Cu toții avem mici gesturi pe care le facem aproape fără să ne dăm seama, mai ales atunci când suntem stresați, emoționați sau concentrați. Ne jucăm cu un obiect, ne răsucim părul, ne mușcăm buzele, ne roadem pielițele din jurul unghiilor sau batem ritmic din picior.
Aceste comportamente sunt, de multe ori, modalități prin care organismul încearcă să reducă tensiunea și să se autoregleze.
Ticurile pot părea asemănătoare la prima vedere, însă nu sunt același lucru. Ele nu sunt simple obiceiuri și nici gesturi făcute intenționat. Sunt mișcări sau sunete involuntare, generate de modul în care funcționează anumite circuite ale sistemului nervos. Din acest motiv, persoana care le are nu le poate controla complet, chiar dacă își dorește.
Dacă ai observat că tu, copilul tău sau cineva drag clipește des, își mișcă umerii, își drege vocea sau repetă anumite sunete fără să vrea, este firesc să apară întrebări și îngrijorări.
Vestea bună este că, în multe situații, ticurile sunt trecătoare și nu reprezintă semnul unei afecțiuni neurologice grave. Totuși, merită înțelese, deoarece pot influența starea emoțională, relațiile și calitatea vieții, atât la copii, cât și la adolescenți și adulți.
Ce sunt ticurile?
Ticurile sunt mișcări sau sunete involuntare, rapide și repetitive, pe care persoana le face fără intenție și pe care, de cele mai multe ori, nu le poate controla complet.
Ele pot fi motorii (mișcări) sau vocale (sunete): clipit frecvent, grimase sau strâmbături, ridicat din umeri, mișcări repetate ale capului sau gâtului, încrețirea nasului, dresul repetat al vocii, tuse fără o cauză medicală, mormăit sau alte sunete repetitive.
Multe persoane descriu înaintea apariției ticului o senzație de tensiune sau presiune, ca și cum organismul „cere” să facă acel gest. După apariția ticului, această tensiune se reduce pentru scurt timp.
Acesta este unul dintre motivele pentru care simplul îndemn „Oprește-te!” nu funcționează.
Ce se întâmplă în creier?
Ticurile sunt considerate o tulburare de neurodezvoltare. Cercetările arată că ele sunt asociate cu o funcționare diferită a unor circuite din creier implicate în controlul mișcărilor și în inhibarea impulsurilor, în special a conexiunilor dintre cortex și ganglionii bazali.
Aceste circuite au rolul de a filtra și controla mișcările pe care le facem automat. Atunci când acest mecanism funcționează diferit, pot apărea mișcări sau sunete involuntare.
Sunt implicate și modificări ale unor neurotransmițători, în special dopamina, ceea ce explică de ce ticurile nu pot fi controlate doar prin voință și de ce, în anumite situații, tratamentul medicamentos poate fi util.
Așadar, ticurile nu apar pentru că persoana este răsfățată, lipsită de voință sau „nu se controlează suficient”. Ele au o bază neurologică reală.
De ce apar?
Nu există o singură cauză.
De cele mai multe ori există o predispoziție biologică, iar factorii de mediu influențează intensitatea simptomelor.
Este important de știut că stresul nu provoacă ticurile, însă le poate face mai vizibile.
Ele tind să fie mai frecvente în perioade de stres sau emoții intense, oboseală, lipsă de somn, schimbări importante, suprasolicitare.
La copii, ticurile apar frecvent în perioada adaptării la grădiniță sau școală ori în alte momente de schimbare. La adolescenți și adulți, ele se pot accentua în perioade solicitante, precum examenele, conflictele, schimbările profesionale sau alte situații stresante.
În unele cazuri, ticurile sunt asociate și cu alte condiții, precum ADHD, anxietatea sau tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), fără ca acest lucru să însemne că toate persoanele cu ticuri vor dezvolta aceste dificultăți.
Cât de frecvente sunt?
Mai frecvente decât credem.
Se estimează că aproximativ unul din cinci copii prezintă, la un moment dat, ticuri tranzitorii.
