți accesa pagina de Contact a site-ului și poți realiza o programare.

NOU! Accesează gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GandesteSanatos din AppStore și GooglePlay. Dacă dorești și interacțiune cu un psiholog te poți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psihoterapeut Andreea Șandru

0751.923.276

andreea.sandru@psihosolutii.ro

www.gandestesanatos.ro

www.psihosolutii.ro

(Photo credit: Tobias Aeppli pe Pexels)

Termenul ,,prognoză emoţională” poate fi uşor confuzant. La urma urmei, ce înseamnă ,,prognoză emoţională”? Cuvântul prognoză nu avea ceva de a face cu meteorologia? Chiar dacă sintagma nu este compusă din cuvinte pe care le folosim zilnic, aceasta desemnează ceva ce facem tot timpul: ne angajăm în prognoză afectivă ca să facem un management mai bun al aşteptărilor pe care le avem, să privim înspre viitor la lucrurile bune care ne aşteaptă şi să ne pregătim ,,pentru ce e mai rău”, chiar şi atunci când anticipăm un scenariu favorabil.

Prognoza emoţională nu este un lucru pe care îl facem rar; de fapt, este un lucru pe care îl facem atât de des în viaţa de zi cu zi, încât nici nu ne dăm seama că previzionăm aspecte din viitor. De exemplu, previziunea emoţională se aplică atunci când interacţionăm în grupul nostru social, începând din momentul în care ne formăm o primă impresie despre cineva. O primă impresie pozitivă duce la previziuni pozitive, în timp ce o impresie nefavorabilă duce la emoţii negative. Aşadar, în funcţie de cât de mult considerăm că vom beneficia de pe urma acelei relaţii, decidem dacă suntem interesaţi sau nu să petrecem timp cu acea persoană.

Care sunt beneficiile prognozei emoţionale?

Prognoza emoţională ne ajută în setarea optimă a scopurilor, atunci când este folosită corespunzător; aceasta susţine cultivarea scopurilor din punctul de vedere a ceea ce vrem cu adevărat, în loc de ceea ce face plăcere celor din jur. Un foarte bun exemplu în acest sens este alegerea unei cariere care ne pasionează, în locul uneia care ne aduce doar satisfacţii financiare.

De asemenea, deciziile pe care le luăm sunt determinate de felul în care prezicem emoţiile viitoare. Nu mai puţin important, atunci când previziunile noastre emoţionale sunt corecte, suntem mai bine echipaţi pentru auto-reglarea emoţională – abilitatea noastră de a face faţă emoţiilor (pozitive sau negative) într-o manieră constructivă; astfel, suntem de asemenea mai capabili să ne ajustăm comportamentul astfel încât să fim mai pregătiţi pentru evenimente viitoare.

Erorile comise în prognoza emoţională

Se cunoaşte faptul că oamenii sunt predispuşi la erori atunci când prezic emoţiile pe care le vor avea legate de un eveniment viitor. Acestea sunt:

1. Contaminarea mentală sau eroarea de proiecţie

Eroarea de proiecţie este cea mai comună eroare de previziune afectivă: se întâmplă atunci când emoţiile curente influenţează prezicerea emoţiilor viitoare. De exemplu, faptul că verşi cafea pe camaşa ta preferată îţi provoacă o stare proastă; dacă eşti întrebat mai târziu despre cum te vei simţi la o petrecere între colegi, starea ta emoţională negativă îţi poate afecta predicţia.

2. Consensul fals

O altă formă de eroare cognitivă este reprezentată de supraestimarea gradului până la care opiniile personale, preferinţele, valorile şi obiceiurile noastre sunt normale. Oamenii care comit această eroare de gândire cred că cei din jur gândesc la fel ca ei. Acest lucru se întâmplă deoarece ne înconjurăm cu oameni care au credinţe şi valori similare cu ale noastre, conform proverbului ,,cine se aseamănă, se adună”. Suntem, de asemenea, mai predispuşi să observăm oamenii care au opinii similare cu ale noastre.

