Anxietatea la locul de muncă nu arată aproape niciodată ca în manualele de diagnostic. De cele mai multe ori, se ascunde în comportamente pe care le iei de bune: îți este greu să ceri și să primești ajutor, ești perfecționist și te pierzi în detalii, nu reușești să îți setezi limite sau să îți exprimi nevoile și ești foarte critic cu tine și cu ceilalți. Primul pas pentru a o recunoaște este o pauză de conștientizare: să îți monitorizezi emoțiile și senzațiile fizice și să înțelegi ce sunt și de unde vin.
Cum arată, de fapt, anxietatea
Atunci când cei mai mulți dintre noi ne gândim la anxietate, ne imaginăm o persoană agitată, neliniștită, cu atacuri de panică, o stare emoțională, fizică sau comportamentală care se vede în exterior și pe care ceilalți o pot identifica ușor. Unii dintre noi ne gândim, poate, că oamenii care se confruntă cu anxietate sunt cei care au dificultăți să își desfășoare activitatea în mod normal.
În practică, lucrurile nu stau aproape niciodată așa.
Anxietatea se poate manifesta prin frici specifice, de vorbit în public, de aglomerații sau de boală, dar uneori, și de fapt foarte des în ultima perioadă, prin manifestări pe care mulți le luăm de bune.
De ce vorbim despre anxietatea la locul de muncă
Vorbim despre anxietatea la locul de muncă pentru că ne petrecem la birou mai mult de 50% din timpul în care suntem treji. Mai mult, cei mai mulți dintre noi se identifică cu munca pe care o fac. Nu mai mergem la muncă doar pentru a ponta niște ore. Munca a devenit locul din care ne luăm stare de bine, validare și conexiune.
Tocmai de aceea, munca a devenit și cea mai mare sursă de stres. Experiența mea de aproape 10 ani ca psihoterapeut mi-a arătat că, de cele mai multe ori, anxietatea nu arată deloc ca în manualele de diagnostic. Are mai degrabă niște manifestări specifice, pe care mulți le vedem la cei din jur și chiar la noi.
Cum arată, așadar, anxietatea în practică? Departe de a fi doar un diagnostic, ea este o stare emoțională care afectează nu doar modul în care ne simțim și ne comportăm, ci și calitatea relațiilor noastre și chiar parcursul nostru în carieră.
4 semne ale anxietății la locul de muncă
1. „Îmi este greu să cer și să primesc ajutor”
Aproape la fiecare persoană cu anxietate de performanță cu care am lucrat am întâlnit ideea că, dacă cere ajutor, asta îi știrbește din contribuție, până acolo încât nu se mai poate simți bine că a terminat proiectul, pentru că nu l-a făcut singură. Noi nu putem exista singuri. Avem nevoie de conexiune și avem nevoie de ajutor din partea celorlalți.
Această idee vine, pe de o parte, din dificultatea de a ne accepta limitele și vulnerabilitatea și, pe de altă parte, din regula irațională „trebuie neapărat să le fac eu, altfel nu contează”. Această credință e ca o soră mai îndepărtată a „copiatului” din școala generală.
Realitatea din teren ne arată o cu totul altă fațetă: ajutorul presupune conexiune, presupune un schimb de idei și de experiență care ne face mai buni și mai performanți, iar studiile spun că ne aduce și o stare emoțională de bine.
2. „Manifest perfecționism și mă concentrez foarte mult pe detalii”
Perfecționismul înseamnă tendința rigidă de a te concentra pe niște standarde de calitate imposibil de atins sau atât de vagi („trebuie să iasă perfect, bine, cum știu eu”) încât pare că te pierzi în detalii și parcă niciodată lucrul respectiv nu e îndeajuns de bine făcut. Perfecționismul apare atunci când în minte apar cerințe rigide: „trebuie neapărat să reușesc să îmi îndeplinesc obiectivul X, altfel înseamnă că sunt incapabil, slab și toată lumea va vedea asta”.
Oamenii cu perfecționism clinic vor avea tendința de a se concentra doar pe acele situații pe care le pot controla foarte bine, evitând situațiile de incertitudine sau de risc.