Acestea apar cel mai frecvent între 5 și 8 ani și sunt mai întâlnite la băieți decât la fete.
În majoritatea cazurilor, ticurile se reduc treptat sau dispar spontan în decurs de câteva luni sau câțiva ani.
La unele persoane pot persista și în adolescență sau la vârsta adultă, însă adesea devin mai puțin intense și mai ușor de gestionat.
Ticurile nu sunt mereu la fel
Un aspect care îi îngrijorează pe mulți părinți este faptul că ticurile par să vină și să plece. Acest lucru este normal. Pot exista perioade în care aproape dispar, urmate de săptămâni în care reapar. Uneori se modifică și forma lor: un tic dispare, iar altul îi ia locul. Aceste fluctuații fac parte din evoluția obișnuită a ticurilor și nu înseamnă neapărat că problema se agravează.
Ce simte persoana care are ticuri?
Indiferent de vârstă, ticurile nu sunt o alegere.
Mulți copii și adulți spun că încearcă să le controleze, însă acest lucru necesită un efort foarte mare și poate fi menținut doar pentru perioade scurte.
Cu cât încearcă mai mult să le suprime, cu atât apare o nevoie mai intensă de a le face.
Din acest motiv, comentarii precum „Nu mai face asta”, „Controlează-te”, „Se uită lumea la tine” pot produce mai multă rușine și anxietate decât ajutor.
Pentru multe persoane, nu ticurile sunt partea cea mai dificilă, ci teama de a fi judecate sau respinse.
Unii copii evită să răspundă la ore sau să participe la activități de teamă că ceilalți vor observa ticurile. Unii adulți evită prezentările, întâlnirile sau situațiile sociale din același motiv.
De multe ori, suferința emoțională provocată de ticuri ajunge să fie mai mare decât ticurile în sine.
Perfecționismul și nevoia de control
În cabinet observ adesea că atât persoanele cu ticuri, cât și părinții lor ajung să își consume foarte multă energie încercând să controleze ceea ce se întâmplă.
Copilul încearcă să își oprească ticurile pentru a nu fi observat. Adultul devine atent la fiecare gest și încearcă permanent să pară „normal”. Părintele urmărește fiecare tic și își spune: „Trebuie să fac ceva să dispară.”
Este o reacție firească. Atunci când ne sperie ceva, primul impuls este să încercăm să îl controlăm.
Paradoxul este că, în cazul ticurilor, cu cât atenția și presiunea sunt mai mari, cu atât sistemul nervos rămâne într-o stare de activare crescută, iar ticurile pot deveni mai evidente.
Perfecționismul poate amplifica acest cerc vicios.
Copiii perfecționiști sunt adesea foarte preocupați să nu greșească și să fie acceptați de ceilalți. Adulții perfecționiști își impun standarde foarte ridicate și pot ajunge să creadă că trebuie să își controleze fiecare reacție, fiecare gest și fiecare emoție.
Dar oamenii nu au nevoie să fie perfecți pentru a fi acceptați.
Uneori, primul pas nu este să eliminăm fiecare tic, ci să reducem presiunea pe care o punem asupra noastră sau asupra copilului.
Acceptarea nu înseamnă resemnare. Înseamnă să pornim de la realitate și să alegem intervențiile potrivite, fără critică și fără vinovăție.
Cum pot reacționa părinții și cei din jur?
Atunci când ticurile apar la un copil, este firesc ca părinții să se îngrijoreze.
Însă ceea ce îl ajută cel mai mult pe copil este un mediu în care se simte acceptat și în siguranță.
Poate fi de ajutor:
- să păstrezi un ton calm;
- să eviți să atragi atenția asupra fiecărui tic;
- să îi asiguri suficient somn și o rutină echilibrată;
- să reduci, pe cât posibil, sursele de stres;
- să vorbești despre ticuri fără critică sau vinovăție;
- să observi și calitățile copilului, nu doar simptomele.