3. Efectul de aşteptare

Efectul de aşteptare este semnificativ în prognoza emoţională. Această eroare de previziune provine din faptul că ne aşteptăm la un rezultat, dar experimentăm un altul. Acest efect are urmări atât asupra percepţiei, cât şi asupra comportamentului. Acest lucru este ilustrat cel mai bine prin efectul placebo: doar pentru că crede că tratamentul va fi eficient, o persoană poate experimenta rezultate pozitive.

4. Focalizarea

Acesta descrie tendinţa noastră de a ne concentra excesiv asupra unui detaliu sau asupra unei emoţii, ignorându-le pe restul. Focalizarea este o iluzie care ne face să exagerăm importanţa factorilor care primesc cea mai multă atenţie. Acest lucru se întâmplă, de exemplu, atunci când ne comparăm cu cei din jur: concentrându-ne mai mult pe propriile trăsături şi abilităţi, le subestimăm pe ale celor din jur (comparaţia socială).

5. Reducerea temporară

Reducerea temporară reprezintă capacitatea noastră de a cântări evenimentele viitoare prin prisma dorinţelor noastre prezente. Dacă nu tratăm acest aspect cu atenţie, emoţiile centrate în jurul dorinţei de a obţine ceea ce ne dorim imediat pot duce la o viziune neclară asupra felului în care ne vom simţi în viitor.

În concluzie, pentru o calitate mai ridicată a vieţii noastre emoţionale este indicat să conştientizăm şi să ţinem cont de capcanele propriei noastre minţi în ceea ce priveşte felul în care previzionăm emoţiile noastre viitoare.

Sper ca aceste informaţii să te ajute să ai o viziune mai limpede asupra emoţiilor tale viitoare, iar dacă ai nevoie de ajutor din partea psihologului, te așteptăm cu drag la cabinetele noastre din București sau Cluj. În caz că nu poți ajunge, intră pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii poți accesa pagina de Contact a site-ului și poți realiza o programare.

NOU! Accesează gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GandesteSanatos din AppStore și GooglePlay. Dacă dorești și interacțiune cu un psiholog te poți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psihoterapeut Anca Nemțeanu
0744.583.945
anca.nemteanu@psihosolutii.ro
www.gandestesanatos.ro
www.psihosolutii.ro

Poate că mai rău decât o experiență negativă în sine este atunci când încercăm să împărtășim acea experiență, dar ne simțim neînțeleși și judecați, chiar invalidați. De câte ori nu am auzit sau nu am spus noi înșine replici precum “Sunt probleme mai mari pe lumea asta”, “La toți ne e greu”, “Treci peste”, “Nu mai fi trist/ă”, “Nu te mai plânge”. Deși spunem de multe ori astfel de lucruri cu cele mai bune intenții, ele pot să aibă efectul opus față de cel pe care ni-l dorim. Acestea duc de regulă la invalidarea trăirilor interioare, făcând cealaltă persoană să se simtă respinsă, neînțeleasă și judecată.

Ce ar fi bine să ne propunem să facem atunci când vrem să fim alături de ceilalți este să le validăm experiențele emoționale. Validarea înseamnă recunoașterea și acceptarea emoțiilor și experiențelor interioare ale celuilalt ca fiind legitime. Prin validare oferim un timp și spațiu pentru exprimarea emoțiilor, și comunicăm celuilalt că ne pasă și că suntem acolo pentru el. Desigur, validarea nu înseamnă neapărat că suntem de acord, ci mai presus de orice, înseamnă respectarea momentului în care se află celălalt, fără a judeca și respinge trăirile sale.

În continuare sunt prezentate câteva tehnici de validare, care ajută nu doar la solidificarea relațiilor interpersonale, ci și la reglarea emoțiilor celuilalt.

Fii prezent și ascultă. Când suntem prezenți, toată atenția noastră este îndreptată asupra celuilalt, fără a face nimic altceva între timp. De multe ori ne grăbim să dăm sfaturi și să găsim soluții, însă adesea cealaltă persoană vrea doar să ventileze și să se simtă ascultată. Prin contact vizual, dat din cap ocazional și expresii faciale care reflectă reacțiile celuilalt, putem transmite că suntem prezenți și ne pasă.