3. „Îmi e greu să îmi setez limite sau să îmi exprim nevoile”
Setarea limitelor este extrem de importantă pentru starea noastră emoțională de bine. Deși mulți văd limitele ca pe o „piedică” în calea atingerii obiectivelor, de cele mai multe ori este exact invers. Să îți setezi limite înseamnă să fii conștient, pe de o parte, de nevoile tale fizice (de somn, de odihnă, de relaxare) și de importanța lor pentru starea ta emoțională și pentru performanța ta de zi cu zi și, pe de altă parte, de propriile granițe emoționale sau de timp, energie și resurse.
De exemplu, dacă știi că sportul făcut regulat îți dă o stare bună, dar observi că de mult timp nu ți-ai mai permis să mergi la sală din cauza obligațiilor de la birou, iar asta îți dă un sentiment de eșec sau de neîmplinire, e posibil să ai o dificultate în a-ți seta limitele care te-ar ajuta să funcționezi mai bine.
4. „Sunt critic cu mine și cu ceilalți”
Autocritica excesivă este unul dintre cele mai des trecute cu vederea semne ale stărilor de anxietate. Ea apare atunci când în minte se activează ideea că e nevoie să îți vezi foarte atent greșelile, ca să le poți corecta și să performezi. „Punctul orb” al acestui raționament este că e aproape imposibil să performezi sau să funcționezi bine dacă tot ce faci este să vânezi greșeli și să te desconsideri. Dacă procedezi așa, ajungi să nu mai vezi lucrurile bune care se întâmplă, nu mai poți gândi constructiv și îți va fi greu să evoluezi, pentru că evoluția presupune greșeală și ajustare.
În cele mai multe situații, persoanele cu o autocritică pronunțată vor vedea defectele și comportamentele negative și la ceilalți. Practic, filtrul negativ pe care îl folosesc merge în ambele direcții.
Ce se întâmplă dacă ignori aceste semne
Vorbind cu oamenii despre sănătatea lor emoțională, am aflat că acestea sunt doar câteva dintre manifestările care apar aproape zilnic. Lăsate netratate, aceste comportamente se pot acutiza până la stări de panică, depresie și afectarea profundă a funcționării de zi cu zi. O stare emoțională negativă este aproape întotdeauna contagioasă, iar aceste comportamente aproape niciodată nu se limitează la locul de muncă.
Primul pas: o pauză de conștientizare
Ce recomand în primul rând este o pauză de conștientizare și de prezență. Să îți monitorizezi emoțiile și senzațiile fizice și să îți înțelegi mai bine emoțiile, care sunt acestea și de unde vin, este un prim pas important.
Nu ezita să ceri ajutorul unui psihoterapeut atunci când observi că nu te simți bine. Fiecare pas pe care îl faci pentru a te înțelege mai bine, atât emoțional, cât și comportamental, te ajută să te păstrezi sănătos mental cât mai mult timp.
Fă primul pas către o stare de bine
Nu trebuie să treci singur prin anxietate, atacuri de panică, depresie, tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), anxietate socială sau alte dificultăți emoționale. Primul pas este să înțelegi ce ți se întâmplă și să ai acces la informații corecte și la sprijinul unui psiholog.
Dacă nu poți ajunge la cabinetele noastre din București sau Cluj, poți beneficia de psihoterapie online, de oriunde te-ai afla, prin intermediul platformei Gândește Sănătos.
Descarcă gratuit aplicația Gândește Sănătos din App Store sau Google Play sau creează-ți un cont gratuit pe www.gandestesanatos.ro. Vei avea acces imediat la primele 3 lecții ale programului de psihoterapie online, fără niciun cost.
Dacă alegi să continui programul, poți lucra alături de unul dintre psihologii noștri specializați în terapia cognitiv-comportamentală (CBT), care te va ghida pe parcursul procesului terapeutic. Pentru întrebări sau pentru programarea unei ședințe individuale, accesează pagina Contact de pe site.
De asemenea, pe platformă vei găsi un forum dedicat comunității Gândește Sănătos, unde poți citi experiențele altor persoane care s-au confruntat cu probleme similare și poți afla cum le-a ajutat psihoterapia în procesul de recuperare.