În schimb, este bine să eviți:
- observațiile repetate;
- pedepsirea;
- ironizarea;
- comparațiile cu alți copii;
- discuțiile despre ticuri în fața altor persoane fără acordul copilului.
Reacția ta nu va face ticurile să dispară peste noapte, însă poate influența profund felul în care copilul se simte în legătură cu ele.
Dar dacă ticurile apar la un adult?
Ticurile nu sunt doar o problemă a copilăriei.
Unii adulți le au încă din copilărie, iar alții observă că devin mai evidente în perioade de stres intens.
Pentru mulți, cea mai mare dificultate nu este ticul în sine, ci rușinea și teama de a fi judecați.
Este important să ne amintim că ticurile nu definesc valoarea unei persoane și nu spun nimic despre inteligența, caracterul sau capacitatea sa de a avea o viață împlinită.
Când este bine să ceri ajutor?
Este recomandat să consulți un medic neurolog, un medic psihiatru sau un psiholog dacă:
- ticurile persistă mai mult de un an;
- devin tot mai frecvente sau mai intense;
- provoacă durere sau accidente;
- afectează activitatea zilnică, școala, serviciul sau relațiile cu ceilalți;
- copilul sau adultul începe să evite anumite situații din cauza lor;
- apar împreună cu dificultăți de atenție, anxietate, simptome obsesiv-compulsive sau alte schimbări importante.
O evaluare de specialitate poate clarifica despre ce este vorba și poate orienta către cea mai potrivită intervenție. În funcție de situație, aceasta poate include monitorizare, intervenții psihologice, terapie comportamentală și, în anumite cazuri, tratament medicamentos.
Un gând important
Atunci când vedem un tic, este ușor să ne concentrăm doar asupra mișcării sau sunetului. Dar un tic este un simptom, nu un defect de caracter. Nu înseamnă că un copil este răsfățat. Nu înseamnă că un adult este lipsit de voință. Nu înseamnă că cineva nu se străduiește suficient.
Înseamnă doar că sistemul nervos funcționează puțin diferit și că persoana respectivă are nevoie, înainte de toate, de înțelegere.
Informarea corectă, răbdarea și sprijinul celor din jur pot face o diferență importantă. Iar atunci când este nevoie, apelarea la un specialist este un pas firesc, nu un motiv de teamă.
Pentru că, indiferent de vârstă, un om înseamnă mult mai mult decât ticurile pe care le are.
Dacă crezi că ai nevoie de ajutor specializat, te așteptăm la cabinetele noastre din București sau Cluj-Napoca sau pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii poți accesa pagina de Contact a site-ului și să realizezi o programare.
NOU! Accesează gratuit primele 3 lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GandesteSanatos din AppStore și GooglePlay. Dacă dorești și interacțiune cu un psiholog te poți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.
Psihoterapeut Roxana Dinu
0722.762.805
roxana.niculescu@psihosolutii.ro
Ce este stresul și de ce afectează atât de mult sănătatea?
Stresul a devenit una dintre cele mai frecvente probleme ale vieții moderne, fiind asociat cu oboseala cronică, anxietatea, dezechilibrele emoționale și chiar cu apariția unor afecțiuni fizice. Tot mai multe studii arată că impactul stresului asupra sănătății depinde nu doar de evenimentele prin care trecem, ci mai ales de modul în care alegem să le interpretăm.
Cu alte cuvinte, gestionarea stresului începe din felul în care percepem situațiile dificile și provocările cotidiene.
Cum influențează percepția nivelul de stres?
Cercetările din domeniul psihologiei și neuroștiinței au demonstrat că nu evenimentul în sine produce stresul, ci interpretarea pe care i-o atribuim. Aceeași situație poate fi percepută de o persoană ca o amenințare, iar de alta ca o oportunitate de dezvoltare.
În cadrul celui de-al șaptelea Congres Internațional despre Stres, psihiatrul Graham Burrows, președinte al Societății Internaționale de Investigare a Stresului, afirma că esența stresului poate fi rezumată la două cauze principale:
- probleme de percepție;
- probleme de comunicare.