Reflectă empatic ce auzi. Putem face asta prin repetarea și sumarizarea conținutului celuilalt pentru a ne asigura că înțelegem cu adevărat experiența sa, fără a o judeca sau interpreta. De exemplu, putem reflecta în felul următor: “Deci dacă înțeleg bine, te-a scos din sărite faptul că ai stat foarte mult peste program în ultimul timp și nu ai putut să îți iei deloc zile libere. Asta ai vrut să spui?”.

Empatizează. Când cineva descrie o situație problematică, numește emoțiile pe care le observi sau încearcă să îți dai seama ce emoții ar putea avea într-o astfel de situație. Validarea la acest nivel ar putea suna în felul următor: “Cred că te-ai simțit rănit de acel comentariu” sau chiar “Îmi dau seama că ți-a fost foarte greu”.

Punerea în context. Dacă încercăm să înțelegem contextul în care au loc reacțiile celuilalt, ne dăm seama că acestea au foarte mult sens. Până la urmă, majoritatea reacțiilor noastre sunt influențate și pot fi explicate prin prisma experiențelor din trecut și a factorilor din prezent. Un exemplu de validare în acest sens ar fi: “Înțeleg de ce ai avut un acces de furie față de mama ta, având în vedere că te-a sunat de 4 ori astăzi”.

Normalizează reacțiile celuilalt. Conștientizarea faptului că este normal să avem anumite emoții într-o situație specifică și că oricine ar avea aceste emoții, este extrem de validant. Putem să normalizăm reacțiile celuilalt folosind expresii precum “Este normal să simți asta”, “Cred că oricine s-ar fi simțit așa/ar fi reacționat așa”, “Și eu aș fi făcut același lucru”.

Fii sincer și autentic. Atunci când avem experiențe similare, putem înțelege trăirile celuilalt la un nivel foarte profund. Merită să împărtășim aceste experiențe, însă fără a face conversația să graviteze în jurul nostru. Vrem doar să transmitem ideea că știm și înțelegem foarte bine prin ce trece celălalt, și suntem acolo unul pentru celălalt.

Sper ca aceste tehnici să te ajute să te conectezi și să fii alături de cei dragi, iar dacă ai nevoie de ajutor din partea psihologului, te așteptăm cu drag la cabinetele noastre din București sau Cluj. În caz că nu poți ajunge, intră pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii poți accesa pagina de Contact a site-ului și poți realiza o programare.

NOU! Accesează gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GandesteSanatos din AppStore și GooglePlay. Dacă dorești și interacțiune cu un psiholog te poți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psihoterapeut Raluca Liștea
0736.177.407
raluca.listea@psihosolutii.ro
www.gandestesanatos.ro
www.psihosolutii.ro

De multe ori ne putem simți stresați, furioși sau deprimați, fără să ne dăm seama că în spatele acestor emoții se află nevoi neîndeplinite. Majoritatea dintre noi ne gândim doar că nu vrem să ne mai simțim așa, însă este mai greu să punem punctul pe i și să exprimăm exact de ce anume avem nevoie. Și este de înțeles: „limbajul” nevoilor nu a fost încurajat, învățat și exersat de când suntem mici, iar acum poate fi dificil să îl înțelegem și practicăm. Tot mai multă lume cu care lucrez îmi spune cât le-ar fi fost de util ca ceea ce discutăm în terapie să fi învățat de mici din familie, de la școală, să fi avut acces la psihoeducație la o vârstă mai fragedă. Partea bună este că niciodată nu e prea târziu să învățați să vă identificați nevoile, iar sugestiile de mai jos sper să vă ajute în acest sens.

1. Prioritizează-ți nevoile

Multor persoane le este greu să își identifice nevoile pentru simplul fapt că nu și le prioritiează. Au învățat atât de mult să se sacrifice, să se gândească cum să facă să fie bine pentru toți ceilalți, să rezolve mereu probleme și să se lase prinse în activitățile zilnice, încât consideră un “lux” să se mai gândească și la ele din când în când. Un lux care de multe ori cred că nu și-l permit. Însă neglijatul nevoilor are până la urmă o consecință dăunătoare: propriul echilibru emoțional. Depresia, anxietatea, burnout-ul de multe ori apar ca rezultat al auto-sacrificiului. De aceea, primul pas este să conștientizăm tendința de a ne neglija nevoile emoționale și să ne luăm angajamentul de a face din ele o prioritate. Menționez că acest sfat este în primul rând valabil persoanelor care au o tendință înspre sacrificiu. Pentru cei cărora le este greu să se gândească la nevoile altora și au mai degrabă tendința spre îndreptățire, opusul este valabil. Însă mai multe despre asta vom discuta într-un articol viitor.