Această perspectivă evidențiază faptul că stresul poate fi gestionat mai eficient atunci când învățăm să ne observăm gândurile, reacțiile și emoțiile.
De ce nu putem elimina complet stresul?
În realitate, nu putem controla toate evenimentele care apar de-a lungul vieții. Conflictele în relații, dificultățile financiare, responsabilitățile familiale sau presiunile profesionale fac parte din experiența umană.
Totuși, putem schimba modul în care ne raportăm la aceste situații. Atunci când încercăm să găsim sens în experiențele dificile și să le privim ca pe oportunități de adaptare și dezvoltare personală, efectul negativ al stresului poate scădea semnificativ.
Rolul emoțiilor în gestionarea stresului
Din perspectiva neurobiologiei interpersonale, emoțiile influențează direct modul în care organismul răspunde la stres.
Emoțiile pozitive, precum:
- iubirea;
- recunoștința;
- bucuria;
- admirația;
- speranța;
susțin procesele de echilibrare emoțională și recuperare psihică.
În schimb, emoțiile negative intense și persistente, precum furia, frustrarea, ura, tristețea sau dezamăgirea, pot afecta capacitatea organismului de adaptare și reglare.
Atunci când stresul devine cronic, corpul și mintea își pot pierde echilibrul, iar acest lucru poate conduce la rigiditate emoțională, epuizare și dificultăți de relaționare.
Regula de aur în gestionarea stresului
Dacă ne dorim să reducem impactul stresului asupra sănătății și stării emoționale, regula de aur constă în schimbarea relației noastre cu stresul.
În loc să privim stresul exclusiv ca pe un inamic, putem încerca să îl înțelegem ca pe un mecanism natural de adaptare și supraviețuire.
Observarea reacțiilor corpului, acceptarea emoțiilor și conștientizarea propriilor percepții ne pot ajuta să diminuăm efectele nocive ale stresului.
Acceptarea nu înseamnă resemnare, ci dezvoltarea unei relații mai sănătoase cu propriile experiențe.
Cum poți gestiona mai bine stresul în viața de zi cu zi?
Pentru a reduce nivelul de stres și pentru a îmbunătăți echilibrul emoțional, poți aplica câteva strategii simple:
- Observă-ți gândurile fără să le judeci imediat.
- Identifică factorii care îți amplifică stresul.
- Comunică deschis despre emoțiile și nevoile tale.
- Practică exerciții de respirație și relaxare.
- Menține relații sănătoase și conectate emoțional.
- Oferă-ți timp pentru odihnă și recuperare.
- Înlocuiește autocritica cu compasiunea față de sine.
Schimbările mici și constante pot avea un impact major asupra felului în care organismul răspunde la stres.
Avem întotdeauna posibilitatea de a alege modul în care ne raportăm la provocările vieții. Putem rămâne blocați în rolul de victimă sau putem învăța să ne folosim resursele interioare pentru a face față dificultăților.
În loc să ne criticăm corpul pentru reacțiile sale de supraviețuire, este important să înțelegem că stresul este un răspuns natural al organismului.
Așa cum afirmă și Lisa Feldman Barrett: „Stresul nu vine din lumea exterioară. Tu îl creezi.”
Atunci când schimbăm perspectiva asupra stresului, putem transforma experiențele dificile în oportunități de creștere, echilibru și dezvoltare personală.
Dacă ai nevoie de ajutor și nu reușești să faci față stresului, te așteptăm cu drag online sau la cabinetele noastre din București sau Cluj-Napoca sau pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 lecții sunt gratuite. Poți face o programare la unul din numerele de telefon pe care le găsești la sectiunea de Contact de pe site.
NOU! Accesează gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GândeșteSănătos din AppStore și GooglePlay. Dacă dorești și interacțiune cu un psiholog te poți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.