2. Intră în contact cu propriul corp

Un alt motiv frecvent pentru care este greu să ne dăm seama de ce anume avem nevoie este deconectarea de propriul corp. Unii dintre noi ne ignorăm constant ceea ce corpul încearcă să ne transmită și ajungem să ne detașăm chiar și de cele mai de bază nevoi cum ar fi hrana sau apa. De aceea este important să ne luăm timp și să facem câteva exerciții de contact cu propriul corp. O scanare mentală a corpului și observare a stării emoționale, a senzațiilor fizice este un instrument extrem de util. Putem face asta în cadrul unei meditații ghidate sau unor exerciții de yoga, dar și într-o manieră mai nestructurată, pur și simplu când avem o pauză să stăm puțin cu noi și să identificăm ce anume simțim și unde se simte acea emoție în corp. Și aici însă există e contraindicație: dacă dimpotrivă suntem mereu hipervigilenți la senzațiile fizice este recomandată limitarea concentrării asupra corpului, iar cînd facem astfel de exerciții să ne asigurăm că le facem într-o manieră “mindful”: doar observăm senzațiile fără să le dăm interpretări catastrofice. De asemenea, mișcarea fizică este un alt mod bun de a intra în contact cu corpul nostru și cu cât o practicăm mai des, cu atât vom fi mai conectați la noi înșine.

3. Fă un exercițiu de introspecție

Studiile arată că cei cărora le este mai ușor să identifice de ce au nevoie, își și îndeplinesc mai des aceste nevoi. Metoda eficientă de a ajunge la a ne identifica nevoile noastre este introspecția. De exemplu, putem să simțim o invidie dacă unul din colegii noștri primește o laudă de la șef. Dacă ne-am opri aici, am accesa doar emoția de invidie fără să ne dăm seama cu adevărat ce înseamncă acel eveniment pentru noi. Prin introspecție însă putem realiza că nu e problematic faptul că acel coleg a fost lăudat, ci mai degrabă am avea și noi nevoie de apreciere sau să ne simțim competenți. Iar o dată ce am ajuns la această concluzie, putem să ne gândim cum să ne îndeplinim mai mult nevoia de apreciere sau competență.

Dacă uneori este mai greu să ajungem la nevoia din spatele emoției, Centrul pentru Comunicare Non-violentă a făcut o listă de nevoi care poate fi accesată aici: https://www.cnvc.org/training/resource/needs-inventory. Aceste nevoi sunt grupate pe mai multe domenii: conectare, autonomie, sens și la fiecare domeniu sunt trecute exemple de astfel de nevoi: acceptare, apreciere, intimitate / independență, libertate de alegere, spontaneitate / conștientizare, provocare, dezvoltare.

4. Diferențiază nevoile de dorințe

O dificultate cu care ne putem confrunta în procesul de identificare a nevoilor este când confundăm nevoile cu dorințele. Asta poate avea efecte nedorite: fie considerăm o dorință ca fiind o nevoie de bază și simțim fustrare și furie dacă nu e îndeplinită; fie credem că o nevoie este de fapt doar o dorință și ne deprivăm de un lucru esențial.