Psiholog Ioana Ionicioiu
0746 211 896
ioana.ionicioiu@psihosolutii.ro
Stresul este starea de a fi sub presiune, provocată de factori precum volumul mare de muncă, schimbările de viață, conflictele sau dificultățile financiare. Pe termen scurt, răspunsul de stres te ajută să te mobilizezi, dar stresul cronic afectează sănătatea fizică și psihică. Poți gestiona eficient stresul identificându-ți factorii declanșatori, adaptându-te la ei, acceptând ce nu poți schimba, făcând pauze regulate, folosind tehnici de relaxare și gestionându-ți mai bine timpul.
Ce este stresul și de ce apare
Cu siguranță fiecare dintre noi se simte stresat din când în când. Stresul reprezintă starea de a fi sub presiune, iar această presiune poate proveni din diferite aspecte ale vieții de zi cu zi, de exemplu: un volum mare de lucru la locul de muncă, o perioadă de tranziție sau o schimbare, un conflict cu o persoană apropiată, dificultăți financiare, probleme de sănătate.
Fiecare persoană reacționează diferit la aceste presiuni. În aceste situații, în mintea și corpul tău se poate declanșa răspunsul de stres, care vine odată cu eliberarea anumitor hormoni, cum sunt adrenalina și cortizolul, și care pregătesc corpul să lupte sau să fugă. Pe termen scurt, acești hormoni te ajută să te adaptezi situațiilor dificile prin care treci, să te mobilizezi pentru acțiune, să găsești resurse în situația în care te afli. Stresul cronic, însă, poate avea consecințe negative asupra sănătății tale fizice și psihice.
Uneori ni se poate părea că suntem blocați în fața stresului și că nu putem face nimic. Nu vor exista niciodată mai multe ore într-o zi, iar responsabilitățile legate de muncă și de familie pot fi foarte solicitante. Managementul stresului presupune să îți asumi responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă în viața ta: gânduri, emoții și modul în care gestionezi problemele și activatorii apăruți. Oricât de stresante pot părea anumite evenimente, există tot timpul modalități prin care te poți simți mai puțin stresat și te poți adapta mai bine la ceea ce ți se întâmplă.
Gestionarea eficientă a stresului te ajută să fii mai fericit, mai sănătos și mai productiv, iar scopul final este să ai o viață echilibrată, cu mai mult timp și energie pentru relațiile tale, muncă și relaxare, dar și să faci față mai bine presiunii și provocărilor care apar pe parcurs.
Cum gestionezi stresul: 6 strategii practice
1. Identifică potențialii factori de stres
Este important să îți dai seama care sunt activatorii tăi. Lucrezi prea mult? Nu ai timp să faci activități plăcute sau să te relaxezi? Amâni lucrurile până în ultimul moment? Eviți să te confrunți cu problemele din prezent? Te simți blocat? Îți planifici foarte multe lucruri, dar simți că nu ești eficient sau productiv?
Dacă îți este greu să îți dai seama care sunt sursele tale de stres, poți încerca să îți faci un jurnal în care să analizezi care sunt evenimentele din viața ta care îți provoacă disconfort. Te poți ghida după următoarele întrebări: ce cauzează stresul tău acum? Cum te simți fizic și emoțional? Ce comportamente ai avut?
2. Adaptează-te la factorii de stres
Faci acest lucru prin schimbarea modului tău de gândire și a așteptărilor pe care le ai cu privire la situațiile prin care treci. Încearcă să vezi imaginea de ansamblu: cât de important va fi acest eveniment pe termen lung? Va mai conta peste o lună? Dar peste un an? Chiar merită să îi acorzi acestui lucru atât de multă atenție?
Mai mult, practicarea recunoștinței, adică reflectarea la lucrurile pe care le apreciezi în viața ta, te poate ajuta să pui lucrurile în perspectivă. De asemenea, standardele realiste și flexibile în legătură cu tine, ceilalți și viața în general te pot ajuta să previi stresul sau să îl reduci semnificativ atunci când apare.
3. Acceptă lucrurile pe care nu le poți schimba
Unele surse de stres sunt inevitabile. Nu poți preveni sau schimba anumite evenimente, cum ar fi pierderea unei persoane dragi, finalizarea unei relații, apariția unei probleme de sănătate. Chiar dacă nu ai control asupra anumitor situații, ai control asupra modului în care reacționezi atunci când ele apar.