Pe scurt, diferența dintre nevoi și dorințe este că primele sunt universale adică prezente la toți oamenii din toate culturile, sunt lucruri esențiale fără de care nu putem să fim împliniți și dacă ni le îndeplinim nu încălcăm nevoile și drepturile altora; dorințele în schimb pot fi mult influențate de cultura în care trăim, faptul că uneori nu sunt îndeplinite nu ne dezumanizează, sunt flexibile și putem negocia felul în care ni le îndeplinim. De exemplu, am o nevoie de bază: a mânca. Dorința mea este să mănânc un hamburger. Dacă nu mi se îndeplinește dorința de a mânca hamburger pentru că nu mai e în meniu, pot oricând să aleg altceva din meniu, cum ar fi pizza, iar nevoia de a mânca va fi îndeplinită. La fel e valabil și cu nevoile emoționale și dorințele. Un alt exemplu, să spunem că atât eu cât și partenerul / partenera avem nevoia de conexiune (nevoie de bază, universală). Eu să îmi doresc să îmi îndeplinesc nevoia mergând împreună la un restaurant, pe când dorința partenerului / partenerei este să ne uităm acasă la un film. Dacă ținem cu dinții fiecare să ne îndeplinim dorințele, putem să ajungem să ne certăm și astfel uităm imaginea de ansamblu, că de fapt la bază amândoi avem nevoie de același lucru și diferă doar felul în care dorim să ne îndeplinim nevoia respectivă.

Sper că aceste lucruri să vă ghideze în a vă identifica cât mai bine nevoile, iar dacă aveți nevoie de ajutor din partea psihologului, vă așteptăm cu drag la cabinetele noastre din București sau Cluj. În caz că nu puteți ajunge, intrați pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii puteți accesa pagina de Contact a site-ului și puteți realiza o programare.

NOU! Accesați gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GandesteSanatos din AppStore și GooglePlay. Dacă doriți și interacțiune cu un psiholog vă puteți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psihoterapeut Alexandra Păcurar
0751.052.008
alexandra.pacurar@psihosolutii.ro
www.gandestesanatos.ro
www.psihosolutii.ro

Deși e o întrebare provocatoare, cărora mulți nu i-ar putea răspunde sau ar face-o într-un mod negativ, a fost dezbătută în numeroase articole de specialitate și cărți din domeniul psihologiei. Psihologii care tratează cupluri cu probleme de zeci de ani, răspund afirmativ la această întrebare, dar cu condiția ca fiecare partener să fie dispus să privească cu sinceritate în sine și în celălalt și să dobândească și capacitatea de a depăși această criză.

Gândul că celor care li se întâmplă nu sunt singuri, poate ajuta. Statisticile variază, dar conform unuia dintre cele mai recente și mai de încredere studii, 37% dintre bărbații căsătoriți și 20% dintre femei și-au înșelat partenerul. Nimeni nu cunoaște procentajul exact, dar și după cele mai conservatoare estimări se poate spune cu o oarecare încredere că în Statele Unite 1 din 2.7 cupluri – aproape 20 de milioane – a fost atins de infidelitate.

În ce constă însă o aventură? Implică ea cu necesitate relații sexuale? Dar un sărut sau un prânz luat împreună? Nu neapărat răspunsul la aceste întrebări este cel care contează, cât mai degrabă, semnificația pe care cei aflați în astfel de situații o dau. Trădarea încrederii depinde în totalitate de ceea ce partenerii au stabilit sau au crezut că au stabilit. În principiu, aproape toți oamenii s-ar simți înșelați de un partener care a întreținut relații sexuale cu o a treia persoană, fie într-o aventură de o noapte, fie într-o relație emoțională de lungă durată. Dar mulți s-ar simți, de asemenea, înșelați sau amenințați de alte comportamente intime cum sunt o îmbrățișare, o vorbă sau trimiterea unui buchet de trandafiri.

Există trei etape ale vindecării, prin care partenerii trec, pe măsură ce aceștia reacționează, se luptă și își revin după aventură.

Prima este cea de normalizare a sentimentelor. Odată ce aventura a fost descoperită, este foarte probabil ca ambii parteneri să fie prinși într-o vâltoare a sentimentelor, partenerul rănit fiind copleșit de un profund sentiment al pierderii, iar partenerul care a înșelat fiind copleșit de emoții și alegeri conflictuale. Dând glas sentimentelor, cei doi pot înțelege că nu sunt nebuni sau instabili psihic și că și alții au trecut prin aceeași durere și confuzie și că nu sunt singuri.