4. Ia o pauză și încearcă să îți reîncarci bateriile
Încearcă să faci o activitate plăcută în fiecare zi, indiferent de ce se întâmplă în viața ta. Fă-ți o listă cu activitățile care îți creează emoții pozitive și încearcă să le pui în practică ori de câte ori ai ocazia, iar atunci când este mai dificil, le poți programa pentru a te asigura că ajungi să le faci. A-ți lua timp pentru tine este necesar atât pentru prevenirea, cât și pentru gestionarea stresului.
5. Ajută-ți corpul să se adapteze stresului
Încearcă anumite strategii de relaxare, cum sunt tehnica respirației abdominale, meditația, imageria, relaxarea progresivă. Aceste strategii activează răspunsul de relaxare al corpului tău, stare care este opusă răspunsului de stres. Pe măsură ce vei practica aceste tehnici, vei reuși să te detașezi tot mai mult de ce se întâmplă în viața ta și să simți starea de relaxare mai des.
Mișcarea fizică este extrem de importantă pentru mintea și corpul tău. Pe lângă efectele benefice pe termen lung pe care sportul le are, făcând mișcare în momentele stresante poți obține foarte multe beneficii pe termen scurt. Atunci când faci sport, se eliberează în corpul tău endorfine care duc la stări de relaxare și la emoții pozitive.
6. Gestionează-ți eficient timpul
Gestionarea deficitară a timpului poate fi o sursă de stres. Atunci când ai nevoie să te împarți într-o mie de părți și ți se pare că ești într-o continuă alergare, poate fi greu să fii concentrat și productiv. Mai mult, poate crește tentația de a renunța la anumite lucruri importante care te pot ajuta să îți gestionezi stresul mai bine, cum ar fi odihna, interacțiunea cu cei din jur și timpul pentru tine.
Învață să îți prioritizezi sarcinile printr-o listă cu ce ai de făcut, începând cu ce este mai urgent sau mai dificil. Acest lucru te va ajuta în procesul de procrastinare și evitare. De asemenea, este important să ai așteptări realiste cu privire la cât de multe lucruri poți face într-o zi și să nu îți planifici mai mult decât poți duce la capăt în timpul pe care îl ai. Pentru proiectele mai mari sau mai copleșitoare, încearcă să îți faci un plan cu pașii pe care îi ai de parcurs și să îi rezolvi pe rând. De asemenea, acolo unde este posibil, poți cere ajutorul celor din jur și poți delega responsabilitatea către alte persoane, fie că este vorba de ce ai de făcut la muncă sau acasă.
Fă primul pas către o stare de bine
Nu trebuie să treci singur prin anxietate, atacuri de panică, depresie, tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), anxietate socială sau alte dificultăți emoționale. Primul pas este să înțelegi ce ți se întâmplă și să ai acces la informații corecte și la sprijinul unui psiholog.
Dacă nu poți ajunge la cabinetele noastre din București sau Cluj, poți beneficia de psihoterapie online, de oriunde te-ai afla, prin intermediul platformei Gândește Sănătos.
Descarcă gratuit aplicația Gândește Sănătos din App Store sau Google Play sau creează-ți un cont gratuit pe www.gandestesanatos.ro. Vei avea acces imediat la primele 3 lecții ale programului de psihoterapie online, fără niciun cost.
Dacă alegi să continui programul, poți lucra alături de unul dintre psihologii noștri specializați în terapia cognitiv-comportamentală (CBT), care te va ghida pe parcursul procesului terapeutic. Pentru întrebări sau pentru programarea unei ședințe individuale, accesează pagina Contact de pe site.
De asemenea, pe platformă vei găsi un forum dedicat comunității Gândește Sănătos, unde poți citi experiențele altor persoane care s-au confruntat cu probleme similare și poți afla cum le-a ajutat psihoterapia în procesul de recuperare.
Psiholog Roxana Petruș
Stresul la locul de muncă apare adesea din gânduri de tipul „trebuie neapărat să fac totul perfect” — o gândire absolutistă care, în mod paradoxal, nu te face mai performant, ci duce la suprasolicitare, anxietate și dificultăți de relaționare. Diferența dintre această gândire disfuncțională și una funcțională, mai flexibilă, stă în modul în care interpretezi eșecul și presiunea pe care ți-o pui singur. Află mai jos cum recunoști anxietatea de performanță și cum îți poți construi așteptări mai realiste la job.
Cum apare stresul legat de performanța la locul de muncă
Mă întâlnesc în fiecare zi cu persoane care se confruntă cu diferite stări emoționale neplăcute – anxietate, neliniște, îngrijorare, de multe ori dificultăți în a adormi sau în a dormi toată noaptea bine, toate datorate stresului întâlnit zi de zi la locul de muncă.
Mai toți îmi spun despre cât de mult își dau silința să facă lucrurile cât mai bine, să nu facă greșeli în cadrul activității și să fie priviți cât mai bine de șefi sau de colegi. Cei mai mulți au probleme atunci când trebuie să țină o prezentare sau atunci când e nevoie să își prezinte rezultatele colegilor sau șefilor.
Într-adevăr, situația socială din ziua de astăzi obligă pe cei mai mulți dintre noi să se străduiască să fie cât mai buni și cât mai performanți în ceea ce fac. Dar cum îți dai seama când devine prea mult și cum te poți proteja mai mult de aceste emoții negative atât de dezadaptative?
În acest articol îți explic ce anume din mintea noastră te face să vrei să faci toate lucrurile bine, cât de realistă e această cerință și cum poți gândi astfel încât să nu te suprasoliciți, dar să tratezi cât mai bine sarcinile de muncă de zi cu zi.
Ce este anxietatea de performanță
Anxietatea pe care multe dintre aceste persoane o simt – însoțită de stări de îngrijorare foarte mari atunci când au de ținut prezentări în fața șefilor, colegilor sau partenerilor, dificultăți în a adormi, lipsa poftei de mâncare uneori, preocupare excesivă pentru a face sarcinile perfect – se numește, în termeni psihologici, anxietate de performanță.
„Trebuie neapărat absolutist”: sursa presiunii
Determinantul principal al acesteia este o modalitate de a vedea situația în termeni absolutiști: trebuie neapărat să nu faci nicio greșeală și să faci toate lucrurile cât mai bine, perfect dacă se poate, și să câștigi simpatia a cât mai mulți oameni. Acest mod de a gândi este ceea ce numim „trebuie neapărat absolutist”. O astfel de credință pune foarte multă presiune pe cel care o are, fiind în același timp, paradoxal, nu o credință care impulsionează spre cât mai multă eficiență, ci mai degrabă duce la suprasolicitare, emoții negative, dificultăți de relaționare și poate chiar deteriorarea relațiilor cu cei apropiați.
Cea mai mare reticență pe care o întâmpin la persoanele cu care lucrez pe această problemă este: „Dar dacă renunț la acest trebuie neapărat, mă voi lăsa în voia sorții și nu voi mai avea niciun fel de rezultat…”
Aceasta este o credință comună pe care o lucrăm în ședințe. E important de notat aici diferența dintre un „trebuie neapărat absolutist” disfuncțional – care duce la consecințe negative asupra performanței – și un „trebuie” funcțional – care are darul de a impulsiona productiv persoanele să își facă treaba cât mai bine, cu rezultate cât mai bune pe termen lung.
Gândire disfuncțională vs. gândire flexibilă: exemple
Diferența majoră dintre cele două modalități de a gândi stă atât în consecințele pe care le au, cât și în ce se întâmplă dacă „obiectivul” setat cu „trebuie” nu se realizează.