A doua etapă se referă la hotărârea de a renunța sau nu la relație/căsnicie. Înainte ca emoțiile să se liniștească, partenerul rănit trebuie să se hotărască dacă vrea să rămână sau să plece. Explorându-și opțiunile, va putea lua o decizie bine gândită, bazată pe circumstanțe și nevoi.

A treia etapă presupune reconstucția relației. În cazul în care cei doi se hotărăsc să reia relația, este foarte probabil să petreacă luni, poate chiar ani muncind la reconstruirea intimității și încrederii. Trecând în revistă strategiile, ei pot obține uneltele pentru: a descifra înțelesul aventurii și a-și accepta partea de responsabilitate; a-și lua la revedere de la amant/-ă; a recâștiga încrederea (dacă este partenerul necredincios) sau a comunica de ce are nevoie pentru a avea încredere din nou (în cazul partenerului rănit); a vorbi într-un mod care să-i permită partenerului să audă și să înțeleagă durerea și a asculta într-un mod care să-l încurajeze pe partener să se deschidă și să fie vulnerabil; a recunoaște modul negativ în care se poate să fi fost afectat de experiențele anterioare și ce poate face pentru a nu mai permite acestora să contamineze relația actuală; a administra diferențele și nemulțumirile, astfel încât să se poată menține atașamentul chiar și când partenerul nu se simte deosebit de iubit sau de iubitor; a recăpăta intimitatea sexuală; a ierta partenerul și pe sine.

Când vine vorba de sfaturi / recomandări, există trei judecăți importante de care ar fi bine să ținem cont și pe care nu le fac terapeuții în momentul în care lucrează cu cupluri care au avut parte de o astfel de experiență. Acestea sunt următoarele:

1. Nu judecă dacă aventurile sunt, în sine, bune sau rele. Ceea ce poate fi stimulativ pentru unul dintre parteneri, poate fi devastator pentru celălalt și poate distruge relația. O aventură continuă, fără consimțământul ambilor parteneri, perpetuează disfuncțiile din relație și face aproape imposibilă crearea unui atașament intim, astfel că, dacă partenerul necredincios încearcă să-și refacă relația, este nevoie să renunțe la amantă.

2. Nu separă partenerii în victimă și persecutor, trădat și trădător. Fiecare dintre aceștia trebuie să-și asume partea de responsabilitate. În loc să-și stabilească vina, ar fi mai important să se confrunte cu acele părți din ei care au dus la acea situație și să se schimbe, în moduri care reconstruiesc încrederea și intimitatea. Asta nu înseamnă că trebuie să se simtă responsabili pentru aventură în mod egal, deoarece nimeni nu poate face pe cineva să calce pe alături, dar contează ca ambii să fie responsabili pentru supărarea care a contribuit la această situație.

3. Nu sugerează partenerilor să rămână împreună neapărat sau să se despartă doar pentru că sunt nefericiți. Îi invită pe fiecare să exploreze, în terapie, motivele pentru care au sau renunță la o amantă, pentru care vor sau refuză să își reia relația anterioară. Hotărârea trebuie să fie deliberată și bine calculată, să nu se bazeze doar pe sentimente, deoarece tocmai ele pot trăda.

Unii dintre cei răniți poate că nu vor mai dori să riște să o ia de la capăt și să se expună la mai multă durere și dezamăgire. Să renunți la o relație distrusă poate fi cea mai ușoară sau cea mai inteligentă soluție, care să te elibereze de tirania speranței. Dar poate, de asemenea, să fie o cale de a ocoli creșterea, înfruntarea unor adevăruri dure despre viață, dragoste și despre sine și asumarea responsabilității extraordinare de a-și face relația să funcționeze.

Dacă aveți nevoie de sprijin în a depăși o infidelitate, vă așteptăm la cabinetele noastre din București sau Cluj-Napoca sau pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii puteți accesa pagina de Contact a site-ului și să realizați o programare.

NOU! Accesați gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GândeșteSănătos din AppStore și GooglePlay. Dacă doiți și interacțiune cu un psiholog vă puteți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psiholog Ioana Ionicioiu
0746 211 896
ioana.ionicioiu@psihosolutii.ro
www.gandestesanatos.ro
www.psihosolutii.ro