„Trebuie neapărat” disfuncțional se însoțește de multe ori de catastrofarea situației eșuate, auto-etichetare negativă, supra-generalizare și emoții de depresie, anxietate, poate chiar panică. De exemplu, gândul „trebuie neapărat ca prezentarea pe care o voi susține să iasă perfect, să nu mă bâlbâi, să nu fac vreo greșeală, căci dacă se va întâmpla asta ar fi insuportabil, ar însemna că eu sunt un incapabil și că toți ceilalți mă vor crede așa” este un exemplu clasic de „trebuie neapărat” disfuncțional – cel mai probabil un astfel de gând se va însoți de o stare foarte accentuată de anxietate, poate chiar panică în zilele dinainte de prezentare, transpirația palmelor etc. Cu siguranță că un astfel de gând nu te va impulsiona, ci mai degrabă va pune o presiune mult prea mare și nemeritată pe umerii tăi.
Pe de altă parte, gândul „mi-ar plăcea și fac tot ce ține de mine ca prezentarea mea să iasă bine. Mi-aș dori să nu mă bâlbâi și să nu fac greșeli, iar prezentarea să iasă bine și să primesc aprecieri. Chiar dacă ceva nu merge așa cum mi-aș dori eu, atunci asta nu înseamnă că toți ceilalți mă vor crede incapabil și nici că eu sunt incapabil. E omenește să greșești, iar important e să știu că majoritatea lucrurilor sunt reparabile, și că un comportament negativ nu îmi anulează toate celelalte caracteristici și comportamente pozitive din trecut.”
Esențial de reținut este faptul că o gândire inflexibilă și absolutistă nu va funcționa niciodată ca un impuls spre o performanță deosebită – e ca și cum ai face mereu sarcinile cu un pericol extrem de mare și serios deasupra capului – ai reuși să ai performanță dacă cineva ți-ar spune că ți se va întâmpla ceva fundamental rău dacă eșuezi? Cel mai probabil că nu.
Pe de altă parte, o abordare ceva mai flexibilă te va ajuta la o mai bună concentrare, la relații interpersonale eficiente și la păstrarea unui ritm de muncă adecvat.
Ce poți face dacă te regăsești în aceste tipare
Dacă te confrunți cu astfel de emoții negative la locul de muncă și te identifici în cele descrise mai sus, întreabă-te în primul rând cât de realiste sunt cerințele tale. Nu cumva pun o presiune foarte mare? Cât de mult te ajută? Cere ajutor – căci pe termen lung o astfel de stare și astfel de cerințe vor ajunge să se manifeste ca niște consecințe negative atât asupra performanței la locul de muncă, cât și asupra calității vieții de zi cu zi.
Câteva ședințe de psihoterapie cognitiv-comportamentală te vor ajuta să obții un mod de gândire ceva mai realist și mai flexibil, care să te ajute în performanța de zi cu zi, dar fără consecințele negative menționate.
Fă primul pas către o stare de bine
Nu trebuie să treci singur prin anxietate, atacuri de panică, depresie, tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), anxietate socială sau alte dificultăți emoționale. Primul pas este să înțelegi ce ți se întâmplă și să ai acces la informații corecte și la sprijinul unui psiholog.
Dacă nu poți ajunge la cabinetele noastre din București sau Cluj, poți beneficia de psihoterapie online, de oriunde te-ai afla, prin intermediul platformei Gândește Sănătos.
Descarcă gratuit aplicația Gândește Sănătos din App Store sau Google Play sau creează-ți un cont gratuit pe www.gandestesanatos.ro. Vei avea acces imediat la primele 3 lecții ale programului de psihoterapie online, fără niciun cost.
Dacă alegi să continui programul, poți lucra alături de unul dintre psihologii noștri specializați în terapia cognitiv-comportamentală (CBT), care te va ghida pe parcursul procesului terapeutic. Pentru întrebări sau pentru programarea unei ședințe individuale, accesează pagina Contact de pe site.
De asemenea, pe platformă vei găsi un forum dedicat comunității Gândește Sănătos, unde poți citi experiențele altor persoane care s-au confruntat cu probleme similare și poți afla cum le-a ajutat psihoterapia în procesul de recuperare.
Psihoterapeut Irina Paraschiv